În anul care tocmai s-a încheiat, Toma G. Rocneanu a publicat trei cărţi în condiţii grafice de invidiat. Mi le-a dăruit pe toate cu generozitate şi cu autograf. Acum, la rândul meu, ar trebui să scriu despre ele, însă cine mă va crede că nu răzbesc să-mi recitesc propriile manuscrise, de cum celelalte conexe? Oricum, “Vânare de vânt”, o sută două scrisori de dragoste oferite concitadinilor băimăreni, are avantajul că are texte foarte scurte, iar pe unele le-am îngrijit în urmă cu câţiva ani când le-am publicat la pagina de cultură de la “OPINIA”. Un ins ordonat şi pedant, Toma face menţiunea: articolele au apărut în revista cutare, la rubrica respectivă. Ori ce s-ar zice articolele de atitudine ale scriitorului sunt binevenite şi incitante, mai mult poate decât prozele care au tematici profilate doar pe viaţa de miner, articolele abordează actualitatea zilelor noastre. În tableta “Se schimbă timpul?” îşi aminteşte de ziua de 27 aprilie 1986, după catastrofa nucleară a reactorului de la Cernobâl, când au înflorit trandafirii, apoi înşiruie, statistic, date despre capriciile naturii, tot el explică şi cauza: “Consumurile exagerate de oxigen la lansările în spaţiu, găurile din stratul de ozon, tăierea pădurilor şi defrişarea junglei amazoniene pot avea un impact incredibil”. Cineva îmi spunea că tot după acel an 1986, urşii polari din URSS au migrat spre ţinuturile româneşti. Este un articol de atitudine al unui om cu o conştiinţă înaintată despre soarta lumii. Alt articol incitant, “Un altfel de impozit”, datat vineri, 30 mai 2003. Ne aminteşte de aberaţia unui ministru cu asigurările locuinţelor, obligatorii de 30 $ , “impozitul pe scaunele din local” ori cel pe radio şi tv în funcţie de apartament şi nu de locatar. Autorul propune să existe o “consultaţie”, un dialog dintre putere şi populaţie atunci când se stabilesc taxe cu obiective imprevizibile.
Stilul lui Toma G. Rocneanu este unul civic, urban, fără patimă. Iată cum încheie articolul mai sus citat:”Din câte se vede, bani există, dar se folosesc aşa cum observaţi după bunul plac al acelor care pot dispune de ei”.(pag. 188). Deşi nu par cu impact imediat asupra cititorului, articolele lui Toma rezistă în timp şi depun mărturie despre vremurile pe care le trăim, despre problemele politicii şi vieţii zilnice. Dacă aşi avea un ziar eu I-aş oferi o rubrică de tablete pe teme de actualitate şi sunt sigur că ar avea destui cititori, mai ales că este şi cadru didactic, ca atare cunoscut de tineri.”VÂNARE DE VÂNT” este cartea pe care am răsfoit-o de sărbători cu cea mai mare curiozitate, fiind şi uşor de lecturat datorită dimensiunii tabletelor, dar şi a tematicii de actualitate.
Poet şi prozator, publicist, membru în consiliul de redacţie a revistei NORD LITERAL- economist URBIS- Baia Mare

JURCĂ ŞTEFAN

Toma G. Rocneanu este poate cel mai prolific autor maramureşean la ora actuală. A publicat in ultimii ani nu mai puţin de 12 volume de proza si literatura de specialitate din domeniul mineritului. Recent a ieşit din gura… Băii Mari cu o noua carte intitulata “Vânare de vânt”. Spre deosebire de celelalte cărţi, volumul de fata cuprinde articole publicate în revista “De toate pentru noi”, ziarele “Opinia” si “Informaţia Zilei de Maramureş”. Cartea, după cum susţine autorul, cuprinde “o suta doua scrisori de dragoste oferite concitadinilor băimăreni”. Materialele în sine sânt de atitudine, referitoare la problemele socio – politico – culturale ale României contemporane, cu referinţă directă la Maramureşul postrevoluţionar. Toma G. Rocneanu nu metaforizează în cartea de faţă. Ca în orice articol limbajul este simplu, nesofisticat, importanta fiind mărturia, meditaţia asupra unor realităţi care ne dor; toate trecute prin filtrul unui scriitor căruia nu-i sânt indiferente avaturile lumii in care trăim. De unde si frumuseţea spunerii care face din orice zicere – banala pentru cei mai mulţi – o pagina semnificativa, adică literara.
Ne bucura faptul ca autorul “doreşte să-şi exprime mulţumirile sale deosebite lui Octavian Butuza – red. sef al publicaţiei “De toate pentru noi”, lui Grigore Ciascai – red. sef al ziarului “Opinia”, precum si lui Ion Burnar – coordonator al paginii de cultura din “Informaţia Zilei”. Astepăm LANSAREA! 7 decembrie 2004

