Mergând acolo, din întâmplare, a ales drumul care trecea pe lângă casa Idei, altfel cum să taie nişte araci pentru vie ?
Tot urcând spre hij, Luky îşi făcea planuri de tot felul dar care nici în mintea lui nu aduceau nici un fel de rezultate. Aceste planuri credea el că le sunt ostile tuturor. Pe de altă parte era convins că de fapt el este singurul care îşi dă şi le dă acestor planuri atâta importanţă şi se întâmpla acest lucru numai pentru că era timorat de puţinul timp pe care-l avea de stat în sat, săptămână de săptămână; şi el, sătul de incertitudini îşi dorea o mică certitudine în ce întreprindea, în viaţa lui amoroasă. Timorarea lui venea şi de la faptul că se apropia de treizeci de ani, dar ce, numai de acum se apropie , până acum a fost altfel? N-a fost altfel ci pur şi simplu nu l-a interesat. Acum, dintre ceilalţi tineri din sat, el era ultimul la însurătoare, fenomen care avea impresia că îl arunca deja în gura satului la tema bârfe. Cum el cunoştea cam ce se va bârfii pe socoteala lui, prefera să fie însurat cât de repede pentru a nu stârni valul bârfelor. Spunea el că până acum nu l-a interesat acest lucru, dar pe unde a fost nu se făceau asemenea comparaţii. Aici unde se ştiau toate, unde-l cunoşteau de când purta pantaloni scurţi, desigur că nu va mai dura mult şi bârfele vor avea o singură temă, pe el. Dacă până deunăzi el era acela care hotăra destinele multor oameni, aici, cu toate că nimeni nu se juca cu viaţa lui, cum el a făcut cu vieţile altora, şi asta nu odată, îl îngrozea să stea singur în calea avalanşei bârfelor care dacă se va porni, precis că nimeni nu o mai putea opri.
Cu toate că n-avea nici un chef, trebuia să umble repede înspre pădure, ca să se poată întoarce acasă pe lumină. Apoi avea nevoie şi de un răspuns cât de cât încurajator din partea Idei, deoarece Luky dorea nespus ca duminică să fie împreună cu ea la horă. Lucru plauzibil şi care „l-ar creşte” mult în ochii sătenilor.
Printre gândurile care-l măcinau în drumul spre pădure, Luky auzi vocea Idei:
– Da’ unde te-ai pornit aşa… echipat?
– Nu tare departe. Aici, în pădure, să tai nişte araci la vie. Ida-i face semn să intre în curte. Luky se supune şi se aşeză pe butucul de spart lemne cu toporul între cizmele de cauciuc cu care era încălţat.
– Măi Luky, eu credeam că eşti mai deştept, se vede că nu este aşa. Ştii că zi de zi trec pe lângă via voastră şi n-am observat să-i lipsească ceva. Poate vrei să lucrezi la gard sau ce-i mai dorii tu, dar toţi ai voştri, chiar şi tu, până acuma urcaţi pe cealaltă parte de deal, dintr-o dată te-ai hotărât să schimbi ruta ? Cam copilăros, nu? Aşa că dacă tot te-ai aşezat, deşartă-ţi sacul, Ce vrei ?! Luky, la tonul Idei se simţea ca la şcoală, întru-una din acele zile când nu ştia lecţia şi se apuca să toropăluiască vrute şi nevrute, ca să dea impresia învăţătoarei că, de fapt, ştie. Apoi auzea tonul „acela” care îl atenţiona că minciuna are picioare scurte şi trebuie să spună adevărul. Sub acel sentiment Luky se auzii vorbind:
– De fapt mie îmi place de tine Ida şi aş fi dorit ca mâine la dans să fim împreună. Poate că nu aşa se procedează dar acum vezi tu cum a ieşit.
– Măi, măi, ce curaj ai avut, că ai venit la mine să mă ceri la bal, cu toporul. Te-ai întâlnit cu mulţi? Te-au văzut mulţi cum eşti echipat când vii la mine?
– Acum de ce răstălmăceşti datele problemei ? Doar şti bine că nu-i aşa.

