Ca şi altădată, şi în acest an ne-am adunat pentru a încheia şirul şedinţelor noastre epigramistice.Din oficiu aceste şedinţe trebuie să fie agreabile, de bună dispunere, de bunăvoinţă. Am încheiat un an cu realizări remarcabile. Nu le reiterez încă odată deoarece am făcut acest lucru când s-au realizat ele, dovadă însemnările de mai înainte. Deci ne aşteptam la un adevărat aer sărbătoresc. Aşa am crezut … dar :după felicitările adresate colegului nostru, de către fiecare membru al clubului, pentru cartea de CATRENE recent editată, şi cu toate acestea, domnia sa, râvneşte să devină “epigramist”. După această euforie colectivă, am văzut şi ultimul număr al revistei realizate de noi, număr catalogat de directorul ei, domnul Filip Romulus :”ca o revistă cu mult mai reuşită ca celelalte” .specificând punctele în care dânsul consideră că aceasta este superioară sau mai bună decât celelalte numere ale revistei.Domnia sa face o referinţă specială, la calitatea noilor epigrame, la numărul lor destul de mare(a fost din ce alege), cât şi la alcătuirea propriu zisă a revistei. Dar… cam atât ne-a fost!
Ne-a luat în primire, pe rând, domnul preşedinte Şiman, care a început cu “micile” observaţii: Pe copertă există două greşeli la o singură epigramă, care se datorau… tehnoredactorului, ce momentan nu este printre noi. Păi cum altfel? Apoi mi-a venit mie rîndul să fiu “luat în primire”. Cum am “compus” o asemenea propoziţie care se înşiră pe 12 rânduri. Adevăr adevărat, dar(ziceam în gândul meu) de ce nu l-a observat pe Odobescu care are propoziţii uzuale de şase-şapte rânduri şi nu de puţine ori şi de 21 de rânduri, modalitate folosită în “Pseudo – cynegeticos”. Cu toate acestea este posibil, încă nu m-am gândit să studiez dintr-un asemenea punct de vedere o operă, fără a da vina pe Odobescu, dar sunt sigur că are şi propoziţii mai lungi, şi pe el nu la certat nimeni. Asta este întradevăr este o chestie, dar problema care eu mi-o pun mie, de unde mi-am făcut eu acest obicei. Ca ori ce amintire dragă, mi-am adus destul de repede aminte. În timpul cât scriu, respiraţie îmi este înfluenţată de cursivitatea scrisului şi îmbăcarea respectivei idei în acea propoziţie. Inspir aerul în piept în momentul în care mă apuc să scriu, şi pe când se termină răsuflarea, se întâmplă că se termină şi propoziţia. Veţi spune că aşa face fiecare. Exact, dar nu uitaţi că în tinereţe am fost cândva trombonistul Fanfarei Minere din Rodna. S-ar putea ca de atunci capacitatea pulmonară să se fi dezvoltat…mai mult ca a unui epigramist obişnuit. Deci până când se goleşte plămânul, rândurile cresc…şi cresc… exact până unde a spus domnul Şiman. Înţelegeţi şi dumneavoastră … de la trombon mi se trage!
Ei şi nu vreau să vă povestesc că, dacă mi-a acordat mie o bucată mai mare de timp pentru a mi se face observaţii, celorlalţi se pare că le-au ieşit mult mai bine virgulele. Deci îmblânzit, preşedintele nostru, ca ori ce tată iubitor, dar sever, ne-a obligat să facem pe loc câte-o epigramă-definiţie. Ne-am executat.Lucrăm…
Din ce ştiţi, când facem un cadou unei persoane, îi cumpărăm un obiect pe care noi ni l-am fi dorit. Nouă ne lipseşte. Aşa s-a brodit şi acum. Eu dacă n-am maşină am scris o epigramă despre automobil. Numai că, în grabă, la repezeală, mi-a ieşit automobilul, epigrama, defectă. După acestea discuţiile s-au destins şi am colindat colinda “O ce veste minunată”. Ciudat nu ne-am mai dat duşi. Parcă aşteptam ceva. Până acuma, la fiecare şedinţă s-a brodit a fii o aniversare a unuia sau a altuia. Acum totul a fost pe sec.
