Ori ce om are în viaţă propriile aspiraţii, dorinţe, idealuri, pe care prin diferite metode şi supralicitării propriei munci şi neodihne, caută să le realizeze, să le obţină. Împlinirea lor, nu de puţine ori, ne macină pe noi, economiile noastre, înregistrând pierderi în plan fizic şi psihic, conform Legii lui Lavoisier:”În natură nimic nu se pierde, totul se transformă”. Poate doar stăpânii să fie alţii. Aceste comprimări psihice sau fizice le simte ori cine a ajuns nu numai în pragul îmbogăţirii dar şi al afirmării profesionale. Există lucruri şi profesii care ne absorb înstrăinându-ne de viaţa reală, palpabilă. Într-o asemenea stare prin care treceam şi eu, un confrate mă întreabă :”ce mi-aş dori eu acum?”(atunci).Aproape fără să mă gândesc “am răsuflat”:”mi-aş dorii să văd frunzele copacilor”. Colegul s-a uitat la mine şi a “păşit” mai accelerat, lăsându-mă acolo. M-am uitat singur la frunzele copacilor. Prin ceia ce i-am spus, încercam să-i explic că suntem atât de frustraţi de problemele de serviciu, de problemele de familie, de problemele…că nu suntem capabili să savurăm frumuseţile naturii. Că trecem pe lângă ele ca orbii. Poate de atunci, pentru unii, o parte dintre probleme să se fi estompat, poate unele “vremuri” le-au pierdut, dar acum constatăm cu regret că sunt prea puţine frunze. Că sunt prea puţini copaci care să “ţină” frunzele. După atâtea feluri de lupte(pace pe pământ de când există mărturii scrise a fost numai 187 de ani) cu noi, cu alţii, cu arme chiar, au fost şi momente prielnice de-a distruge ECOSISTEMUL. Unii ar “sări repede” să ne asigure că “nu-i mare baiul”. O fi, dar să vedem. Cei şase miliarde de oameni, dacă ar omorî fiecare câte o furnică pe zi, în acea zi ar dispărea 24 de mi de muşuroaie, dar distrugerile sunt mult mai mari. Aceste distrugeri în afara cauzelor care aduc profit şi a prostiei se afectează şi schimbării ale raportului de regn, unde OMUL creşte în număr iar plantele şi animalele dispar. Haitele de lupi de altădată care speriau ţinuturi întregi sunt de domeniul poveştilor. Cele mai mari “acumulări” de animale sunt… turmele de oi păzite de oameni. OMUL ESTE CAPABIL, ŞI O FACE, SĂ-ŞI DISTRUGĂ HABITATUL ŞI FLORA ŞI FAUNA pământului algoritmic, nu geometric. S-a tot vorbit, cercetat şi scris despre un continent numit Atlantida. O fi existat? Nu-i clar încă, dar dacă nu ne gândim să oprim distrugerea ECOSISTEMULUI pământului, casa noastră va deveni ATLANTIDA. Noi vom rămâne cu aspiraţiile şi gustul amar…7-13mai 2001.

„PENTRU NECAZUL SĂRACILOR ŞI SUSPINUL

NENOROCIŢILOR, ACUM MĂ VOI SCULA!” (psalmul 11 a lui David)