Ion Burnar

Toma G. Rocneanu este un prolific. Într-un timp relativ scurt, a editat 10 cărţi de proză. Lumea prezentată în prozele domniei sale, este diversificată, dar ponderea este în universul minerilor, acei “viermi ai pământului” cum îi numeşte Carol Ardeleanu în romanul cu acelaşi titlu. Prezenta carte nu se dezminte de la afirmaţiile de mai sus. Eroii cărţii sunt:”suflete-n derivă”; fiecare căutând o salvare, o ieşire dintr-o lume căreia de cele mai multe ori îi cad victimă.
Conflictele ce se ivesc sunt: cel de ordin exterior-zbaterea personajelor într-o lume ostilă- şi cel interior-care macină conştiinţele, pune întrebări fără răspuns şi care duce, de cele mai multe ori, la decepţii, traume.
Protagoniştii sunt din categorii sociale diferite, dar predomină minerii şi intelectualii.
O incursiune în trecutul depărtat (secolulXIII-lea) pe meleaguri bistriţene (Remember istoric) prezintă relaţii antagoniste între nobili şi dintre aceştia şi ţărani, dar elementul mitic, legendar este mai puternic decât realitatea prezentată.
Incursiunile în “epoca de aur” şi nu numai, prezintă oameni chinuiţi de “ei”, de activiştii de partid, securişti, directori.
Aceşti “ei”-“ne păzeau”, “ne apărau”,”ne hotărau soarta”, “făceau reguli”, “ne mutilau sufletele”. Se observă tonul ironico-dramatic ale titlurilor unor proze din prezenta carte.

Protagoniştii, mineri, sunt victime, atât a relaţiilor sociale cât şi a unor inevitabile accidente de muncă.
Minerul Matei se sacrifică pentru a-şi salva fiul de la înec, în urma unei avarii în mină. Pe patul de moarte el trăieşte mulţumirea că Nuţu, fiul său, devenit şef de echipă remarcat, îi va continua fiinţa.
Ortacul Alexandru, căruia toţi îi ziceau Şoani, tip spititual şi sociabil, devine irascibil, brutal, îşi “îneacă” necazul în băutură îşi maltratează soţia foarte frumoasă, devenind cumplit de gelos. Acest “suflet în derivă” nu mai are nici o întoarcere.
Minerul Costin trăieşte drama ultimului său drum în mină, pentru că a fost disponibilizat. Se comportă firesc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar sufletul său intrat în derivă moare încet dar sigur.
Ortacul Pop Vasile -este al II-lea după director-tot Pop. Acesta este un autodidact, are cunoştinţe temenice profesionale, relaţii cu diverse persoane din lumea intelectuală la care nici nu te aşteptai E un fel de “Gică de la sculărie” din cunoscutul banc. În urma unui accident în care îşi deformează mâna, devine inutil şi de aici terapia sufletească, sfârşind în anonimat.
Tema desrădăcinării este prezentă prin eroii Sorin (alter ego) şi Rodica fata adusă de la ţară, căsătorită cu un metalurgist bătrân. Ea trăieşte nostalgia locurilor natale(citat pag. 41-42)
O caregorie aparte sunt intelectualii căutărilor de absolut care sunt sufletele cele mai în derivă căci nu pot percepe lumea materială brută, se izbesc de ea, de unde provine drama sufletească.
Astfel, poetul “ojetist” cu o singură carte, un stâlp al Ojeteului (după cum este numit în ziarele locale) nu pricepe nimic din viaţa minerilor şi cu o “superioritate metafizică” visează la lucruri irealizabile.
Larion, masiv şi dezordonat, profesor de istorie pensionat, cu multe relaţii în lumea doamnelor de peste 40 de ani, filozofează enigmatic fără a fi inţeles de nimeni.(citat pag.25-26)
Autorul pătrunde în lumea scriitorilor locali, la lansări de carte sau în cenacluri, între epigramiştii de la “SPINUL”; suprinzând reacţii diferite cu prezentări ironice, amare sau cu subânţelesuri.
Din punct de vedere artistic remarcăm în opera domniei sale: naturaleţea stilului, predilecţia pentru amănuntul semnificativ, creierea de suspansuri care ţin cititorul într-un continuu interes.
Fiindcă autorul este şi cronicar în proză al Clubului epigramiştilor “Spinul” îi dedic şi eu o epigramă:
Când faci cronici pe la “Spinul”
Întrevezi vre-o perspectivă?
Sau te arde iarăşi chinul
Ca un “suflet în derivă”
Prof. Romulus Filip
În 6 februarie 2004 la lansarea cărţii în localul
Grupului Şcolar “Gheorghe Lazăr” Baia Mare.