Tomnaticul
La tâmple e cam brumărel,
Din vârstă dacă vrea, puţin, a şterge,
După ce bea un păhărel,
La mândre, a uitat dece, dar merge.
Viitor sumbru
Să nu crezi tu fârtate
Că-n U.E. ne vom veseli,
La horincii când vom găsi
Un “STOP” şi-uşi ferecate.
Interdicţie la brici
Bărbieriţi şi raşi în cap,
De acest supliciu scap.
Cei din U.E-s omenoşi,
Noi vom fi cu toţi pletoşi.
Integrare
Nu-i nevoie nici de hopa
Să intrăm în E.UROPA.
Pe teren şi cum se scrie
Are-n centru-o ROMÂNIE.
Iarnă debranşantă
Nu putem s-o debranşăm
Nicidecum de la natură.
Tremurând o-ntâmpinăm
Şi mimăm c-avem căldură.
Virtuoasa
Şi-a păstrat a sa virtute
Pân’acum la senectute.
Întrebarea este grea:
Ce mai face-acum cu ea?!
Unei suspicioase
Pline-i de suspiciune
Soţul i-a promis recent:
Te voi ţine la curent…
De înaltă…tensiune.
Soluţie pentru iarnă
De frigul aspru nu-mi mai pasă .
Că o soluţie doar am:
Să las mereu deschis un geam,
Ca aer cald să-mi intre-n casă.
Pensionarul şi postul
Zi de zi, el, tot posteşte
Şi nicicând nu isprăveşte,
Ajungând, aşa deodată,
Umbra sa, dar micşorată.
Ajutorul pensionarilor
Nu mai sânt lăsaţi să moară
Şi-au primit, întâia oră,
Ajutor, modest, de Paşte,
Gura să nu o mai caşte.
Treptele şi vârsta
Să le urc, e tot mai greu,
Parcă se-nmulţesc mereu.
Prea mulţi ani or fi pe umăr?
Cred că nu mai ştiu să număr.
Guvernanţii
“N-o să mai aveţi nevoi”!
Au promis când i-am votat.
Să specifice-au uitat,
Că în “lumea de apoi”.
Celor de vârste a treia
Este greu şi e tristeţe
Să ajungi la bătrâneţe
Bucuros, chiar cu perucă,
Este cel care-o apucă.
Steaua ca spin
Mi-a răsărit o stea şi mie,
Crezui că e pentru vecie,
Apoi veni surpriza mare;
Era doar una căzătoare.
Dialog între vârstnici
-La bal mascat de-om merge-n doi,
Să nu uităm şi măştile.
-S-au dus demult poveştile
Acuma, măşti, suntem chiar noi.
Soluţie de tranziţie
E scumpă-nmormântarea,
Iţi cheltui toată-averea
Şi el cum e avar
Va fi al său gropar.
Dependentul de soţie
Cu piciorul fracturat
Ea abia se ţine,
Soţu-ntreabă disperat:
Ce va fi cu mine?!
Moş Crăciun în tranziţie
Cum, acuma-i prea sărac,
Nu-i mai trebuie-un sac,
Ca să ne aducă-un dar
Îi ajunge-un buzunar.
