Nu vă imaginaţi, domniile voastre, cât de mult am putea fii invidiaţi de cronicarul Moldovei – Miron Costin care o slobozit vorbele : “că nu este zăbavă mai plăcută, decât cititul cărţilor” şi cum să nu fie aşa, dacă în cetatea noastră – Baia Mare, nu-i zi lăsată de Bunul Dumnezeu în care la Biblioteca Judeţeană să nu se lanseze o carte. Zic, o carte, cu toate că sunt zile în care au loc chiar şi cinci lansări. Sincer vă spun că de nu aş fii pensionar, acum aş face cu plăcere acest lucru. Băimărenilor cu aspiraţie la cultura ţării, nu le ajunge timpul să participe la toate manifestările culturale care au loc în minunata noastră urbe. Am vorbit numai de bibliotecă, dar mai avem teatru municipal, teatrul de copii, instituţii care au programe non stop. Artişti valoroşi pe care-i avem în urbe, dar şi cei din ţară, chiar şi din alte ţări, ne caută, susţun spectacole şi concertele de muzică care se ţin lanţ. Cinci posturi de televiziune, vre-o şase cotidiene, sipozioanele de la facultate şi din Centrul Milenium, altele susţinute de Casa de Comerţ şi Industrie, evenimentele din Sala Europa, complectează acest tablou cultural. Nu suntem săraci nici în manifestările sportive, ansamblurile de toate tipurile şi…cred că v-am făcut puţin invidioşi. Nu doresc să merg mai departe, dar există profesori pensionari, şi alte tipuri de pensionari, care efectiv nu au timp de dimineaţa şi până seara să mai ajungă acasă, atât de plină le este o zi în jurul bibliotecii, în Centru Mileum, în general în oraş, deoarece acest torent de cultură ne copleşeşte şi este mândria noastră că am ajuns să fie aşa. Evident sunt şi problemele acelor care pregătesc aceste evenimente să fie la înălţimea pretenţiilor impuse.
Fără a avea intenţia de-a vă zăpăci, joia trecută, am participat la două lansări de carte şi două aniversări de 85 de ani a domnului prof. dr. Achim Valeriu şi a 90 de ani a domnului prof. Iuliu Hossu. Apoi, după bunul obicei moroşănesc, am fost invitaţi în sala Cenaclului la o îmbucătură de slănină şi un pahar de pălincă. Domnul Şiman, după ce şi-a risipit ultima creaţie printre prieteni, s-a disipat şi domnia sa. În rumoarea sălii n-am înţeles exact graba domniei sale. Abia luni la cenaclul epigramiştilor m-am lămurit. Domnia sa avea aniversarea zilei de naştere pe 11 curent şi probabil că ….ştiţi şi dumneavoastră, întotdeauna, în momentele de pregătire, îţi mai aduci anume treabă nefăcută încă, care te subjugă.
În urma bunelor rezultate epigramistice, am avut ca invitaţii la Festivalul ”MĂRUL DE AUR” din Bistriţa, au fost domnul Şiman şi doamna Găinariu. Materiale pentru festival au trimis mai mulţi membri ai Clubului “Spinul”. La această manifestare am avut şi un laureat: pe domnul Tănăsescu, care a luat premiu pentru caricatură. Eu nu am trimis materiale deoarece, tipul acela de “cerere de inscriere la concursul de epigrame” îmi aduce tare bine aminte de unele tipuri de adeziuni din alte timpuri. În timpul cât a ţinut festivalul de la Bistriţa, am mâncat fel de fel de fructe, numai mere nu. După ce, colegii noştri invitaţii la acest festival şi-au “răsturnat traista cu poveşti”, au urmat poveştile şi probleme de lucru curente. Când toate au trecut, am tăbărât pe preşedintele Şiman cu felicitările şi urările de: “MULŢI ANI” simţindu-ne foarte aproape de acest personaj, care are o răbdare şi bunăvoinţă ieşită din comun, calităţi în umbra cărora s-a constituit şi fiinţează Clubul Epigramistic din Baia Mare. Ca să nu ne lăudăm prea tare, amintesc doar că revista “Spinul”, care a fost pusă pe internet, a avut 26.646 de vizitatori (cititori şi copiatori) care au o medie de vizitare a site-ului de 30 indivizi /zi.
Dacă vă spun că domnul Şiman e născut în Sighet, vă puteţi imagina că şi dânsul cunoaşte obiceiul moroşănesc de-aşi cinsti colegii şi colaboratorii aşa că…Asta a fost…

La bună vedere!