– Noo bine, omule. Să vorbim şi altceva. Dacă tu mi-ai făcut această confesiune, să-mi fi spus că mă placi, nu ţi-aşi fi ascuns că nici tu nu-mi eşti indiferent, dar tu m-ai exasperat să aştept atâţia ani, până tu ai făcut bine şi să te hotărăşti a-mi spune acest lucrul. Îţi dai seama cred, că din cauza ta mi-am alungat toţi curtezanii, chiar şi pe acei care au sperat sincer să devenim prieteni. Şi crede-mă, Luky, că au fost unii care meritau toată atenţia, şi tu nu te-ai sinchisit măcar să-mi spui o vorbă despre sentimentele tale, despre faptul că-mi doreşti prietenia. Acum când deja te-ai decis să te mărturiseşti, priveşte în jurul tău şi-i observa că doar crezul meu în tine, speranţa mea, m-a îmboldit să mai sper că totuşi odată şi odată vei veni să-mi soliciţi prietenia. Îngrozitor de mult a durat şi văd că şi acum ţi-a fost foarte greu să faci pasul acesta, când pentru mine n-a mai rămas nici-un flăcău măcar care să-mi poată fi curtezan. Chiar dacă nu mi te-ai fi mărturisit, acest comportament al tău m-a „călcat pe suflet” şi de mult mi-am dorit să-ţi spun. Ţi-aşi fi spus, de această durere ce mă apăsa, chiar dacă nu mi-ai fi cerut prietenia, indiferent cum şi când aşi fi făcut-o, deoarece nimeni nu are voie să treacă cu indiferenţă afişată faţă de suferinţele semenilor săi. Chiar şi atunci, când te ţineai grozav de faţă cu toată lumea, te-am ghicit eu ce foită eşti. Se pare totuşi că răbdarea mea a dat roade şi a fost bine că m-am putut abţine până când mi-am putut dezvălui şi eu sentimentele ce a trebuit să le înăbuş până acuma, conchise Ida. Dacă tot ne-am „spovedit” unul la altul, m-am liniştit. Deci putem trece la treburile ce ne frământă acuma. În primul rând, cum îţi merge serviciul ? Doresc să ştiu dacă şi de acum ti-i mai duce iarăşi prin ţară, cu detaşările pe termen lung? Cum ai mai fost de altfel. Ce lucrezi? Hai spune-mi ceva despre treburile tale.
La invitaţia Idei, cu toate că el se simţea ca şcolarul , Luky a început să-i spună ce serviciu important are, că are mulţi oameni în subordine şi evident un salariu pe măsură. Au stat ei şi au povestit pââână în noapte târziu când au trebuit să se despartă. De fapt părinţii Idei mai intrau şi ieşeau din casă, ba i-au invitat şi înlăuntru, dar ei parcă nici nu-i auzeau. S-a făcut că s-a împlinit ceea ce amândoi doreau de mult. Din acea zi Luky şi Ida au fost tot timpul împreună la ori ce fel de distracţie, bal, film sau activităţi ale tinerilor. N-au stat mult „în vorbe” deoarece s-au căsătorit. Nu cred că există vreo căsătorie în care toată lumea să fie de acord că-i o reuşită totală. Oamenii erau conştienţi de eforturile Idei pentru a se menţine domnişoară atâţia ani. Toţi mesenii povesteau cât a riscat Ida aşteptându-l pe Luky care, după cum aţi văzut foarte târziu s-a îndreptat spre ea. Şi aşa cum se spune „de ce ţie hărăzit nu scapi”, tot aşa cu toate înfumurările sale, Luky tot la Ida a ajuns. Abia acum era conştient de puternicul caracter ce-l avea ea , acum când el era prins deja în mrejele sale. Tăria ei avea multiple valenţe, spre marea deznădejde a lui Luky, a cărui profesie era de a minţi, de-a se purta ca ori ce oportunist, care făcea parte din breasla acelora care apucând-o „pe acea cale” şi-au făcut din asta profesie. Ida, în schimb, nu ştia minţi. Dacă Luky a fost cum a fost şi a profitat de fetele care a dorit şi de nevestele cui i-a plăcut, ea era fată fecioară şi mai târziu se va constata că era şi frigidă, situaţii ce o făcea total independentă faţă de orice bărbat. Era unul dintre ultimele condiţii într-o căsnicie „de-a îţi pune cu botul pe labe soţul”.

