După şaizeci şi şase de zile înnourate, de iarnă, ne zâmbeşte din nou soarele primăverii. Sosirea ei este un real prilej de bucurie, de întinerire, de iubire şi toate acestea n-ar preţui nimic dacă în componenţa primăverii nu ar intra şi ZIUA LOR, ziua femeilor noastre ca un corolar al prospeţimii vieţii şi naturii. Oricât ne minunăm de frumuseţile FEMEII, de ceia ce EA este pentru noi, de rostul ei pe pământ, constatăm cu regret că noi bărbaţii, încă n-am fost capabili să o cântăm destul, cu toate că primele strădanii încep în “CÂNTAREA CÂNTĂRILOR”, poeţii şi trubadurii continuând-o până în zilele noastre. Noi, bărbaţii, le suntem profund îndatoraţi şi regretăm că nu întotdeauna suntem aşa cum ELE ne-ar dori să fim. Eternul feminin, cu prospeţimea şi utilitatea lui, ne dezbracă sufletul de nelinişti, de închistări, de ură, ne umanizează, aruncându-ne, pentru a câta oră,din nou pe valurile vieţii. Toate întâlnirile cu PRIMĂVERILE vieţilor noastre, cu purificatoarele sufletelor noastre, prin ELE, constatăm, nu de puţine ori că ne transformă în persoane mai omenoase, dispuşi ca niciodată spre lucruri mai bune, mai înălţătoare. LE preţuim totdeauna, nu numai când vine primăvara, pentru că, mai ales acum, avem nevoie zilnică de PRIMĂVERI proaspete, calde, tandre. Ni le dorim şi le iubim aşa cum sunt ele; mai mult sau mai puţin frumoase, mai tandre sau mai sigure pe ele, dar întotdeauna iubitoare. Undeva Jean Effel spunea: “Femeia este începutul şi sfârşitul la toate…” şi cât de multă dreptate avea! Fără femei n-ar fi fost…nimic. Ce rost ar avea florile dacă n-am avea cui le oferi, dacă n-ar exista fiinţele cu nume de flori? Ar fi foarte trist fiindcă însăşi viaţa planetei n-ar mai putea fi împrospătată. De ZIUA DUNMEAVOASTRĂ- PRIMĂVERI ale vieţilor noastre, aş fi bucuros să ştiu că aceste câteva vorbe scrise cu cerneala sufletului le veţi considera un omagiu adus FEMEILOR, fără de care…nimic n-ar mai fi…06. 03. 2001

Imediat după război, nimeni nu credea că, în marea lor ofensivă prin Europa, americanii nu vor ajunge şi în România. Unul, într-o noapte, a scris pe peretele bisericii cu cărbune, TRUMAN. A fost bine “mărunţit” şi a mai “luat” şi vreo şapte ani de gherlă. Ne-a sosit în schimb o televiziune particulară, care ni-i prezintă nu numai ca oameni, ca ţări, ca tehnică, ci chiar şi ca mentalităţi. Nimic rău în asta. Rău este că se asimilează şi se imită mai uşor RĂUL. Avem deja unii, arme, alţii se organizează în grupări de violenţă. Se dau atacuri şi culmea, unul s-a apucat să fure petrol din conductă fiindcă aşa a văzut la televizor. Sigur că legile, în final, vor fi impuse. Se va face ordine, dar cu morala, cu inhibarea şi chiar demolarea de sentimente, cum va fi? Este mult mai greu să le repunem pe picioare. Mai ales când se aruncă şi cu bani în acţiunile respective. Cel mai grav atentat la morală este faptul că nu mai este dragoste, iubire, afinităţi elective. Este…sex. Asta şi datorită faptului că emisiunile televizate îl “susţin”. Omul dominat de instincte. Axat pe o aşa platformă de propagandă, cei care-şi zic şi creştini, dar care simt mirosul banilor din legalizarea prostituţiei, vin să ne explice cât de mult ar avea de câştigat societatea(lor), din această formă de dezumanizare. Despre acest “drum al legiferării” prostituţiei o să copiez un paragraf, 1/32 din Epistola lui Pavel către romani: “Cu toate că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că acei care fac aceste lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe acei ce le fac”. Sigur că mulţi bărbaţi ţin să meargă la femei, dar soţia lor să nu ştie. În ţara noastră toţi care se pot exprima, numai despre acest lucru discută. Este şi aceasta o problemă. O falsă problemă într-un stat unde ar mai trebui vreo 4-5 milioane de locuri de muncă, vre-un milion de case. Şi mai avem cam toţi atâţia analfabeţi şi foarte mulţi flămânzi şi…flămânzi. Astea ar fi problemele, numai că după acestea nu se poate profita. Nu câştigi bani dacă hrăneşti flămânzii, dar dacă ai un stabiliment cu “dame de plăcere”, din “munca” lor îţi hrăneşti toate neamurile. Asta-i prostituţia şi sateliţii acestei “profesii”. 26.02. 2001

În Ajunul Sfintei Boboteze, domnul Oanţă ne-a prilejuit o întâlnire cu primarul Anghel şi şeful Energoterm Baia Mare. S-au dezbătut probleme care dor. Impozitele şi dobânzile pe serviciile Energoterm. Un şef de serviciu a făcut o impresie lamentabilă telespectatorilor prim modul evaziv de-a răspunde la întrebări. De la microcentrale s-au asfixiat 20 de persoane, de la centralele de bloc sau cartier nici una. N-a fost capabil, după ce s-au strâns listele cu “debranşaţii” pe oraş, să prezinte o situaţie reală a unui bloc măcar, din punct de vedere a reluării serviciilor. Fiind presat de moderator a conchis că ar putea monta o altă centrală de bloc sau scară. De la un inginer ne aşteptam ne aşteptam şi la alte date, dar…Văzând totala necunoaştere a situaţiei reale, ne mirăm de confuzia “împinsă” până la primul ministru. Debranşările au fost plătite de cei care le-au făcut nu din nevoia de fantezii, ci datorită faptului că “serviciile” nu-şi mai onorau denumirea şi gigacaloria a săltat peste posibilităţile permisibile ale salariilor actuale. Domnul primar, explicând creşterea de 49% a impozitelor pe clădiri, terenuri etc., spunea că se bazează pe devalorizarea leului şi acordă reduceri pentru acei care sunt în dificultate de plată. Totuşi leul se devalorizează şi în buzunarul contribuabilului, nu numai în primărie şi scumpiri s-au anunţat peste tot. Este bine că mai avem şi vom mai avea drumuri şi trotuare bune, dar mi-e teamă că vom umbla desculţi pe ele. Dacă tot se vor aloca banii de rebranşări, ei ar putea fi folosiţi pentru montarea de sobe în blocurile ale căror sisteme de încălzire s-a autoanulat(există şi acum sobe care funcţionează cu hârtii şi cartoane) şi COŞURILE DE FUM necesare acestora. Atunci vom fi siguri că în Baia Mare nu vor mai fi gazaţi sau intoxicaţi în propriile apartamente visând la ceia ce înseamnă”confort” pentru muritorul de rând. Viaţă bună şi gânduri bune acelor care mai gândesc la vieţile şi traiul altora…19 02 2001