Am dori să fim scutiţi de problemele altora. Ne sunt suficiente ale noastre. Dar să nu uităm că de la indiferenţă la dispreţ graniţa-i transparentă şi dacă avem cât de cât puţin bun simţ în fosta noastră educaţie n-ar trebui să facem acest pas Mona Nicorici, secretar de stat, anunţă printre altele că:”profesorii şi-au primit tot ce şi-au dorit”. Oamenii în cauză-i mulţumesc, dar nu-i doresc ca domnia ei să primească ce au primit ei. Concret, ultimul salariu întreg în învăţământul liceal a fost pe 12 noiembrie. În 26 noiembrie s-a primit un „avans”. În ziua de chenzină, a doua din decembrie (10-12), iar s-a primit un avans atât de mare că spunea că un cerşetor câştigă mult mai mult într-o zi. Prin 15 decembrie a apărut la televizor dl. Marga care a spus că în învăţământ au fost distribuite toate drepturile băneşti, inclusiv al 13-lea salariu. Asta la televizor. În realitate, noi nu am mai primit în luna decembrie nici-un leu. Am rămas să facem sărbătorile de iarnă cu avansul primit în 10, care a fost de 3-600.000 de lei.
Pe perioada vacanţei, indiferent că ai avut sau nu program în şcoală, condicile au fost închise. A venit ianuarie şi am primit deja o chenzină pe cele nouă zile de concediu. A pornit greva, timp în care a apărut o OG. În care se spune că :”pe timpul grevei, profesorii au toate drepturile, mai puţin cele salariale”, drept care am primit la şapte zile de concediu pe februarie 200.000 de lei avans. Suntem în 15 martie şi ni s-au plătit zilele din 24 februarie până la sfârşitul lunii februarie şi din al 13-lea salariu o proporţie de 60-80%.
Ca să „nu batem apa în piuă”, din 12 noiembrie şi până astăzi nu s-a dat încă un salariu complet în învăţământ., după 120 de zile în care numai 20 au fost de grevă. Totuşi am primit ceva în plus, ieri, în şedinţa de taină, s-au propus primii disponibilizaţi din învăţământ, evident că fără „ordonanţe” şi până la 1septembrie 2000, 83.000 de dascăli vor fi trecuţi „la făcut cuie”. Întradevăr doamnă Nicorici , am făcut grevă şi am primit tot ce ne-am dorit. (16 martie 2000)

Istoria patriei ne arată câţi domni viteji au ţinut pe braţe scutul neatârnării noastre care, ciudat, în acelaşi timp gândeau şi la reîntregirea ţării, a tuturor românilor, ca să nu fim cum spunea marele Iorga:”Singura ţară înconjurată de propriul său popor”.În acest efort îl putem aminti pe Iancu de Hunedoara, pe Ştefan Cel Mare şi Sfânt, şi pe primul Domn al tuturor românilor Mihai Viteazul, şi de la el speranţele şi încercările românilor au dus la 1918 când, la 1 decembrie „ne-am văzut visul cu ochi”. Ne mai mângâiem cu gândul că Ţările româneşti n-au fost făcute paşalâc, că pe teritoriul ţării noastre nu staţionează trupe străine. Dar am pierdut şi istoria. La ce au folosit atâtea jertfe dacă actualii guvernanţi pun ţara la dispoziţia NATO? Ţara este oferită pentru baze NATO, mai înjositor lucru posibil pentru neamurile care au trăit dar mai ales au murit pentru independenţa acestui pământ românesc, care cine ştie cât v-a mai fi românesc. Trupele din bazele militare vin, dar nu mai pleacă. Nu sunt naţionalist dar să vină mercenari care să-ţi folosească untul când tu n-ai bani de margarină? Ei să-şi poată permite luxuri şi tu băştinaşul nu-ţi poţi plăti taxele către stat. Ei să-ţi mănânce pâinea albă şi tu deabea să poţi cumpăra tărâţe? Aşa că vei fi marginalizat în propria-ţi ţară. De fapt abia acum am ajuns la vorbele lui Ştefan cel Marte: „că nu-i a mea, şi nici a voastră” ci probabil că a celor pe care-i invităm respectuos să ne cotropească. Până acum mai aveam şi aveau rostul lor în şcoli cuvintele: abnegaţie, dăruire, patriotism şi de ce nu NAŢIUNE. Acum noile motive de divorţ vor fi:”Mi-a fugit nevasta cu un „blond” din trupele NATO”. Am înţeles-o. Soldaţii aceştia au câştiguri de cinzeci de ori mai mari ca noi, şi aceşti bani vor fi alocaţi de guvernul României. Probabil că-s favorizat, dar multiplele aspecte ale acestor ”măreţe hotărâri” se vor vedea după câteva generaţii, când nepoţii şi strănepoţii îi vor „felicita” pe „actualii”.
„Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar cel Atotputernic veghează peste toţi” (Eclesiasticul 5/7). 12 noiembrie 2001

În ţările în care cei care-şi pot permite o maşină personală, există regula de-a o schimba la doi ani. Dacă trece această perioadă şi nu ţi-ai luat o altă maşină , bineînţeles tot nouă, lumea începe a te ocoli, a te bârfi, considerând că ai necazuri profesionale de aceia nu-ţi schimbi maşina. Maşinile personale se consideră uzate moral la 5-6 ani. Dar nici acestea nu se pot cumpăra la infinit, ceia ce atenuează ritmul de fabricaţie. Cu toate acestea nu cu maşinile se câştigă miliardele de miliarde de dolari. Aceste sume fabuloase sunt dobândite din fabricarea şi vinderea armamentului, dar nu cu cel ce se depozitează ci cu acel care se foloseşte. Încă de la înfiinţarea S.U.A. (United States of America) s-a mizat pe acest lucru, ei ştiind că nici-un fel de industrie sau comerţ nu este atât de profitabil ca industria armamentului. Cum Uniunea Statelor Americane, cum îşi zic ei, sau Statele Unite ale Americii cum le spunem noi, s-au declarat independenţi acum 225 de ani, eu voi spicui doar „activitatea” militară doar din secolul XX, a acestui stat, care a avut grijă să-şi înarmeze în primul rând toţi cetăţenii. După ce în ţară n-a mai fost nevoie de armament masiv, şi-au văzut de „activităţile externe”, astfel: din 1914 şi până în 1922, atacă şi preiau teritorii de la Mexic. Cu Cuba poartă războaie între anii 1906-1909, 1912, 1917-1922, 1962. În Nicaragua întreţin un război din 1912-1933, cu haitienii se bat între 1919-1934, Republica Dominicană este „asaltată prieteneşte” 1916-1924, în 1917 fac pauză pe continentul american şi intră în Primul Război Mondial. În 1919 atacă Rusia. În 8 decembrie 1941 „ participă” la al Doilea Război Mondial. În 1950 atacă Coreea., nu scapă nici guatemalezii în anul 1954. Din 1964-1973 un război cu vietnamezii. Ronald Reagan (1980-1988) aventurează trupele în America centrală şi probează armamentul cu neutroni chiar pe 6 august. În 1991 atacă Irakul iar în 1996 bombardează Serbia, iar în 2001 i-a venit rândul Afganistanului.
Ce poate înţelege un om din această sută de ani de războaie susţinute de americani. Multe nu-s de priceput. Aproape fiecare război au avut de probat o armă nouă cu care ieşea pe piaţă SUA şi era verificată „în practică”. Bombele cu napalm în Vietnam, muniţia cu neutroni în Golf, bombele cu reziduuri nucleare în Serbia şi acum ultimele modele de „avioane invizibile” dotate cu arme speciale pentru lupta în munţi. Oare accidental s-a pornit războiul în Afganistan? De ce are nevoie SUA de NATO, SEATO, ANZUS, CENTO şi chiar de noi? Simplu: ei fac armele, le folosesc şi le vând. Ceilalţi trebuie să le plătească. Cred că s-au prins şi alţii….5 noiembrie 2001