Ploaia îşi are şi ea rostul ei, de acea ne-a însoţit şi astăzi 13 aprilie 2008. De fapt dece să n-o spunem, deoarece premiile festivalului au fost publicate în ziarul judeţean cu o zi înainte, eram oarecum derutaţi şi plouaţi. De ce mai era necesară deplasarea noastrăm cu atâta cheltuială, la un festival încheiat deja?
Au fost păreri diferite şi eu cum n-am mai participat la alte festivaluri încheiate, era bine să nu comentez şi astfel m-am văzut în microbuzul cu care am mai făcut deplasări din Baia Sprie. În maşină în afară de noi, ne-a însoţit şi poetul şi fotograful Dragoş care a însoţit “expediţia” Pe domnul Şiman am înţeles că-l vom lua de lângă Institutul de Însămânţări din Sighet. L-am luat. Pe parcursul deplasării noastre s-a mai ivit o problemă, chestia cu: “Pentru om şi nevoile sale”. După orele petrecute-n maşină era firesc să mergem la toaletă. Pe Gutâi mie ruşine să o numesc. La primărie, un sungur vas, pentru toţi angajaţii.(normele obligă la 10 oameni să fie unul), şi la un restaurantul de 60 de locuri, acelaşi unic vas, cât despre dotare sau curăţenie, nu mai povestim.
Ajunşi la Vişeu, am fost primiţi cu bucurie şi plăcere, doar că mai aveam o oră până la începerea…a ce urma să înceapă. Sala s-a umplut rapid. Eram 80-100 de oameni când au apărut cei desemnaţi să prezideze. La invitaţia lui Perţa, au luat loc în prezidiu: Academicianul Cazimir Ionescu, Corbu, Primarul Vişeului-Ciolpan, Sălcuţan, Deviza din Moldova, un consilier local. N-au avut loc în prezidiu d-na Dr. Elis Râpeanu, Misiuga, Petrone, Andraşonii şi Pop de la Cluj, Şiman din Baia Mare şi alţi corifei ai epigramei. Sala de şedinţă a primăriei a fost populată de circa 2/3 localnici, firesc ar fii fost să spun, iubitori de epigrame din Vişeu. Dar n-a fost aşa, deoarece după îmânarea premiilor, interesul lor a fost nul faţă de creaţiile altora. După ce Perţa a felicitat pentru prezenţă Clubul “Spinul”, chestie de unicat, o localnică s-a exprimat.”O că cel mai tânăr şi mai frumos dintre spinişti n-a venit”. Era vorba de Adi Fârte.
După îmânarea premiilor, care chiar dacă de această dată n-au nimerit în clubul nostru, au fost oferite unor oameni cu realizări cunoscute în domeniu, excepţie tânărul de la Braşov. Toţi premianţii au fost rugaţi să recite din propria creaţie. Acestea recitări au fost sarea şi piperul întregului “Festival internaţional”. Perţa ne-a rugat şi pe noi, pe băimăreni, să recităm ceva epigrame. A început doamna Găinariu, dar cu o poezie destul de lungă. A continuat doamna Velea tot cu aşa ceva, de mai mari dimensiuni. Cum timpul cititului a durat cam mult, asistenţa ne fiind prea avidă de asemenea producţii, manifestând real dezinteres, s-a făcut rumoare cauză pentru care nu s-a mai perceput nimic. La insistenţa domnului Perţa a citit şi domnul Filip c\teva epigrame, urmat de domnul Şiman, după care localnicii au mărit decibelii nepăsării şi au părăsit sala. De fapt ei îşi doreau să ajungă la masă, epigramele neatrăgându-i.
Programul s-a continuat după scenariul făcut de organizatori, cu vizitarea Muzeului şi a Bibliotecii după care am ajuns şi la masă. Aici muzică şi dans. M-am dat şi eu în spectacol îmcercând să le citesc un “proces verbal”, dar “auditoriul” n-a manifestat nici-un interes aşa că am abandonat “acţiunea”. După masă, s-a continuat cu schimburi de cărţi, vânzări din mână, donări diferite (doamna Găinariu a donat un costum popular moldovenesc Muzeului, eu opt cărţi de patru titluri-bibliotecii)
Ne-am adunat la maşină (aşa de bine ploua că nu prea te puteai să umbli sau să stai la taclale afară, cu vechii şi noii cunoscuţi şi preţuiţi). Am pornit spre Baia Mare şi pe drum, sub imperiul “aghiasmei” care-şi făcea efectul, fiecare şi-a prezentat latura artistică ratată a vieţii sale.