SĂRBĂTORI FERICITE CU SĂNĂTATE ŞI LA MULŢI ANI!!!
Baia Mare 12 decembrie 2007

7 ianuarie 2008
Din câte observaţi, spre deosebire de ministrul educaţiei(cel care n-a ştiut câte stele sunt pe steagul U.E.) şi care, până mai zilele trecute era încă incert în ceea ce priveşte începerea cursurilor din acest ianuarie (l-a speriat zăpada din Bucureşti),noi, membrii Clubului “Spinul” ne-am prezentat în corpore la întrunire.
Nu toate problemele-s rezolvate de acasă, în acest context mie mi-a propus o întâlnire mai devreme şeful nostru, preşedintele Şiman. De fapt mi-a arătat că nu toate epigramele date de mine pentru Nr.9 al revistei “Spinul”, au cele mai fericite construcţii(dacă soarta m-a împins înspre mineri nu spre construcţii). Şeful le-a rebuchisit în faţa mea, nu de puţine ori “luminându-mi faţa” datorită îndreptărilor propuse. Cu tot avântul şi voinţa noastră, tare multe n-am prea făcut, deoarece “ne-au simţit” ceilalţi care veneau ţi ei mai devreme la prima întâlnire din acest an.
Eram mulţi, poveştile aşişderea şi pentru a putea ajunge “undeva” cu lucrările actualei întâlniri, domnul Şiman ne-a tot admonestat, că în final timpul consumat pentru admonestat a fost mai lung ca şi expozeul domniei sale. După acest preludiu, s-a hotărât să ne dea şi nouă cuvântul, probabil să vadă de ce mai suntem pe acolo. A vorbit directorul revistei “Spinul” care printre atâtea sărbători, ne-a adus o invitaţie la Şomcuta. Ne-am gândit că este necesar să-i distrăm pe oamenii de acolo cu niscai epigrame, ca o compensaţie ce se cuvine acelei localităţi, care a fost zeci de ani centru raional, dar orăşeni sunt numai de trei ani, şi probabil că de aceea i-au orăşenizat că acum nu mai sunt centru raional.
După domnul Filip, ar fi urmat la cuvânt doamna Angela Oancea, o proaspătă îndrăgostită de epigame, dar domnia ei, azi n-a dorit să îşi expună un punct de vedere. În ordinea în care ne dădea cuvântul, a vorbit domnul Bodnar, prin vocea căruia Ocolul Silvic Baia Sprie “ne convoacă” din nou la “Serile de epigrame băspriene”, prilej de bunădispunere reciprocă şi discuţi pertinente cu intelectualii băsprieni. Tot domnul Bodnar a reiterat problema “festivalului” umoristic, şi are dreptate, păi dacă noi nu ne putem umoristica, cum i-om face pe alţii să râdă de noi. Pe aceiaşi temă a discutat şi domnul Fârte. Domnul Micle a primit “Certificatul” şi abonamentul pe un an de la “AG-pe rime”, unde dânsul a luat locul II şi domnul Bud Nistor locul III la concursul iniţiat de revista argeşeană. S-a dat tema concursului pentru acest an, a respectivei reviste şi cu foarte multă greutate şi adresa. Domnul Mureşan, Doamna Aurelia, domnul Ţâncaş nu au dorit să vorbească, cu toate că nu erau îmbufnaţi. Domnul Halas, era curios de opiniile stârnite de recenta sa carte, a primit un răspuns de la domnul Şiman, răspuns care se pare că nu l-a mulţumit. Şi-a spus punctul de vedere domnul Fârte, care şi-a luat de sarcină ca la viitoarea întrunire să aducă zece epigrame care să i le “îndoim” noi. Domnul Nistor Bud, a citit o statistică cu principalele activităţi ale Clubului (17) şi a adresat şi ceva muştruluieli printre rânduri. Eu am vorbit despre statistica site-ului pe care am aşezat noul număr al revistei “Spinul” şi o discuţie proaspătă avută cu Directorul Bibliotecii Judeţene domnul Tedi Ardelean. Doamna Găinariu n-a fost prezentă fizic dar ne-a trimis urări şi cadouri, da.
