S-a urcat pe mine şi mi-a ridicat fusta. Am simţit ceva dur lovindu-mă. Eram brutalizată de unul care parcă ar fi căutat un obiect de furat, sub fusta mea, mă răscolea, mă împungea şi căuta în mine, fără nici un fel de bun simţ. Am simţit o durere ascuţită, ca o arsură. Apoi nişte dureri cumplite ca de lovituri, apoi un fulger m-a cutremurat. Întreaga-mi fiinţă mi-a vibrat, apoi am primit o linişte în toate simţurile mele şi parcă pe moment toate au fost uitate. În mine creştea o căldură, o căldură plăcută. Pentru mine nu mai exista nimeni şi participam la acest act cu tot ce era femeie în mine.
Irealul a durat foarte puţin şi un zbucium mi-a tresăltat toţi muşchii, după care am simţit o moleşeală plăcută, caldă. Aş fi vrut să dorm, dar în acelaşi timp din locul de unde au pornit toate, am simţit ceva cald în mine. Aceasta m-a readus în simţiri. Căldura ce am primit-o, era viaţa ce-şi urma cursul. Din această căldură eu trebuia să fac un om. Şi acelui om, să-i dau căldura mea. Mult mai multă căldură decât am primit. Eu n-am cerut nimic. Începutul acestui act de dragoste era mai mult preludiul unei bătăi decât al dragostei. Am fost muşcată, suptă, împinsă, apăsată dur, dar de mângâiat de loc. De aşa ceva au parte toate femeile? Toate momentele pline ale iubirii au acelaşi ritual? Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă eu aşi fi avut mai multă putere, puterea de a mă opune? Dar nu am îndrăznit… Când i-am văzut ochii de lup flămând, mi-a fost frică. O frică paralizantă… în acel moment mi-am dat seama că ieri fusesem pentru ultima oară fată… azi e deja târziu…
Apoi el fuma liniştit. Aş fi dorit să-l întreb ce a simţit, să-i spun şi eu ce am simţit, ce am trăit, să mai vorbim… să vorbim despre ale noastre. S-a schimbat brusc.
– Mergem fată? şi m-a adus acasă.
Am vorbit cu mama, i-am spus… Ea nu s-a arătat surprinsă sau contrariată, mi-a zis doar atât:
– Bine ai făcut! Aşa “se prind” bărbaţii.
A trecut o săptămână, apoi alta, el nu mă mai lua la plimbare, venea numai seara, îşi lua porţia, atunci când putea, când nu, pleca nervos.
Saturday, April 04th, 2009 | Scriitor: carti online
Category: nascuti in timpul... altora
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.