Bucuroşi, nevoie mare, ne-am reântâlnit în data de 4 februarie, după ce cu o săptămână înainte am fost oaspeţii angajaţilor Ocolului Silvic Baia Sprie. Bucuria noastră, în afară de faptul că ne revedem, se datora şi faptului că ursul nu-şi văzu-se umbra, pe doi februarie, aşa cum se ştiu semnele din bătrâni, deci, chiar dacă s-au scumpit toate, măcar iarna nu va fi lungă. Lungi au fost “pomelnicile” citite de Domnul Şiman, printre ele era unul care venea de la domnul Culicovschi Gheorghe din Buzău şi altul din Bistriţa. În primul domnul Culicovschi ne solicită epigrame atât pentru “Glasul Buzăului” cât şi pentru viitoarele volume de epigrame ale domniei sale, volume care se doresc certificări ale epigramiştilor din întreaga ţară, deci şi a noastră. Ne precizează şi modul de a le trimite, adică pe dischetă sau CD. Este de înţeles această pretenţie de la o persoană care a trecut de opt decenii şi cu toate acestea, cu câteva zile în urmă, îmi certifică telefonic, faptul că a primit şi copiat e-meilul care i l-am trimis.
A doua invitaţie, care ne-a ţinut pe jar încă o jumătate de oră, este invitaţia de-a participa la “Festivalul naţional de umor “Mărul de aur” de la Bistriţa care a ajuns deja la a XXIV ediţie. Regulamentul de înscriere la concurs este greoi, sunt necesare atât cereri de înscriere cât şi curricule pentru fiecare participant, deasemenea mai există unele ambiguităţi chiar la secţiunea “epigrame”. Cine va dori va trece şi peste aceste mici imperfecţiuni şi se va înscrie şi în acest festival.
Cum s-a decis, de către şeful clubului, astăzi i-a venit rândul doamnei Aurelia să ne delecteze cu epigramele domniei sale, epigrame care s-au bucurat de aprecieri, ajustări dar şi critici care înfierbântă auditoriul şi creatorul. Am trecut şi peste acest moment şi din nou am primit “două vorbe”pentru a face o epigramă. Se obişnueşte acest soi de concurs contra cronometru deoarece este uzual la fiecare festival al epigramiştilor, aceasta este una dintre probele “forte” ale participanţilor. În acest caz şi epigramele noastre au fost şi bune şi nebune, după care am trecut anticipat să-i consumăm ofertele făcute de ziua lui, de către Vasile Mureşan. Atmosfera a fost cea dorită, după ce i-am cântat “La mulţi ani” .Poate că s-a procedat aşa şi datorită faptului că epigramiştii nu spun bancuri, sânt sătui de epigrame.
Cu preţuire T.G.R.

La un Club umoristic cum este al nostru “Spinul”, nu toate lucrurile erau aşa de bine puse la punct cum sunt astăzi, de la înfiinţare. Acum după ce am păşit în al şaselea an de existenţă şi al treielea de când avem şi revista “Spinul” pare că lucrurile merg bine dintotdeauna. Ba mai mult, într-o anumită perioadă, ne era teamă că nu vom pu-tea alimenta revista cu materiale, acum dacă posibilităţile ne-ar permite, am putea-o scoate lunar, cu atât mai mult cu cât redactorul şef al revistei, unul şi acelaşi cu preşe-dintele Şiman, o realizează dânsul în întregime, nemai având nevoie de alţi “adjuncţi” ceea ce denotă o viteză mai mare de lucru şi o altă calitate.
Până nu demult, cam în fiecare şedinţă, (se pot vedea şi procesele verbale), “punctul forte”, al fiecărei şedinţe, erau discuţiile pe tema :”Când aduceţi materialele pentru revistă”. Nu o să mă credeţi, dar în acest an, 2008, n-am auzit aceste vorbe la nici-o intrunire cenaclieră. Chestia pare suspectă dar în timpul care a trecut, încercând să răspundem solicitărilor revistelor din ţară, EPIGRAMEI, şi nu puţinelor festivaluri, colegii s-au luat în serios şi au început nu numai a face epigrame, dar fac şi epigrame bune.(Nu doresc să reiterez premiile nenumărate obţinute de colegi) Aici a mai intervenit un factor benefic pentru epigramişti, invitaţiile în diferite locuri, la diferite ocazii, pentru a susţine câte un “recital de epigrame” oamenilor avizi de cultură. Aceste ocazii au avut printre invitaţi, somnităţi de primă mână din politică:primari, consilieri, dar şi elevi şi pensionari cărora le-am putut face bucurii cu creaţiile noastre epigramistice, ţinând cont că Clubul din care facem parte a fost prezentat prima oră de revista EPIGRAMA în numărul din septembrie-noiembrie 2005.
