Memoria îmi readuce imaginile celor care, imediat după revoluţie, au venit în ţară încercând să ne ajute prin experienţa lor, cu metodele prin care ei au prosperat, prin cunoştinţele ce le aveau. Printre ei era şi academicianul Rugină care nu l-a putut determina pe primul ministru de atunci Roman să facă moneda de schimb din argint. O monedă nouă, obliga pe toată lumea să meargă la lucru pentru a o obţine. Având valoare intrinsecă nu mai interesa pe nimeni schimbarea de valută. Nu s-a putut şi bine nu ne-a fost, cu toate că ni-l dorim acest bine şi după cum ne-a sfătuit o altă minte luminată tot cu asemenea ocazii, am putea ajunge „undeva” chiar şi fără prea mari eforturi. Acest savant ne-a propus o temă simplă şi dacă a fost simplă trebuia luată în consideraţie. Domnia sa spunea: „O sută de grame de nuci are 640 de calorii. O sută de grame de ciocolată are 300 de calorii. Dacă fiecare om din ţara aceasta plantează un nuc, sau are un nuc, noi nu putem fi săraci şi nici flămânzi”. Socoteala-i simplă şi la îndemâna fiecăruia. Spun acest lucru deoarece pădurile au fost date în grija”cuiva” care au avut „grijă” de ele după cum ştiţi. Totuşi, cine are cât de cât spirit de observaţie, constată deja că vremurile nu mai sunt cum au fost. De aceia se pune urgent problema reîmpăduririlor chiar dacă guvernele încă nu-şi dau seama de lipsa pădurilor, ori mai au încă ceva afaceri în acel domeniu. Frecventele furtuni de deasupra României, ploile reci, poluările, nu pot aduce binele şi de rău nu mai are rost să vorbim. De ce să nu ne cramponăm şi de această specie de lemn care-i nucul? De sorginte asiatică, în afară de hrană şi producţie timpurie lemnul este preţios, nu se scorbureşte, se autoprotejează, ajunge pe rod în 3-7 ani şi la maturitate în 16 ani. Nu necesită întreţinere. Îi place terenul uscat care să conţină şi amendamente. Uşor de însămânţat şi nu-i trebuie lucrări de coronament. 28 octombrie 2001

De acei ce au fost nu se mai leagă nimeni, deoarece ne-au spus de la bun început că au numai 15.000 de specialişti. Şi-i aveau numai că au greşit plasările lor. La agricultură au pus oarece electronist şi să-l ajute un…ginecolog….Nu ne-am mirat foarte tare deoarece ţărăniştii ne-au condus din vremuri…ehei, şi pe atunci nu erau electronişti să ştie la ce-s buni. Acum sper că ştiu. Dezamăgirea mare nu-i cu ţărăniştii care „n-au ştiut ce fac” ci cu acei care astăzi ne conduc, care au fost tot timpul în coasta puterii şi, evident, i-am luat de experţi. Acum în chestia cu bugetul, cred că fiecare guvern, până pune ţara pe picioare, ar fi jumulit PIB-ul.
Altceva ne îngrijorează. Să ai aproape patru milioane de analfabeţi, să n-ai învăţători şi profesori la sate, să ajungi să „cuplezi” două şcoli ca să faci una din lipsă de personal şi, să dai afară 4000 de slujbaşi din învăţământ, este clar că nu posezi toate datele problemei, că nu eşti stăpân pe situaţie, pe ţară. Cadrele didactice au rămas în jur de 80.000 din cele 225 000. Inflaţia de cadre didactice nu este în învăţământul pe care-l cunoaştem noi: primar, gimnazial , liceal. In fiecare oraş în care s-a „făcut” o universitate particulară, „s-au adunat” foarte mulţi profesori care uneori n-au avut nici-o funcţie didactică s-au au predat foarte puţin, ei fiind deţinători de ranguri politice şi-i măgulea şi un titlu universitar, acte şi alte alea de care au avut nevoie n-au fost probleme pentru ei. Acum se vor da afară 4000 de profesori, care au întradevăr această profesie, rămânând în învăţământ cei cu funcţii politice ce nu s-au implicat şi nici n-o vor face de dragul învăţământului şi a Ţării. Din toate acestea învăţământul va face o deviere de la ceia ce este devenind, ce au devenit posturile politice.