Deci visurile lui Luky de-a o face supusă şi docilă pe Ida, femeia care ar fi trebuit „să-i ciugulească din palmă” încrezutului de el, lui acum îi lipseau toate pârghiile de manipulare şi subordonare de care s-ar fi putut folosi să aducă pe Ida în starea de umilinţă preconizată. Aşa că se pare că de acum încolo altcineva va fi manipulat în această căsnicie şi nu cum preconiza Luky ca aceasta să fie nevastă-sa. În timpul căsătoriei şi mai ales după petrecere, a fost un prilej de „reîntâlnire şi punere la cale a anumitor probleme” de către Luky şi cumnatul său George, care evident că nu l-a uitat în această perioadă şi a reuşit de l-a absolvit din activităţile „realizate” prin Timiş. George l-a asigurat că va avea grijă de cariera lui şi de aici înainte. Nimeni nu ştia câte au pus cei doi la cale, dar Luky „se ţinea” mai mult cu George, decât cu Ida sau cu soră-sa, pe timpul desfăşurării acestei nunţi. Cum era guraliv şi avea o problemă la care nu mai era nevoie să o păstreze secret, la toţi nuntaşii s-a lăudat cu mireasa lui care a fost fecioară. Dar a omis aşa cum se întâmplă de regulă, să se laude cu această ocazie cu nenumăratele sale „aventuri”. Dacă începe o nouă viaţă, celelalte se şterg.
După nuntă,viaţa de familie a lui Luky şi Idei se desfăşura obişnuit ca fiecare de altfel. Posibil ar fi fost ca lui Luky, să nu-i fi convenit că Ida a terminat cursurile tehnice de telecomunicaţii, devenind operator reţele telefonice, ocazie cu care a primit gradul de ofiţer în securitate, grad alocat pentru această funcţie. Luky şi aici era inferior faţă de Ida, gradul lui fiind doar de subofiţer. În căsnicia sa, el era cel mic în grad şi în calificare, cu toate că funcţia lui civilă era mai mare Cu toate că amândoi erau galonaţi la securitate, pe Ida au capacitat-o pentru a deveni informatoare prin însăşi funcţia care o avea, de operator în telecomunicaţii, funcţie ce era între profesiile care aparţineau ”siguranţei statului”. Informările Idei erau într-adevăr doar ale unor „dezaxaţi sau refulaţi” care îşi vărsau „oful” pe centraliste, sau informări tehnice, rapoarte considerate normale, în acele vremuri, mai puţin normale. Idei nu i-a spus nimeni niciodată că informările lui Luky, erau „turnări ” obişnuite ale unor „oameni ce-i stăteau în cale”, sau din alte motive.

* * *

Luky mergea în spatele fetei sale şi nu-şi putea da seama ce ar trebui sau ce se mai putea face. Poate că l-ar putea sfătui cineva dacă s-ar putea confesa, numai că ori ce confesiune deschideai uşa bârfelor, a bănuielilor nefondate, a judecăţilor pripite, a răului propriu zis. În situaţia aceasta, ce mai putea să facă ? El, ateul convins, a ajuns să se roage la Dumnezeu, de câte ori îşi dădea seama că nu-l observă şi singura s-a dorinţă care era pusă în toate rugăminţile era aceea de-a face o minune, ca să nu-i rămână gravidă fata. Să nu-l facă bunic. Cine i-ar auzi rugile l-ar crede tâmpit, senil, ori dus cu pluta. Care bunic nu-şi doreşte un nepoţel, numai doar pentru atât, că este unica şi cea mai mare fericire ce mai înseninează bătrâneţile noastre şi ne prelungesc viaţa cu câţiva ani.