Şi într-adevăr, a sosit timpul ca puterea să ne arate că:”A fi domn e o-tâmplare, să fi OM e lucru mare” şi că doreşte, prin aceasta să se îndentifice. Avem nevoie de acest lucru, avem mare nevoie, întrucât avem peste un milion de suflete ale acestei ţări care n-au intimitate şi un trai normal, adică n-au locuinţe. De aici rezultă că însăşi “denumirea” de OM este influenţată de locuinţă. Cineva repede ar putea motiva :”n-avem bani!” Este adevărat, numai că şi aici scârţiie ceva. Dacă aţi ştiut că n-aveţi bani de ce “v-aţi ales” şi prin solicitarea votului nostru ne-aţi promis că veţi guverna mai bine. Cuvântul vostru, nu? Dar să ştiţi că încă n-am ajuns la bani, ci doar la Domniile Voastre. Cum bine ştiţi, ori ce se întâmplă, inundaţii, alunecări de păduri, pardon de terenuri şi alte alea, faceţi repede o comisie…care nu face nimic, dar ne liniştiţi pe noi.
De această dată noi vă solicităm… comisia care să ne dea un răspuns ferm. 1.E puţin o viaţă ca un om să-şi facă o casă? 2. O dată cu banii daţi-ne o soluţie cum putem ajunge oameni cu intimitate, aşadar cu casă.3. Vrem o cercetare scurtă ca timp( şi viaţa este scurtă) care să poată pune pe picior câteva “ateliere” în care materialele reziduale şi deşeurile să fie transformate în materiale de construcţii (rumeguşul, capetele de lemn, pietrele scoase din albia Săsarului, nisipuri şi multe altele).
De-lungul istoriei acestui pământ românesc, s-au născut o întreagă paletă de tehnologii de construirea de case. Dacă vă consideraţi ataşaţi acestui neam şi mai aveţi şi oameni pregătiţi în domeniu, încercaţi să ne oferiţi şi locuinţele la preţuri de 20 de milioane şi de se poate să nu semene chiar a grajduri.
O altă posibilitate, dar vorbim numai de ale voastre posibilităţi, ar fi construirea unor hotele în fiecare oraş, care în prima fază să fie închiriate năpăstuiţilor. Toate acestea şochează mai ales pentru acel care este scos din inerţie, deoarece materialele de instalaţii sunt foarte scumpe. Şi aici se poate gândi şi vă dau un indiciu.
Apa rece nu-i nevoie să aibă presiunea mai mare de un bar. Dacă domniile voastre aţi pleca puţin urechea la aceste necazuri ale “neînsemnaţilor” cu cele spuse aici, fiţi siguri de cel puţin de două lucruri: pacea socială în România se va instaura singură, va creşte încrederea în actuala clasă politică şi în subsidiar n-ar mai fi probleme la alegerile ce vin. Să nu uitaţi câtă fericire puteţi aduce acestor oameni, poate pentru prima oră vor fi “luaţi şi ei în seamă”, oameni ce vă vor deveni loiali pe vecie. În vremuri de cumpănă n-au fost puţini acei conducători care s-au aplecat la necazul supuşilor săi, acest lucru însemnând UNIRE şi CONCORDIE. Mai mult nu se poate dori!
Cu speranţa că astăzi vor fi văzuţi şi acei care nu strălucesc, vă mulţumim pentru faptele şi gândurile bune, 30 IV-6 V 2001

Nu de puţine ori se discută unde a dispărut Bulă, personaj care ne încălzea zâmbetele ironice, în puţinele fracţiuni din timpul aproape absent al destinderilor “de altădată”. Şi poate că au dreptate acei care zic că-i la operaţie estetică. Alţii zic că. s-a făcut parlamentar. Cert nu se ştie, dar se bănuieşte, deoarece, bancurile în ultimul timp se îndreaptă spre această funcţie şi că, întradevăr o fi printre ei. Ne-a rămas gura strâmbă când, în vechea legislatură salariul minim pe economie era de 700.000 lei şi ei, cu nonşalanţa lui Bulă şi-au votat 11milioane lunar. Se cunosc şi celelalte “ogoare” de unde domniile lor mai adună câte ceva. Dar toate ne-ar fi uşoare de-ar. .. munci măcar, dar şi ce fac ei nu desfac toate prezicătoarele şi vindecătoarele “pozate” în presa judeţeană! Nu aşi cita aici legile strâmbe, sunt enorm de multe, unele parcă şi un copil le-ar fi făcut mai bune. Vedeţi cele peste 50000 de procese “pe” legea 18, a împroprietăririi. Oamenii oneşti nu-şi explică de ce un incompetent şi total lipsit de responsabilitate pretinde şi pe urmă “se alege” în asemenea funcţii unde…nu va face nimic pentru cei ce l-au ales, dar nu va precupeţi nimic din ceea ce va putea face pentru el şi cei cărora…le-a promis câte ceva. Văzând cum merge ţara “pe invers”, fiecare om îşi pune problema rezolvării stării de fapt. Să avem legi bune şi parlamentari responsabili şi competenţi. Soluţia e simplă. Să fie retribuiţi aceşti domni cu un salariu “normal” şi fără facilităţi …nenumărate. Atunci cine a fugit după ciolan va refuza singur postul de parlamentar(e un post nu?).Alţii desigur nu vor renunţa. În moment în care “postul” nu-i generator de averi, vor apărea şi adevăraţii oameni, devotaţi şi capabili, care vor putea conduce ţara exact cum trebuie. Ceilalţi…O asemenea măsură ar duce şi la transformarea parlamentului într-unul unicameral. Când ori ce funcţie va fi plătită normal, o să vedeţi că ţara are şi mulţi patrioţi şi oameni capabili. Să dea Domnul să ne audă şi pe noi…cine trebuie.23 aprilie 2001