Pentru o scurtă perioadă, gândurile-i “fugeau” spre casă, către vecinii lui de stradă, vecini mai apropiaţi ca distanţă şi care oarecum aveau istorii conjugate…
Unul dintre bărbaţii respectivelor familii avea profesia de tehnician mecanic, priceput în meserie (aprecieri făcute de persoane competente, nu de mine), dar îşi făcea această meserie cu foarte multe delegaţii şi plecări de acasă. Nevastă-sa, femeie frumoasă, tânără, casnică şi fără copii, îi întreţinea gospodăria. Problema cu lipsa copiilor era materializarea faptului că ea nu era aptă de procreare. Într-una dintre lipsurile soţului de acasă i s-a prezentat un ins, spilcuit, aranjat la “şapte ace” cu o dicţie perfectă, înalt, frumos şi impozant, care căuta o cameră de închiriat. Tipul era noul tovarăş de la UTC – noul BOSS. Femeia nu-şi explica de ce a procedat în acel fel, dar i-a cedat o cameră din cele două pe care le aveau. La întoarcerea soţului, un tip înţelegător de altfel, nu s-a opus ca tânărul BOSS să-i fie chiriaş. De fapt, necunoscând detaliile, nu a intervenit, nedorindu-şi-l duşman chiar pe el. În rest, în nevastă-sa avea încredere, camera tot era goală şi nu strica un ban în plus. O bună perioadă de timp, treburile se derulau firesc; ceea ce-a omis tehnicianul nostru era faptul că BOSS-ul era de la propagandă… şi sarcina lui expresă era “lămurirea” oamenilor să intre în “colective”. Şi tipul era foarte convingător, iar după puţine zile nevasta tehnicianului îi devenise amantă…
Femeia şi-a dat seama că a făcut un lucru îngrozitor. În casa soţului său, pe banii lui, ea îşi ţinea amant care bineînţeles că era scutit de orice contribuţie la întreţinere. I-a propus Tov-ului că va divorţa de soţ şi o să se căsătorească cu el. Tov-ul a fost de acord cu prima propunere, dar cea de-a doua a respins-o, până la clarificarea primei propuneri…
Aşadar, la reîntoarcerea soţului, “porumbeii” i-au explicat că ei de fapt se iubesc… că nu pot trăi unul fără altul… şi că, în final, el, fostul soţ al respectivei femei, este-n plus… în propria-i casă!…
Vestea aceasta, care te poate trimite pe lumea cealaltă,… care te duce la pierderea minţii, care te poate împinge la crimă!… i-a fost adusă la cunoştinţa soţului de către tovarăşul Tov., explicându-i, ca “unui om civilizat”, că acestea toate sunt lucruri fireşti… etc… etc.
Omul nostru, din om însurat… cu locuinţă… cu nevastă,… a ajuns ca după privaţiunile unei delegaţii să n-aibă unde face o baie… să n-aibă unde-şi pune capul jos… să nu se poată bucura de căsnicie. A plecat la hotel şi fiindcă nici cu banii nu stătea prea bine (cumpărase cadouri soţiei), a rugat-o pe recepţioneră să-l lase să-şi pună undeva jos capul că femeia s-a dus la părinţi şi nu vrea să-şi deranjeze vecinii.

Omului îi era ruşine să-i povestească ce-i în casa lui, că de fapt nevastă-sa s-a dat cu Tov-ul şi împreună l-au scos din casă. Recunoştea că Tov-ul era mai tânăr, mai odihnit. O putea călări de mai multe ori pe zi… Apoi, poziţia lui socială!… Deh!… Tov-ul era “cineva”!
Dragostea “porumbeilor” să fi ţinut de vreun an, când “cineva” a aflat că tânărul Tov trăieşte în concubinaj…
Tovarăşul “cineva” l-a chemat la dânsul pe tânărul Tov şi l-a “sfătuit” să se căsătorească, dar morala de partid nu permite ca un Tov să ia o femeie divorţată! De aceea dânsul îi “recomandă” o tânără care ”activează”. Tov-ul, bun executant, în respectul ideologiei, a mulţumit de îndrumări şi s-a căsătorit cu tânăra recomandată. Tov-ul a aflat că şi soţia lui a fost fată… cândva, iar acum era… aşa cum era întrucât a fost “folosită” de tovarăşul “cineva” înainte de-a i-o recomanda şi a i-o “ceda” lui.
