GRAIUL Maramureşului Sâmbătă, 4 – duminecă 5 Februarie 2006
RECVIEM PENTRU EROI NECUNOSCUŢI
ŞI FILOANE SECATE
Un proiect cultural bine gândit şi salutar în intenţiile lui – ne aduce laolaltă, într-un pachet consistent, volumele de proză ale scriitorului Toma G. Rocneanu, maistru instructot şi profesor la Grupul Şcolar Minier (“Gheorghe Lazăr”) din Baia Mare, legat prin toată fibra fiinţei sale de această nobilă meserie practicată aici, în nordul ţării, de sute de ani şi poate de milenii.
Pentru realizarea primului volum, autorul a comprimat şi regândit materialele din volumele: Tânjind după soare, Destine conjugate, Toduţ şi Prietemul meu Andrei.
Deşi viaţa economică şi socială a acestui ţinut şi a oraşului Baia Mare în special sînt strâns legate de minerit şi de munca minerilor – autorii trăitori pe aceste meleaguri – şi nu numai ei, au scris puţin despre viaţa şi munca lor, bibliografia domeniului fiind foarte subţire. Doar câţiva poeţi şi romanceri s-au încumentat să-şi încerce condeiele, ei înşişi fiind apropiaţi activităţii miniere sau chiar foşti mineri. Printre ei îl amintim pe Ion Şiugariu, fiu de miner din băiţa Maramureşului, poetul erou al celui de-al doilea război mondial, care se odihneşte în Zvolen, Slovacia, George Boitor, Nicolae Goja sau George Maria Banu, Lucian Giorgiu, ş.a.
De altfel, despre viaţa şi munca în adâncurile pământului, acolo unde Deasupra noastră n-avem cer/ C-aşa e viaţa de miner/, acolo unde soarele şi cerul sînt, până la ieşirea din şut, doar nişte noţiuni abstracte, întâia aspiraţie şi întâiul gând al tuturor – e greu, dacă nu imposibil de scris cu veridicitate, dacă nu trăieşti această experienţă pe viu, dacă nu ai intrat tu însăţi în măruntaiele pământului, căutând mineralele sau cărbunele, ascultând geamătul rocilor şi izvoarele adâncurilor. Nişte “întâmplări repovestite”, trăite de autor în marea lor majoritate sau aflate de la prieteni sau colegi, o lume pentru care autorul are o stimă reală şi care trezeşte multe nostalgii, întâmplări sau drame care provoacă amintiri dureroase sau duioase, vieţi şi destine zbuciumate, contorsionate, aruncate în suferinţă şi mizerie, chinuri, nimicnicii, josnicii, spaime, traume, speranţe, idealuri, visuri, lumini, cu înţelesurile şi morala lor.
Destinul autorului acestor volume cu şi despre mineri este srâns legat de viaţa acestor oameni ai adâncurilor, lângă care a trăit şi cu care s-a identificat, aşa cum au făcut şi străbunii şi consătenii săi.
Născut printre minerii din Rodna Veche, o străveche cerate a mineritului românesc – autorul maramureşan a cunoscut îndeaproape, de la o vîrstă fragedă, munca, grijile, năzuinţele, frământările şi psihologia acestor oameni aparte.
Este demn de remarcat la acest autor băimărean îndărătnicia, acribia, pasiunea şi dragostea cu care scrie despre colegii şi ortacii din Maramureş, din Băiuţ sau din Rodna, convins fiind că jertfele şi truda lor amară de sute de ani nu a fost zadarnice, că au lăsat în urmă valori spirituale şi materiale şi că totul a avut o semnificaţie, a însemnat ceva de preţ pentru societatea aceasta, chiar dacă acum sunt judecaţi şi asociaţi cel mai adesea cu manipulările politice şi cu violenţa primitivă din deceniul trecut al secolului trecut din mileniul trecut. Chiar dacă au fost şi comentarii răutăcioase la adresa scriitorului, cititorul şi criticul obiectiv nu pot să facă abstracţie de munca şi dragostea cu care şi-a scris cărţile, de talentul său de povestitor, de pasiunea cu care vorbeşte despre greutăţile, suferinţele dar şi despre nobleţea acestei munci, de dorinţa sa de-a scoate la lumină bucăţi de aur din marele filon care a însemnat de fapt cilivizaţia sau, mai bine zis – civilizarea omenirii.
“Dacă mineritul a ajutat la progresul civilizaţiei, aproape nici o civilizaţie nu şi-a inclus minerii în cultura ei” – notează cutristeţe autorul, amintind că şi eroismul, devotamentul, priceperea şi suferinţele minerilor au adus civilizaţia în stadiul în care se află acum.
Prozatorul face cititorilor şi colegilor săi ortaci – pe care I-a instruit şi îndrumat până au devenit stăpâni pe meseria pe care şi-au ales-o de voie de nevoie – un cadou de suflet al cărui preţ e chiar viaţa lor. Aceste patru volume se constituie într-o adevărată epopee a mineritului şi a vieţii minerilor din această parte a lumii, unde dărnicia Creatorului în pietricele colorate şi în flori ale întunericului a modelat, dirijat şi condiţionat mii şi mii de destine în secole de speranţe şi nădejdi.
Povestirile au nerv şi suspans, au acel grad de emoţie omenească simplă dar autentică, par să exemplifice întotdeauna ceva, mai toate sînt populate cu eroi care îşi trăiesc intens, aprins drama, rolul ca într-un film care se derulează sub ochii noştri.
Bine sau rău, frumos sau urât, exemplar sau penibil, eroii lui Toma G. Rocneanu sunt condamnaţi să-şi termine pentru noi povestea.
Ca într-o Şeherezadă adhoc sau ca în “Hanul Ancuţei” se caută pretexte pentru poveste, nu de dragul povestirii în sine cât mai ales în scopul ilustrării unor percepte morale.
Familia este mai presus de toate şi toate se învârt în jurul cuplurilor şi al copiilor acestora.
Cărţile prozatorului băimărean sunt pentru citit în singurătate, lecturi de cursă lungă, adevărate scenarii care pot da idei nenumărate unui bun regizor.
Chiar dacăeste uneori moralizator şi didactic, poate chiar didacticist, chiar dacă are de multe ori scăderi evidente în conţinut, în sintaxă şi în stil, volumele de faţă sînt cărţi demne de tot respectul, care se citesc cu nesaţ şi, mai ales, cu folos.Conştiincios ţelului propus, prezentarea vieţii sociale şi profesionale a minerilor, autorul foloseşte toate posibilităţile oferite de literatură pentru a da consistenţă şi veridicitate personajelor sale, conştient fiind că ele sunt, de fapt, părţi ale unei realităţi aflate la câţiva paşi distanţă, undeva după colţ.
Un autor care crede în valorile perene ale umanităţii, un autor pentru care moştenirea străbunilor nu este un cuvânt gol şi care încearcă să tragă un semnal de alarmă privitor la dispariţia şi disoluţia acestor valori într-o nebuloasă fără nume, dezumanizatoare.
Prof. Drd. Nicolae Păuna-Scheianu
