Arhiva pentru Categoria » romane «

April 05th, 2009 | Scriitor:

A plecat cu încă trei „băieţi” după ce afară a înnoptat. A făcut lucrul acesta pentru a-i vedea cât mai puţini oameni, în plus nu avea nici o nădejde ca înainte de lăsarea întunericului să găsească vre-un ţăran pe acasă. Când au ajuns la casa lui Cujmir Iftode a observat că nu-i ardea lampa. Totul era cufundat în întuneric. Au bătut la uşă. Au mai bătut încă odată. Ceva s-a auzit că se mişcă în casă. Cineva apoi a aprins lampa şi fără să le deschidă uşa i-a poftit:
– Intră.
– Sara bună.
– Mulţumim Domnului. Până acuma a fost le-a răspuns salutului Iftode, dar fără să coboare din pat. Nevastă-sa era pe marginea patului, el era către perete. Probabil că aşa erau aşezaţi în pat fiindcă bănuia că ea a aprins lampa. Luky cu băieţii s-au aşezat în jurul mesei şi pe lăvicer. Toţi tăceau. „Oamenii” lui Luky Banu de fapt au primit acest consemn înainte de-a veni spre casa lui Cujmir.
– Interesant mod de politeţe aveţi voi bănăţenii, începu Luky să vorbească.
– „Câte bordeluri atâtea obiceiuri” îi răspunse Iftode cu o zicală. În partea gazdelor, Anica, nevasta lui Iftode, nu avea drept „la vorbire”. Se uita Luky la această familie tânără, din câte i-a văzut actele, dintre ei nici unul nu împlinise vârsta de treizeci de ani. Oameni tineri puşi la tihnă şi odihnă, într-o casă alduită de Dumnezeu. Poate erau de-o vârstă, numai că el nu cunoştea parfumul nevestei din aşternuturi. Era deja fecior tomnatic. Nu spunea aceasta că n-ar fi cunoscut femei. Putea spune că ar fi putut umplea căruţe cu ele, numai că acele femei nu veneau niciodată din dragoste, din dăruire. Aveau motivele lor şi după ce i se ofereau îşi erijau pretenţiile, preţurile. Ciudat lucru, dar bănăţencele erau „purtate” mai mult cu gândul de a te poseda. Nu suportau să le spui că ţi s-au oferit. Ele te pretindeau şi considerau că au dreptul acesta de la natură. Pentru prima oră tânjea după viaţa de familist. Ida „lui”, cea din depărtatul lui sat, îi inunda gândurile, fiinţa şi dorurile.
– Văd că te pricepi la zicători, dar nu ne oferi ceva de îmbucat? Îi „aruncă” o altă întrebare Luky Banu. A fost o zi cam lungă, nu prea rodnică şi în astfel de cazuri parcă mai ai încă un duşman: propriul tău stomac.
– Să mă iertaţi dar şi noi abia ne-am pus jos şi din câte ştiţi şi dumneavoastră noi nu dăm ospeţe în zile de lucru, că nu facem faţă lucrului în ziua care urmează.
– Vezi Iftodi, ardeleanul nu este aşa. El, dacă i-ai intrat în casă, îţi dă o gură de palincă şi de nu are altceva, o bucată de slănină, clisă ori şuncă, cum îi spuneţi voi.
– Am auzit şi eu. Poate ei au de unde risipi, noi ne rupem spatele şi tot nu ajungem cu gospodăria mare lucru. În acest timp unul dintre oamenii lui Luky a intrat în cămară şi ce a aflat pe acolo „a scos la lumină”.
– Măi Iftode, după bunătăţile pe care le ai în cămară, gândeşti că eşti ardelean, după suflet eşti numai bănăţean, se slobozi la vorbă omul care i-a cotrobăit prin cămară. Au pus totul pe masă şi s-au apucat cu toţi să-i mănânce ce amarul avea prin cămară Iftode.
– Dacă tot v-aţi luat să aveţi ce mânca, duceţi-o cu voi şi lăsaţi-ne pe noi în pace, vorbi Iftode.
– Iftode, aşa vom face cum spui tu, dacă ne semnezi cererea de a te înscrie în colectiv.
– Domnul Banu, despre acest lucru noi am mai vorbit. Dacă dumneavoastră doriţi acest lucru, aveţi puterea să-mi luaţi pământul care este fundamentul gospodăriei noastre, dar eu, care moştenesc acest pământ, prin blestemul moşilor şi strămoşilor mei, nu am dreptul să-l înstrăinez de bunăvoie, ori să-l vând. Dacă este ordin să luaţi pământurile oamenilor luaţi-le, aveţi toate puterile, dar nu ne „scoateţi” pe noi proşti ca voi să vă puteţi lăuda altora. Dacă aşa trebuie, aşa să faceţi, să terminăm odată şi circul acesta.
– Iftode dragă eu nu ţi-am făcut neamurile circari, dar văd că tu le atribui activiştilor partidului clasei muncitoare aceste porecle, ceea ce consider că este o mare jignire şi o împotrivire făţişă faţă directivele Partidului Muncitoresc Român. Cum s-ar zice ţi-ai făcut-o cu gura ta. Luaţi-l şi învăţaţi-l linia partidului de care el îşi bate joc. „Băieţii” l-au tras afară şi l-au mărunţit cum numai ei ştiau „că-i bine”.