Forţele de ordine se implică din ce în ce mai mult în dezmembrarea” locuinţelor” făcute la periferia marilor oraşe. Este o altă problemă acută dar nimeni nu-şi pune întrebarea de ce vin nenorociţii aceştia la oraş. Orăşenii se retrag din oraşe şi ăştia „se trag” la oraş. Dacă vă mai aduceţi aminte, fostele C.A.P.- uri raportau „strângerea recoltei” până la 5 octombrie , ziua recoltei. Altfel…adio prime. Cum se recolta pe atunci? Era recoltarea I, recoltarea a II-a, recoltarea a III-a şi recoltarea a IV. Prima recoltare mergea în hambarele statului, celelalte cine le strângea şi cui îi trebuiau. Din aceste recolte au trăit un procentaj destul de mare dintre oamenii de la sate. Acum pământurile sunt personale, oamenii s-au mobilizat şi nu se mai poate dobândi nimic prin furt. Ne mai având ce culege, ce fura, toţi cei fără de pământuri „se trag la oraş”, unde mai pică ceva. Oamenii aceştia sunt destul de mulţi, unii fără acte, n-au avut şi nici nu-i interesează „cartea de muncă” , poate a sosit timpul să se reintegreze. Şi aceasta-i o mare problemă a guvernului, nemaisocotindu-le pe celelalte, multe încă şi nerezolvate…22 octombrie 2001.

La sfârşitul lunii trecute s-a convins şi premierul nostru că „după activitatea depusă dar mai ales după locul pe care ne-a aşezat înţeleapta sa conducere”, nu vom fi primiţi în Uniunea Europeană în viitorii zece ani. Noi, oamenii de rând, ştiam asta demult dar, pasăm-te acest lucru ar fi fost nota bună cu care ne-ar fi condus, dacă ne mai conduce cineva, în aceste momente. Cu toate că se triplează preţul la gaz, iar la energia electrică se dublează, la fel şi benzina, tot timpul suntem aburiţi c-o ducem mai bine. „Chiar o ducem” dacă cheltuelile de regie pentru un apartament sunt acum în medie de 2 milioane, iar salariul minim de 1,4 milioane. Va trebui ca în fiecare lună să luăm bani de la bănci cu dobândă „mică”(57%) să ne plătim taxele. De ce ţinem noi morţiş să trăim nu ne mai spune nimeni, pentru că-i evidentă imposibilitatea acestui lucru. Deficitul lunar care-l trăim şi, care afectează fiecare familie, este cel mai mare din istoria ţării şi datorită faptului că 90% dintre orăşeni trăiesc în blocuri.
Şcolile ne rămân fără dascăli. Cu aşa „cinste” mulţi se lipsesc de licenţele de profil, făcând orice pentru a lua măcar atâţia bani câţi ne pretinde statul să-i dăm. Situaţie incalificabilă. Să pretinzi servicii mai mari decât îţi salarizezi tu bugetarii! Dar nu va dura mult. Sub o formă s-au alta v-a cădea şi această aberaţie imorală. Acest lucru nu s-a fi întâmplat dacă ar fi existat o opoziţie, dar şi aici suntem deficitari. Actualii politicieni parcă ţin să ne mai demonstreze încă odată că nu sunt politicieni, deoarece un adevărat politician ar auzi gemetele unui popor falit cei dus la exterminare. Aşa zişi politicieni au puterea şi o folosesc pentru ale lor scopuri. Dar aşa cum am spus s-au obişnuit cu „pâinea de politician” ce se poate trece ori unde-i bine. N-au o doctrină, de fapt n-au habar cum se conduce o ţară. Lupta opoziţiei este pentru a avea partidul pe „firmă” două sau trei iniţiale, sau constituirea unor guverne fantomă. Dacă am avea opoziţie ar cere alegeri anticipate şi s-ar alege. Asta ar fi culmea, dacă ar fi alegeri, nu am avea pe cine să mai alegem, atât de grozavă-i opoziţia de acum. Pe lângă câte pătimim, cele scrise-s puţine. Doamne ajută-i că nu ştiu ce fac! 15 octombrie 2001