Două lucruri au fost de memorat: la un public neavizat sau nedorit nu le poţi impune cultura şi dacă ai zece epigrame hârtre, fie ele cu soacre ca ale domnului Misiuga sau erotice ca ale doamnei Dr. Elis Râpeanu, faci faţă şi la asemenea auditoriu. Mi-a făcut o bună impresie domnul Sălcuţan, foarte sprinţar în replici şi profund.
În concluzie, cu toate că m-a bucurat întâlnirea cu oameni pe care nu i-am văzut de mult, m-au bucurat şi faptul că i-am cunoscut pe doamna Elis, pe Petrone pe care-l cunosc din citit de pe vremea “urzicii”, cu toate că avem o prietenie aparte cu Perţa şi am fost măgulit de faptul că primarul oraşului ne-a fost partener în toate, m-am simţit mult mai fericit după Emisiunea de la AXA Tv din 1aprilie, susţinută de domnii Micle şi Filip, emisiune care a fost un real succes, prezentând epigrame şi Clubul epigramistic băimărean oamenilor avizi de cultură. A fost o desfăşurare unde nu a trebuit să obligăm pe mimeni să…tacă…să-ţi asculte truda minţii tale.
Asta o fii …mintea românului de pe urmă?

Pentru cine scrie, pentru cine a tipărit o carte, nu există bucurie mai mare ca şi lansarea ei, cu toate că fenomenul ne dă o stare de agitaţie(ce voi mai scrie?), pe lângă ceilaltă latură materială, care este încă o pierdere ce se cumulează celorlalte pierderi ocazionate de recent tipăritul volum. Cu toate acestea, ne-ar fi mult mai greu dacă n-am face acest botez al cărţii, adunare unde, de regulă doar redactorul de carte vorbeşte la obiect, ceilalţi ajung cu discuţiile uneori până în “vremurile bune” din armată. Cu toate acestea, o astfel de lansare, cu oarecare marjă de eroare, te reprezintă pe tine în lumea celor adunaţi acolo, erarhie care se stabileşte adhoc şi care te împune ca pol polarizant în respectiva adunare.
Şi la “lansarea” care a avut loc pe 5 mai curent, au participat, după exprimarea domnului Fănăţean, “crema intelectualităţii băimărene”, materializată prin doi directori de biblioteci judeţene, este vorba de Ardelean şi directorul Bibliotecii Văii Jiului(Petroşani), foşti inspectori şi inspectori generali din învăţământul maramureşan, profesori şi profesoare, membrii Clubului “SPINUL”, oameni de cultură, simpatizanţi şi consumatori de epigrame, în total circa treizeci de persoane. Moderator a fost ddr. prof. Ardelean Teodor, directorul bibliotecii judeţene, care a condus lejer şi oarecum nespecific discuţiile cuprinse în cele două ore şi douăzeci de minute cât au durat lansarea. Am folosit termenul nespecific, deoarece o persoană care vine la o lansare a unei cărţi de epigrame, este firesc că doreşte să audă şi epigrame, epigrame bune, verificate care să-l distreze, ori de acest lucru auditoriul a fost frustat, cu toate că eram la o întâlnire integrală a clubului epigramiştilor băimăreni, care îşi doresc şi ei reclama lor. După ce a punctat cu câteva epigrame din volum domnul Filip, au mai compus şi citit epigrame domnii Micle, Fârte, Mureşan, şi Bodnar, epigrame din care a răzbit spontaneitatea, în detrimentul spectacolului.
Atmosfera a fost caldă, prietenoasă şi au rostit vorbe frumoase, în afară de epigramişti, domnii profesori Mihai, Herţeg, dir. bibliotecii din Petroşani, părintele Tira, prof. Fănăţean, şi alţii. N-a fost neglijate nici “diversele”, punct care a dat tonul discuţiilor libere, laudelor şi a înfatuărilor, după gradul de regret a celor care şi-au dorit să tipărească, sau vor tipări şi ei o carte. Cu toate că fizic domnul Şiman a mai slăbit, în epigramă, nu numai el, dar şi pe noi ne întăreşte, prilej de a aduce mulţumiri, unele exprimate altele în curs de exprimare, atât pentru realizarea clubului cât şi pentru ajutorul în perfecţionarea tehnicii de concepere a epigramelor. Mă alătur şi eu tuturor felicitărilor şi mulţumirilor care i s-au adus la “Sărbătoarea lansării celei de a treisprezecea carte” şi-i doresc viaţă şi muncă îndelungată în acest pretenţios sector literar.
Cu felicitări şi preţuire. Rocneanu