Categori - citeste on line: stamina rosie  | Comments off
April 05th, 2009 | Scriitor:

Luky s-a pus în pat lângă Anica căruia îi tremura trupul frumos mirositor a busuioc, ca o vargă. Luky a încercat s-o mângâie, să… până la urmă, burlacul stătut din el nu a mai reuşit să se abţină şi a profitat de ea. Femeia, ca o adevărată martiră nu a schiţat nici-un gest. Barba-i juca în continuare şi după ce s-a consumat actul sexual şi el şi-a scos nasul dintre sânii ei atât de voluptoşi. Femeia era ca în transă. Desigur că frumosul Luky Banu ar fi preferat o cât de mică acceptare din partea Anică-i la acest act sexual dar ea arăta mai mult cu una care urma să-şi piardă mintea şi nu ca o femeie care-şi satisface plăcerile. Luky o lăsă acolo cam neîmplinit după ce şi-a dat seama că tocmai a făcut un viol, că de dragoste nu s-a pus problema. Singura satisfacţie împlinită a fost a animalului din el. A ieşit afară şi a mai apucat să-i oprească pe ceilalţi care şi ei, ca nişte veritabile animale, îl băteau în neştire pe Iftode. Au plecat de la casa lui şi pe „băieţi” în acea noapte i-a trimis la raion. A scos din buzunar cererea de intrare în colhoz a lui Cujmir Iftode, a pus o semnătură pe ea şi s-a dus la Şeful de post să i-o arate. Acela avea obligaţia ca a doua zi să meargă cu preşedintele gospodăriei agricole colective să preia inventarul agricol că pământul, Iftode nici nu ştia, Luky a trimis din ziua în care a venit de la Comitetul regional din Timişoara o circulară la Staţiunea de Maşini şi Tractoare să are şi parcela 16, parcela lui Cujmir. Apoi şi cu această treabă rezolvată s-a dus la culcare. Era obosit. Odihna-i era necesară.
Să fi trecut o oră de la consumarea violului şi Anica încă nu îşi revenea din spaima produsă de „acei tovarăşi” . Starea în care se afla a făcut-o pe Anica să nu meargă prima dată să-şi vadă soţul bătut. Senzaţia de murdărire şi pângărire era mult mai puternic ceea ce a „împins-o” să meargă „să-şi spele hâra ce a lăsat-o pe ea şi în ea tovarăşul prim”. Apoi şi-a văzut şi pe nenorocitul de bărbatu-său, pe care l-a spălat acolo în curte, apoi l-a adus în casă să-i oblojească rănile. Erau doi oameni nenorociţi şi batjocoriţi ce n-au închis un ochi în acea noapte, şi acum nu o puteau face din cauza durerilor fizice, a durerile sufleteşti dar şi a scârbei care au lăsat-o „aceea” cărora nu le vor mai putea zice oameni, niciodată. Dimineaţa când au venit oamenii GAC- ului să preia inventarul agricol, văcuţele, purceii, găinile şi …tot ce au vrut ei, Iftode era bine umflat şi albăstrit peste tot. Oamenii ştiau cum s-a semnat şi această ultimă cerere de adeziune în GAC. „Satul Brădet este colectivizat 100%” a raportat Luky tovarăşului Prim Secretar al UTM al Regiunii Timiş. „Bravo tovarăşe prim secretar raional al UTM”
Câteva zile nu l-a mai interesat pe Luky familia Cujmir. De fapt a plecat şi el la raion unde şi-a continuat „laborioasa” sa muncă. Un zvon i-a ajuns la urechi, că „ar fi dispărut Iftode”. A luat o maşină şi cât a putut de discret a plecat la casa Anicăi. Nici ea nu ştia nimic, Dar când a văzut-o şi amintirea trupului ei gol şi tânăr, nu s-a putut abţine să nu o mai „aibă” încă odată, pe femeia cu farmec aparte şi de o frumuseţe rară , care era Anica

Categori - citeste on line: stamina rosie  | Comments off
April 05th, 2009 | Scriitor:

