Nu de puţine ori se discută unde a dispărut Bulă, personaj care ne încălzea zâmbetele ironice, în puţinele fracţiuni din timpul aproape absent al destinderilor “de altădată”. Şi poate că au dreptate acei care zic că-i la operaţie estetică. Alţii zic că. s-a făcut parlamentar. Cert nu se ştie, dar se bănuieşte, deoarece, bancurile în ultimul timp se îndreaptă spre această funcţie şi că, întradevăr o fi printre ei. Ne-a rămas gura strâmbă când, în vechea legislatură salariul minim pe economie era de 700.000 lei şi ei, cu nonşalanţa lui Bulă şi-au votat 11milioane lunar. Se cunosc şi celelalte “ogoare” de unde domniile lor mai adună câte ceva. Dar toate ne-ar fi uşoare de-ar. .. munci măcar, dar şi ce fac ei nu desfac toate prezicătoarele şi vindecătoarele “pozate” în presa judeţeană! Nu aşi cita aici legile strâmbe, sunt enorm de multe, unele parcă şi un copil le-ar fi făcut mai bune. Vedeţi cele peste 50000 de procese “pe” legea 18, a împroprietăririi. Oamenii oneşti nu-şi explică de ce un incompetent şi total lipsit de responsabilitate pretinde şi pe urmă “se alege” în asemenea funcţii unde…nu va face nimic pentru cei ce l-au ales, dar nu va precupeţi nimic din ceea ce va putea face pentru el şi cei cărora…le-a promis câte ceva. Văzând cum merge ţara “pe invers”, fiecare om îşi pune problema rezolvării stării de fapt. Să avem legi bune şi parlamentari responsabili şi competenţi. Soluţia e simplă. Să fie retribuiţi aceşti domni cu un salariu “normal” şi fără facilităţi …nenumărate. Atunci cine a fugit după ciolan va refuza singur postul de parlamentar(e un post nu?).Alţii desigur nu vor renunţa. În moment în care “postul” nu-i generator de averi, vor apărea şi adevăraţii oameni, devotaţi şi capabili, care vor putea conduce ţara exact cum trebuie. Ceilalţi…O asemenea măsură ar duce şi la transformarea parlamentului într-unul unicameral. Când ori ce funcţie va fi plătită normal, o să vedeţi că ţara are şi mulţi patrioţi şi oameni capabili. Să dea Domnul să ne audă şi pe noi…cine trebuie.23 aprilie 2001

După cum ni s-a pus în vedere cu mai bine de un an, din 1 aprilie( cinică hotărâre) s-a trecut la noul sistem de pensionare. Noutatea are două componente:complicarea modului de calculare a pensiei până la necunoaştere( probabil pentru a nu-şi putea socoti fiecare restul venitului din care va trăi), iar banii strânşi din “cotizaţii” se cheltuiesc curent (şi acum statul nu-i are), drept pentru care se reduce plafonul la circa 1600.000 lei pentru viitorul pensionar, care de această dată va trebui să aibă minimul 35 de ani de muncă şi contribuţie la fond. Mai are un “ceva” care aparţine de “ar’metică”. Dacă cineva doreşte să se pensioneze la 57 de ani, zice legea că trebuie să aibă încă zece ani cotizaţi. Adică 45 de ani munciţi. La 15 ani ce calificare o fi având omul acela, sau dacă este calificat muncitor, tehnician ori inginer nu poate beneficia de acest drept? Nu-i prea democratică legea ori tot “în aritmetică”-i necazul.(?!) Noi, acei cu plămânii negrii de fum şi cu sângele numai plumb, noi băimărenii, care avem media de vârstă de 58 de ani, când ne pensionăm? Este clar că această lege nu îndeamnă pe nimeni la muncă. Oare câţi dintre concetăţenii noştri vor trăi 65 de ani? Unii chiar că ştiu. Dacă nu puteţi face bine de ce vă străduiţi să faceţi rău, domnilor guvernanţii? Toate discuţiile cu oameni care ar fi putut îmbunătăţi cât de cât acest plafon al sărăciei au rămas vorbe goale, nimeni, se pare, nu-i capabil a face bine. Rău cât încape! Vă sugerăm un mic calcul: ce s-ar alege de acest nou pas spre sărăcirea celor săraci dacă ei, care au “cotizat” în cei 40-45 de ani circa 2000 de dolari ar avea “tupeul” să renunţe la pensii dacă le vor fi returnaţi banii, evident cu dobânzile aferente? Dar cred că înţelepciunea va rezolva şi această (ne) lege…16 aprilie 2001

Cu toată bucuria ce ne-o aduce sosirea primăverii şi a Paştelor, să nu uităm că această sărbătoare este una foarte tristă, este o comemorare. Domnul, după ce a creeat această perfecţiune, care este OMUL, ne-a vrut să fim buni, dar foarte curând am reuşit să-l dezamăgim. Omul s-a întors de la Dumnezeu, de la credinţă, de la plăcerile spirituale la plăcerile trupeşti, confundându-se, din ce în ce mai mult, în necredinţă. Domnul n-a dorit să-i distrugă şi a hotărât să le de-a cel mai greu exemplu, prin care să-şi dea seama şi pământenii cât îi iubeşte. Dar şi cât de greu I-a fost lui, să răscumpere păcatele omenirii! Consideră că prin această jertfă supremă, să-i facă pe oameni să înţeleagă că după această clemenţă nu va mai fi nimic dacă nu se vor îndrepta, dacă nu vor fi credincioşi şi iubitori de lucruri bune. Aşa a hotărât Dumnezeu şi aşa s-a împlinit, Isus Hristos a fost omorât pe cruce pentru a spăla omenirea de păcate. Moartea Hristosului a coincis cu ziua în care, cu mi de ani în urmă, Dumnezeu şi-a trimis îngerii spunând evreilor să taie un miel şi cu sângele lui să-şi ungă uşile. Aşa vor şti îngerii unde nu trebuie să intre. Dumnezeu a hotărât cea mai grea pedeapsă pentru egiptenii care oprimau pe evrei. În CEA NOAPTE, ÎN FIECARE FAMILIE EGIPTEANĂ VA MURII ÎNTÂIUL NĂSCUT. Aşa se face că de Paşti se mănâncă miel(“umplut cu ierburi amare”) şi ne spovedim luând ca anafură trupul Domnului, după cum a prorocit la Cina cea de taină. Raportat la prorocirile lui Isus pe munte, dacă urmărim spusele sale, ne dăm seama că repetă cele “zece porunci” primite de Moise şi dă răspunsuri cum trebuie să trăim creştineşte, puncte şi repere precise ale unui viitor “cod penal”. Vroia oare Mântuitorul să ne sugereze ceva arătând concret ce pedeapsă îi aşteaptă pe acei care “greşesc”? Poate. Poate că el a simţit că şi după jertfa lui vor mai fi destui “neînţelegători” şi neîncrezători din ceia ce au văzut şi în ceia ce li s-a prezis. Această sărbătoare este prăznuită de toate neamurile pământului. Dacă ne folosim de acest prilej, de această sărbătoare, ar trebui să ne întoarcem spre adevăratele ei semnificaţii şi să începem de la noi cu purificarea şi credinţa şi să dăm a înţelege Atotştiutorului că acum, după două mii de ani, am înţeles de ce a făcut această jertfă deosebită. Nu-i târziu dacă vom începe să acţionăm cum Domnul ne-a învăţat. Chiar de astăzi. Domnul să ne dea putere! 9 aprilie 2001.