Tânărul Tov era un om orgolios şi-şi dorea neapărat un băiat… Trecuse un an şi “încă nimic”. S-a dus la medic. După o minuţioasă investigaţie, aşa cum numai la asemenea şefi se făcea, rezultatul a fost dezastruos pentru Tov… În urma repetatelor avorturi făcute, din “traiul” cu tovarăşul “cineva”, soţia lui devenise stearpă!…
Dacă ar fi aflat acest lucru, tehnicianului nostru nu i-ar mai fi trebuit altă răzbunare pentru umilinţele şi însuşirile de bunuri, mobile şi imobile, de care a fost deposedat de Tov. Dar el nu ştia nimic din intimităţile Tov-ului care i-a fost chiriaş şi ”şogor”.
Tov-ul pe nevasta tehnicianului, pur şi simplu, a dat-o afară din casă, în momentul în care tovarăşul “cineva” i-a pus în vedere să se însoare, aşa cum aţi aflat deja. Femeia, trezită la “mintea romanului de pe urmă”, s-a dus la bărbatul-său, care OM fiind, n-a bătut-o, a primit-o în casă (unde s-a putut aciua şi el că din propria casă a fost ”evacuat”), i-a cumpărat un pat şi dânsei, dar a rugat-o să nu mai aibă pretenţii ca pe vremea când îi era soţie. El, ca orice creştin înţelege să ajute o femeie aruncată-n stradă de un bărbat, femeie care nu are locuinţă că a cedat-o amantului, dar pretenţia ca între ei toate să fie “curate” cum au fost înainte, e deplasată. Când dânsa a făcut ce-a făcut, sufletul lui a fost greu încercat, greu lezat, ca acum să i se pretindă să mai adore persoana “folosită”de altul şi aruncată în stradă. Era încă nevasta lui, poate că, cine ştie, se vor mai împăca, dar să lase lucrurile să se rezolve de la sine, să nu forţeze nimic, că nimic n-ar avea de câştigat, ba dimpotrivă!…

Şi uite aşa s-au văzut din nou sub acelaşi acoperiş. Era mai strâmt, e adevărat, dar din nou împreună… în alt cuib.
Cu toată murdăria dintre ei, au mai locuit împreună şi în alte locuri până anul trecut, când s-au mutat pe strada noastră.
Tov-ul cu a sa nevastă locuiau de mai mult timp pe strada noastră. După ce Tov-ul a făcut o delapidare de aproape o suta de mii (pe atunci), a fost dat afară numai din funcţie. Cu banii, care nu i-au fost ceruţi înapoi, şi-a cumpărat “o căsuţă” pe strada noastră, unde în linişte îşi duc viaţa, fără nici-o asociere cu ceilalţi vecini. De fapt, copii, care să-i împingă la discuţii cu vecinii, n-au. În final s-a dovedit că de fapt amândoi sunt sterpi, şi erau fericiţi în felul lor, fiecare realizându-şi o viaţă separată în afara “căminului”, viaţă proprie… pe unde se găsea… cu cine se putea. Pe atunci lumea nu ştia ce-i SIDA!… să-i “fericească” şi pe ei…
Abia acum, după ce în vecinătatea lor s-a mutat familia tehnicianului, care se pare c-au redevenit soţ şi soţie, cu toate că nici ei nu au copii le-a “transpirat” povestea “cunoaşterii lor”, acum buni vecini de stradă… cândva…
La ele, la aceste familii, se gândea acum Sandu şi medita la dragoste… mai mult la dragostea altora, că despre a lui… nimic nu era cert. Dar ce-i cert în dragoste?
De fapt, de ce gândurile mele-mi zboară la alţii? Nu cumva, vorba Mariei, mi-e dor de mama?…
– E liber lângă domnu’ ?
– Bună Maria ! Poftim ! Te rog frumos să mă ierţi c-ai luat plasă… A fost fără intenţie !… Azi-noapte nu prea am dormit, şi ăsta a fost rezultatul…
– Când termini, îmi spui?
– Realitatea e că mă simt jenat că n-am fost capabil să vin de dimineaţă! Ştiu că-i un lucru inadmisibil… şi mai ales să-l faci unei cunoştinţe noi… unei domnişoare… ţie!
– Poate-mi permiţi şi mie să spun ceva!
– Cum să nu?.. numai că…
– Sandule! Dimineaţa nici eu n-am fost !!!
– O !… Ce mă bucur!… Dar… mă îngrozesc numai la gândul că eu te puteam aştepta şi tu să nu vii !
– În situaţia dată n-aş fi putut fi acuzată. Tata nu s-a simţit bine şi l-am însoţit la tratament. Acum totul a intrat în normalitate.
– Gata nu te mai întreb nimic până nu îmi spui cum te cheamă. Unde te pot găsi atunci când nu eşti aici?
– Cum dracu stai pe prostia asta înclinată atâta timp? Hai pe plajă!