Domnii cu nume de: ION ne-au invitat la un pahar de vorbă. Fiţi liniştiţi, n-a ieşit nici-o scârbă!
Toma G. Rocneanu

Se zvonea cu ceva şedinţe în urmă, că se va trece la testarea fiecărui epigramist al Clubului “Spinul” (oare de aceea lipsesc unii?), testare care va fi altfel decât până acuma. În speţă fiecare epigramist va aduce 10 epigrame făcute acasă şi în cadrul Clubului vor fi analizate de toţi membrii clubului. După ce domnul Filip a împărţit cele două proaspete “circulare de la centru”, domnul Şiman a dat curs calendarului de concursuri şi festivaluri epigramistice, care vor derula în aceast an şi “cuvintele cheie” pentru fiecare concurs. Am notat cerinţele acestor circulare şi mai ales acele cu care începe şi concursul pentru “Epigramistul anului”, proaspăt inclus în regulamentul de lucru al Uniunii Epigramiştilor din România. Al doua etapă spre cucerirea acestui râvnit titlu, este mai milt ca sigur, cumpărarea unei radiere. Scopul acestei ustensile este de-a corecta estetic greşelile din compoziţia epigramelor. Se pare că nu se admite ca acest lucru să fie făcut ca până astăzi tăind cu pixul şi continuam mai departe. Nu se mai admite aşa ceva. Într-un moment când gândurile mi-au luat-o razna, mă gândeam că ce ar fii mai bine să citim regulamentul ori să satisfacem cea mai recentă invitaţie adusă de domnul Micle de-a produce într-o “ oră culturală şi de bunădispoziţie în Ardusat”. În contra repriză există mai vechea cerere a domnului Bodnar de-a face un asemenea spectacol dar la liceul “Mihai Eminescu” din Baia Mare. Domnul Bud Nistor a dat citire celor care încă n-au adus situaţiile statistice, dânsul intenţionând să ne prezinte deja lucrarea domniei sale. De aici discuţiile fiind generale şi neinteresând pe nimeni, domnul Şiman a dat cuvântul domnului Fârte pentru aşi “expune” creaţia colegilor pentru ai fi audiată, receptată şi cine doreşte sau are eventuale “îndreptări” să le facă publice. De remarcar că toată lumea a fost de acord că aceste epigrame, ale domnului Fârte, erau descurajant de bune şi dacă s-a vorbit pe marginea lor, a fost doar a preciza unele elemente, care au fost mai mult scoase în evidenţă cu scopul de-a fi reliefate situaţiile dorite de creator. Sigur că şeful prin natura funcţiei, trebuia să afle greşeli incluse în epigrame. N-a aflat greşeli deoarece epigramele cu greşeli le-a uitat domnul Fârte acasă. Dacă până acuma unii scriau catrene şi doreau să fie epigramişti, acum mulţi dintre epigramişti se vor face “catrenari” sau “madrigalişti”. A fost un regal epigramistic şi după cum spuneau cei în drept, toate epigramele-şi vor găsi locul în revista “Spinul” Nr. 9. Epigramele au fost atât de savuroase încât domnul Filip, din rezervele lichide “uitate” pe acolo, ne-a dat să mai savurăm şi altfel de gusturi. În afara celor pomeniţi aici, au mai fost prezenţi domnul Mureşan şi doamna Aurelia, doamna Oancea şi domnul Ţîncaş. Lunea următoare avem invitaţie la Ocolul Silvic Baia Sprie. 28 ian. 2008