Toate astea îi erau cunoscute Mariei. De când Iosif a venit din armată, cu carnet de şofer, ea este prezentă la toate târgurile, face cumpărăturile dorite, sâmbătă de sâmbătă.
Legumele de regulă sunt aduse din “jos”, aşa cum obişnuiesc să spună pe aici oamenii despre cei din localităţile de câmpie. Cu sau fără treabă, Maria se plimba toată ziua cu maşina.
Iosif avea o maşină aproape nouă, era un Z.I.S. la care de multe ori îi făceau “toaleta” împreună.
Se cunoşteau de când Iosif era ajutor de şofer. Casa ei, mai bine zis a părinţilor ei este aşezată în pantă şi pe lângă ea trec toate maşinile. Trec în mare viteză şi aproape toţi şoferii scot capul pe geamul cabinei ca să-şi “asculte” motorul, să asculte felul cum îi “duruie” la deal, în sarcină, la viteză. Maria îi vedea pe toţi ca-ntr-o revistă.
Şi văzând-o mereu, văzând acelaşi chip, aceeaşi mutră, din acelaşi târnaţ, lui Iosif a început să-i placă de ea.
S-a mai întâmplat ca tot el să o mai ducă şi în târg nu de puţine ori. Aşa au început să se cunoască. Tatăl ei lucrând la mină, uneori îl mai ducea şi pe el în “sus” sau în “jos”. Şi uite că înainte de armată Maria-l avea pe Iosif curtezan, cu toate că abia împlinise 17 ani. După plecarea lui în armată ea l-a aşteptat. La întoarcerea lui din armată ea avea 19 ani, era împlinită ca femeie, era frumoasă, iute la lucru şi la vorbă. Se plăceau şi dacă ne gândim bine se cunoşteau deja de câţiva ani.
În ultimul timp erau împreună toată ziua. Cu toate astea el încă n-o ceruse în căsătorie…
Seară de seară o conducea acasă. Uneori mai discuta cu părinţii, alteori se grăbea, funcţie de cât era de obosit, sau ce chef avea.
Într-o seară, tatăl Mariei l-a chemat în “camera din faţă”. L-a servit cu ţuică, au povestit, cred că despre nuntă. Despre acest lucru Iosif n-a vorbit nimic de la întoarcerea lui din armată.
Înainte de armată, aproape zilnic, îşi făceau planuri despre ce vor face şi cum va fi după ce se vor căsători. După ce spălau maşina în apa Izvorului, se tolăneau prin iarbă şi iar făceau planuri de viitor.

De când s-a întors din armată parcă era mai tăcut, mai dur. Şi asta nu ar fi o problemă, dar ei îi vine din ce în ce mai greu să-l evite, să-i respingă atacurile sale erotice, pe motiv că el devine prea agresiv. Adevărata problemă este că şi ei îi este drag şi ea îl doreşte şi nu găseşte ce motive să mai inventeze pentru a-şi mai salva încă o dată fetia.
Maria povestea cuiva:
– În ultimul timp mi-e teamă să-l mai întâlnesc. Simt că nu o să mai rezist. Când pune mâna pe mine mă înfior toată, mă pătrunde o căldură prin tot corpul. Mama îmi spune că am slăbit. Cine nu ar slăbi dacă ar fi perpelit ca mine zi de zi? Cine nu ar slăbi primindu-i mângâierile şi cuvintele sale dulci, şi în tot acest timp să gândeşti “încă nu este voie, încă nu se poate”, “noi nu suntem căsătoriţi”? Ce este în fond căsătoria? Şi dacă ne vom căsători o să ţină mai mult la mine? O să mă iubească mai mult ca acum? Doamne, ce gânduri mă frământă! Mă simt frământată de gânduri, purtări, neîmpliniri. Nimeni nu-mi spune ce şi cum să fac! Dacă fac rău sau fac bine? De ce oare Iosif nu vorbeşte nimic despre căsătoria noastră?
De când a venit din armată, o singură dată a mai zis: “Să mai stăm, să mai adunăm ceva, că tare puţine avem…
Eu am strâns, dar el oare pe unde o fi ajuns cu strânsul?! Nu-mi povesteşte nimic. Şi Doamne, cât îi de frumos, cât de îngrijit vorbeşte, ce tandru se poartă cu mine, cu excepţia când se apropie prea mult de mine. Atunci parcă devine animal sălbatic…
Duminică am plecat din nou la “locul nostru” să spălăm maşina. Era parcă mai pornit ca altă dată, îmi spunea că dacă nu mă grăbesc, pleacă singur.
Am spălat maşina. Tot timpul era nervos. Tot timpul bombănea. Nimic nu-i era pe plac. Nici la curăţenia maşinii n-a insistat prea mult.
La un moment dat s-a aruncat pe mine. M-a trântit jos. Eu eram crispată şi revoltată încă de purtările lui de dinainte, şi acum… Altă dată fugeam unul după altul, ne zbenguiam, ne jucam, era tandru, era…

S-a urcat pe mine şi mi-a ridicat fusta. Am simţit ceva dur lovindu-mă. Eram brutalizată de unul care parcă ar fi căutat un obiect de furat, sub fusta mea, mă răscolea, mă împungea şi căuta în mine, fără nici un fel de bun simţ. Am simţit o durere ascuţită, ca o arsură. Apoi nişte dureri cumplite ca de lovituri, apoi un fulger m-a cutremurat. Întreaga-mi fiinţă mi-a vibrat, apoi am primit o linişte în toate simţurile mele şi parcă pe moment toate au fost uitate. În mine creştea o căldură, o căldură plăcută. Pentru mine nu mai exista nimeni şi participam la acest act cu tot ce era femeie în mine.
Irealul a durat foarte puţin şi un zbucium mi-a tresăltat toţi muşchii, după care am simţit o moleşeală plăcută, caldă. Aş fi vrut să dorm, dar în acelaşi timp din locul de unde au pornit toate, am simţit ceva cald în mine. Aceasta m-a readus în simţiri. Căldura ce am primit-o, era viaţa ce-şi urma cursul. Din această căldură eu trebuia să fac un om. Şi acelui om, să-i dau căldura mea. Mult mai multă căldură decât am primit. Eu n-am cerut nimic. Începutul acestui act de dragoste era mai mult preludiul unei bătăi decât al dragostei. Am fost muşcată, suptă, împinsă, apăsată dur, dar de mângâiat de loc. De aşa ceva au parte toate femeile? Toate momentele pline ale iubirii au acelaşi ritual? Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă eu aşi fi avut mai multă putere, puterea de a mă opune? Dar nu am îndrăznit… Când i-am văzut ochii de lup flămând, mi-a fost frică. O frică paralizantă… în acel moment mi-am dat seama că ieri fusesem pentru ultima oară fată… azi e deja târziu…
Apoi el fuma liniştit. Aş fi dorit să-l întreb ce a simţit, să-i spun şi eu ce am simţit, ce am trăit, să mai vorbim… să vorbim despre ale noastre. S-a schimbat brusc.
– Mergem fată? şi m-a adus acasă.
Am vorbit cu mama, i-am spus… Ea nu s-a arătat surprinsă sau contrariată, mi-a zis doar atât:
– Bine ai făcut! Aşa “se prind” bărbaţii.
A trecut o săptămână, apoi alta, el nu mă mai lua la plimbare, venea numai seara, îşi lua porţia, atunci când putea, când nu, pleca nervos.