O CULEGERE DE EPIGRAME: “SĂGEŢI RITMATE”
Ultima lansare de carte a “staţiei spaţiale” Biblioteca Judeţeană, din preajma Mărţişorului, a fost una care s-a lăsat cu râs. Adică o antologie de epigrame realizată de Clubul Epigramiştilor Spinul din Baia Mare, club din care fac parte autori de diverse profesii şi vârste, încercându-şi pana în arta satirizării în versuri jucăuşe a unor tare umane, precum au făcut-o în antichitate Virgilius, Seneca ori Marţial. Epigrama nu este un gen literar minor, dar nici unul care să aibă profunzimea “Divinei Comedii”, a lui Hamlet sau “Odei în metru antic”. Ori cum, când e bine făcută, epigrama poate aduce un suflu vioi literaturii de ori ce fel. Poate impulsiona spiritul sau poate trage de mânecă pe cei ridicoli în viaţa socio-culturală, prin şfichiul neiertător sau bonom al ironiei de calitate.
“Epigramistul adevărat trebuie să aibă mai întâi vocaţie, spirit de observaţie, simţul umorului, putere de asociere, de analiză şi sinteză, conciziune, spontaneitate şi nu în ultimul rând îndemânare prozodică, inteligenţă şi un înalt nivel cultural”, spune Ion M. Mihai în prefaţa cărţii “Săgeţi ritmate”, lucrare editată de Biblioteca Judeţeană Petre Dulfu. Cordonator Teodor Ardelean; culegere realizată de Ioan Şiman-conducătorul Clubului Spinul; coperta şi caricaturile-Marian Lupu; portretele autorilor-Zamfir Şomcutean.

Epigrama-I poezie/ pentru cei ce ştiu s-o scrie” Spuneam unor colegi când se “epigramau” la şedinţele cenacliere să ni să spună când să râdem. Maliţiosul din mine s-a dat bătut de multe ori în faţa reuşitelor. Drept pentru care mi se pare firesc să-I las pe autori să se facă… de râs, selectând câteva texte din antologia vizată. Spre hazul tonic al cititorilor, sperăm!

Nistor I. Bud: născut în 1934, în Dăneştii Chioarului, de meserie inginer silvic.
“Dările tranziţiei”: “Ca să trecem şi noi pragul/ Dările-au crescut ca fagul/ Şi-on ajunge-n Europa/ Ori pe jos, ori duşi de popa”.

Mihai Bodnar: născut în 1944, Dragomireşti. Profesor.
“Docilul”: “Sânt unul care joc şi cânt/ Întocmai după cum se cere/ Partidul care-I la putere…/ (Eu purtătorul de cuvânt)”.

Ioan Fîrte: născut în 1966, Tămaia. Inginer.
“Unui cocoş”: “Fiind bărbaţi invidiem/ Şi nu încape vorbă/ Poziţia lui din harem/ Dar nu şi cea din …ciorbă”.

Viorica Găinariu: născută în 1951, Tazlău, judeţul Neamţ. Funcţionară.
“Boaba săracului”: “Strigă brav în gura mare/ Doctore mereu mă doare/ Dar durerea cea mai mare/ Vine de la…buzunare!”.

Gabriela Medan: născută în 1970, Baia Mare. Profesoară.
“Electorală”: “Banii curg, e miza-n cale/ Totul costă azi parale/ Cheltuieşti să fi ales/ Patru ani pentru cules”.

Mircea Micle: născut în 1934, Baia Mare. Inginer.
“Scriitorul şi trecătorul”: “Ochelarii I-am uitat/ Spune-mi ce e afişat?/ Nu am cum să te servesc/ Nici eu nu ştiu să citesc…”.

Ion M. Mihai: născut în 1927, Bujorul, Teleorman. Inginer.
“Secretara”: “O secretară ideală/ Nu trebuie să aibă şcoală/ Să facă fiţe sau ochiade/ Să ştie numai…cum se cade”.

Sorin Radu (Romulus Filip): născut în 1936, Căuaş, Satu Mare. Profesor.
“Definiţie”: “Epigrama-I poezie/ Pentru cei ce ştiu s-o scrie/ dar la unii, bag de seamă/ Este o cumplită…dramă”.

Toma G. Rocneanu: născut 1943, Rodna Veche, Bistriţa-Năsăud. Maistru miner.
“Împrumutul”: “Când îi dau un ban cuiva/ Faţa-I zburdă de plăcere/ Înapoi de mi l-a da/ Ea se strâmbă de…durere”.

Gheorghe Roman: Născut în 1946, Săsar. Jurnalist.
“Rugăciune” : “Iartă-mă stimat părinte/ Că-ntr-o viaţă mai spăşită/ Am văzut destule “sfinte”/ Să mă bage în ispită”; “Pensionarii”: Dragii mei pensionari/ Când primiţi o indexare/ Puneţi nişte ochelari/ S-o vedeţi ceva mai mare!”.