Nici de această dată, cum poate şi-ar fi dorit Luky, Anica nu i s-a oferit. Actul sexual şi de această dată tot viol s-a numit cam în aceleaşi condiţii în care s-a consumat şi precedentul. A venit să vadă ce-i cu Iftode şi s-a aruncat să se bucure de carnaţia Anicăi nevasta dispărutului. Încă odată satisfăcut animaliceşte, dar învins sufleteşte şi-a văzut de-ale lui. Cu toate acestea, zvonurile cu privire la Cujmir Iftode, la dispariţia lui, luau amploare şi o direcţie nedorită. În ori ce loc din ţara asta există un om, doi, care trag sforile. Nici aici nu putea fi altfel. Pentru liniştirea satului, primul secretar al UTM al regiunii Timiş, a hotărât, la recomandarea primului secretar al PMR, trecerea la „munca de jos” a tovarăşului Banu Luky şi trimiterea lui pe un şantier al construcţiei socialiste pentru greşelile comise în munca de activist. Cum exista un asemenea şantier la circa o sută de kilometrii de satul natal acolo a fost trimis ca şef de echipă la fostul SCMM, recent înfiinţat(apoi va primi denumirea de ACMM).

* * *

Anica Iftode după aceste nefireşti întâmplări, împilări şi violuri, l-a jelit un an cu sufletul îndoliat pe fostul soţ după care născându-şi fiul, a blestemat pământul şi pe stăpânii lui. Printre blesteme a mai spus că neam de neam de-al ei să nu-şi „mai ţină” zilele din munca şi roadele câmpului. Apoi a vândut tot ce a avut, ce nu le-au trebuit „ălora” pe preţuri de nimic şi s-a dus unde-o vedea cu ochii. Era în vremea când se terminase deja cei 32 km şi cele 38 de tuneluri ai Şantierului naţional Bumbeşti-Livezeni şi muncitorii care au lucrat pe acel şantier erau plasaţi la diferite întreprinderi prin zonă, în speţă la Petroşani şi în construcţii. Anica a ajuns aici cu gândul să se călugărească, să renunţe la lumea aceasta atât de ostilă ei, să-şi petreacă viaţa ce-o mai are în rugăciuni şi pioşenie. Numai că stareţul Mănăstirii Lainici ascultând-o, i-a spus că haina monahală are şi ea regulile ei şi cum avea şi acel copilaş atât de mic, care are atâta nevoie de-a fi îngrijit ca să poată trăi, nu prea sunt condiţii de acest fel la o mănăstire. Dacă te gândeşti că cel mai apropiat medic este la Tg. Jiu sau Petroşani, ambele la mai mult de treizeci de km distanţă, se poate uşor presupune că ea nu putea avea liniştea sufletească pe care o căuta aici din aceste motive. Nu i-a mai spus că în acele vremuri sistemul ecleziastic nici nu avea călugăriţe, dar probabil că n-a vrut s-o supere prea tare stareţul cu câte probleme s-ar fi ivit dacă ar avea o femeie cu un copil aşa de mic la mănăstire. Anica l-a înţeles pe stareţ şi chiar a mai înţeles văzându-i în curtea mănăstirii că de fapt, acest locaş de rugăciune, este frecvent „vizitat” de organele puterii, de regulă căutând „elementele trădătoare” din grupul Făgăraş, grup care a fost foarte greu învins de organele de represiune de atunci. Printre miile de oameni care au lucrat pe Şantierul Bumbeşti-Livezeni Anica şi-a găsit o rudenie mai îndepărtată, care a introdus-o în valul acela de oameni care erau repartizaţi să se angajeze, a acelei mase imense de oameni rămaşi de la şantierul recent închis, ocazie prin care Anica a primit un post de ajutor de zeţar la flotaţia din Petroşani.
Beneficiind şi ea de recenta lege care permitea schimbarea numelui, a considerat că o viaţă nouă merită un nume nou. Cu această ocazie s-a rebotezat, luându-şi numele de Popescu. Numele ei de fată era Gârbovan, a renunţat definitiv şi la acesta în speranţa, ca neam de neamul ei să nu mai fie „gârbovit” de nimeni niciodată. După un timp scurt de şcoală şi muncă a devenit preparatoare. Apoi hărnicia neamului ei s-a materializat în titlul de fruntaşă şi la scurt timp stahanovistă. Toate aceste titluri n-o tare mângâiau pe ea, dar erau materializate în premii substanţiale. Aşa şi-a putut creşte pruncul fără gândul „pâinii de toate zilele”, apoi a dobândit ultima categorie de calificare ca preparatoare. Se întâmpla la scurt timp după ce a primit acest titlu de stahanovistă. Acest lucru a făcut să devină cea mai tânără zeţăriţă din flotaţie cu cea mai mare calificare. Cam toate aceste promovări şi evidenţieri să-i fi consumat vre-o zece ani din noua viaţă.

Categori - citeste on line: stamina rosie  | Comments off