Şi pentru a mări productivitate creaţiei epigramistice a membrilor Clubului, Domnul Şiman a mai aflat o găselniţă prin care, şedinţă de şedinţă, pe rând câte un membru, îşi prezintă creaţia personală, adică cel puţin zece epigrame care intră în malaxorul judecăţii colegilor. Cum a creiea zece epigrame, cu care să nu-ţi fie jenă de ele dacă intră “în gura colegilor”, este obligatoriu să buchiseşti mult mai multe. Aşa se face că dacă până mai deunăzi în revista noastră fiecare prezenta 4-5 epigrame, cu numărul nouă al revistei, numărul epigramelor de fiecare membru al Clubului creşte la nouă. De aici apare faptul că la această oră revista nu duce lipsă de materiale dar nici la prezenţa la şedinţe ale epigramiştilor, prezenţă care s-a stabilizat la 11-12 persoane continuu. 12 persoane continuu.
Ei dar la ultima şedinţă şi-a citit şeful epigramele. Anterior citise domnul Fârte 14 epigrame deosebite, care efectiv au fost relaxante pentru auditoriu şi au fost bine “lucrate”. Şeful cu ocazia citirii epigramelor sale, ne-a dat una dintre cele mai competente lecţii de epigramistică. Se poate spune că fiecare epigramă a scos în evidenţă o subtilitate în “construcţia” epigramistică, în modul de folosire a limbii române, cât şi folosirea excepţiilor în epigrama de astăzi. Ca tematică a folosit filosofia, politica, morala şi altele. Analizându-le, am constatat că epigramele prezentate de domnul Şiman puteau fii reunite sub titlul de “lecţia de epigramistică” care a fost apreciată la adevărata valoare inclusiv modul cum au fost citite. După acest recital de excepţie, ne-am dat seama că şi noi, ceilalţi, va trebui să ne citim creaţiile personale. Ce ne-a prezentat Şeful, a fost o lecţie sobră, meditativă şi de concizie. În următoarea şedinţă voi citi eu şi vă asigur că nu veţi mai fii atât de sobri. Cred că ve-ţi râde pe capete.
Nu uităm să-i dorim zile multe şi bune Domnului Filip Romulus , care şi-a mai adunat o perlă vârstei domniei sale, prilej de felicitări şi urări de bine, “La mulţi ani” şi multe epigrame.

Pentru că aşa e viaţa. Evenimentul de o bucurie aparte a fost realizarea numărului nouă al revistei Clubului nostru “Spinul” şi-am spus “realizarea” deoarece acest număr şi-a reîmprospătat ţinuta, având mai multe schimbări în bine. Printre acestea, un mai bun control al redactorilor, o reaşezare în pagină, revista este mai aerată, dar cu un volum mai mare de epigrame raportat la numerele anterioare, la subsol s-au făcut loc pentru nişte “cuvinte alese” şi nu în ultimul rând schimbarea coperţilor, cât şi scoaterea unui anumit număr de reviste cu copeţi color.
Despre construcţia şi concepţia noului număr al revistei, îmbunătăţit şi unde mai sunt locuri de “mai bine” ne-a vorbit domnul Şiman Ioan redactorul şef, iar revista şi conceperea ei a pus-o în valoare directorul publicaţiei, domnul Filip Romulus. Cu toţii am fost de acord că este un pas înainte ultimul număr al revistei “Spinul”.
După răsfoirea numărului şi împărţirea fotografiilor făcute de membrii clubului în diferite ocazii, de către doamna Velea, mi-a venit şi mie rândul să-mi citesc cele zece epigrame ce trebuiau prezentate. Din zece, la una nu au fost comentarii, la celelalte dacă n-a şchiopătat rima nu s-a găsit ritmul sau uneori am folosit terminaţii incorecte sau inadecvate. Discuţiile purtate au fost un ajutor, dar în final domnul Micle şi domnul Şiman mi-au luat “truda” spre o analiză mai atentă şi eventuale refaceri acolo unde se va putea. Cea mai frecventă greşală au fost schimbările de ritm care uneori stricau întreaga concepţie a epigramei. După acest set de discuţii tehnice şi expuneri asupra materialului prezentat a trebuit să facem o retragere oarecum forţată deoarece alţi cursanţi “poftesc” la sala noastră. Eu am mulţumit colegilor pentru îndreptări, acum repet aceleaşi mulţumiri fiecăruia dintre acei care a luat cuvântul.
Aceste lucruri se întâmplau pe 3 martie când doamnele au fost gratulate cu un mărţişor şi o floare din partea colegilor, domnul Fârte oferindu-le din partea domniei sale fiecăreia câte un buchet de flori cu mărţişor. Cum domnul Bud este născut pe 20 martie, ne permitem să-i urăm astăzi :”La mulţi ani cu sănătate” şi să-i dea Domnul viaţă lungă şi frumoasă! Domnia sa este liantul acestui club, omul care ne urmăreşte toată activitatea şi realizările noastre. Este un statistician de invidiat. La mulţi ani EXCELENŢĂ.
Toma G. Rocneanu