Ioan Şiman: născut în 1932, Sighetu Marmaţiei. Profesor.
“Înmulţire”: “Munca naşte comentarii/ Rezultatul nu-I frăţesc/ Uniiînmulţesc dolarii/ Alţii numai…senmulţesc”. “Soluţie unică”: “Un păcat original/ Sigur c-a fost necesar/ Fără Eva – ce mai trai!/ – Rămânea Adam în Rai!”. În mod sigur ar fi fost la fel de plicticos cum o epigramă fără final imprevizibil. ION BURNAR

Nu e foarte uşor să prezinţi o carte scrisă de 11 autori. Trebuie să ai UMOR, ca şi ei.Nu e cazul meu, în schimb îi cunosc bine pe toţi cei 11: Nistor I. BUD; Mihai BODNAR, Ioan FÂRTE, Viorica GĂINARIU, Gabriela MEDAN, Mircea MICLE, Ion M: MIHAI, Sorin RADU (Romulus FILIP), Toma G. ROCNEANU, Gheorghe ROMAN şi Ioan ŞIMAN. (O echipă de fotbal, fără rezerve). Toţi buni şi consistenţi colaboratori ai GRAIULUI. Unde şi-au găsit loc (spaţiu) în timp.În cartea recent apărută, colegul Andrei FĂRCAŞ explică ce şi cum.
Culegerea “Săgeţi ritmate”, apărută recent, a fost alcătuită de Ioan ŞIMAN, cu o PRECUVÂNTARE serioasă (la un volum de umor) semnată de Ion M. MIHAI. Coperta şi caricaturile sânt ale ale lui Marian LUPU. Faine portretele realizate de Zamfir ŞOMCUTEAN. Lectorul cărţii este prof. Romulus FILIP, şi el epigamist de bună calitate.
Să nu credeţi că am uitat de sponsorul acestei culegeri de epigrame. Este prestigioasa bibliotecă “Petre Dulfu” din Baia Mare, al cărui director Tedeor ARDELEAN, sare oricând la nevoie. Felicitări celor 11 din Clubul epigramiştilor “Spinul” din Baia Mare pentru bucuria făcută. Căutaţi cartea că nu aveţi decât de câştigat.

GHEORGHE PETER

În anul care tocmai s-a încheiat, Toma G. Rocneanu a publicat trei cărţi în condiţii grafice de invidiat. Mi le-a dăruit pe toate cu generozitate şi cu autograf. Acum, la rândul meu, ar trebui să scriu despre ele, însă cine mă va crede că nu răzbesc să-mi recitesc propriile manuscrise, de cum celelalte conexe? Oricum, “Vânare de vânt”, o sută două scrisori de dragoste oferite concitadinilor băimăreni, are avantajul că are texte foarte scurte, iar pe unele le-am îngrijit în urmă cu câţiva ani când le-am publicat la pagina de cultură de la “OPINIA”. Un ins ordonat şi pedant, Toma face menţiunea: articolele au apărut în revista cutare, la rubrica respectivă. Ori ce s-ar zice articolele de atitudine ale scriitorului sunt binevenite şi incitante, mai mult poate decât prozele care au tematici profilate doar pe viaţa de miner, articolele abordează actualitatea zilelor noastre. În tableta “Se schimbă timpul?” îşi aminteşte de ziua de 27 aprilie 1986, după catastrofa nucleară a reactorului de la Cernobâl, când au înflorit trandafirii, apoi înşiruie, statistic, date despre capriciile naturii, tot el explică şi cauza: “Consumurile exagerate de oxigen la lansările în spaţiu, găurile din stratul de ozon, tăierea pădurilor şi defrişarea junglei amazoniene pot avea un impact incredibil”. Cineva îmi spunea că tot după acel an 1986, urşii polari din URSS au migrat spre ţinuturile româneşti. Este un articol de atitudine al unui om cu o conştiinţă înaintată despre soarta lumii. Alt articol incitant, “Un altfel de impozit”, datat vineri, 30 mai 2003. Ne aminteşte de aberaţia unui ministru cu asigurările locuinţelor, obligatorii de 30 $ , “impozitul pe scaunele din local” ori cel pe radio şi tv în funcţie de apartament şi nu de locatar. Autorul propune să existe o “consultaţie”, un dialog dintre putere şi populaţie atunci când se stabilesc taxe cu obiective imprevizibile.
Stilul lui Toma G. Rocneanu este unul civic, urban, fără patimă. Iată cum încheie articolul mai sus citat:”Din câte se vede, bani există, dar se folosesc aşa cum observaţi după bunul plac al acelor care pot dispune de ei”.(pag. 188). Deşi nu par cu impact imediat asupra cititorului, articolele lui Toma rezistă în timp şi depun mărturie despre vremurile pe care le trăim, despre problemele politicii şi vieţii zilnice. Dacă aşi avea un ziar eu I-aş oferi o rubrică de tablete pe teme de actualitate şi sunt sigur că ar avea destui cititori, mai ales că este şi cadru didactic, ca atare cunoscut de tineri.”VÂNARE DE VÂNT” este cartea pe care am răsfoit-o de sărbători cu cea mai mare curiozitate, fiind şi uşor de lecturat datorită dimensiunii tabletelor, dar şi a tematicii de actualitate.
Poet şi prozator, publicist, membru în consiliul de redacţie a revistei NORD LITERAL- economist URBIS- Baia Mare

JURCĂ ŞTEFAN