Aşa cum se aude, aşa cum se ştie, şi România a întrat în criza financiară ordonată, ocazie cu care s-au adunat toţi “bărbaţii” din parlament şi au hotărât cele mai importante măsuri pe care le pot lua pentru a preveni eventuale dezastre financiare s-au economice. Au luat două hotârâri istorice, pe potriva bărbaţiei celor care sunt în sfatul ţării.
Prima dintre hotărâri este că zilnic cheamă ziariştii şi le spun câte zeci de mii de muncitori trebuiesc daţi afară din unităţile comerciale, chiar dacă acestea, cum s-a întâmplat déjà, au avut cele mai mari beneficii în anul recent scurs, situaţie care cu toate că pare hilară şi de neînţeles, se execută deoarece a zis Europa că este criză, trebuie să facem criza. Un alt sector care a beneficiat de aceste măsuri anticriză, a fost învăţământul care de această dată l-au băgat în pământ, reducând dascălii la jumătate, ceilaltă jumătate de copii şi studenţi urmează să înveţe când se v-a termina criza. Aceste lucruri de amploare s-au făcut deoarece nu doream ca Europa să se supere că ei sunt în criză şi noi nu sântem. Pentru a înţelege fiecare aceste lucruri, mai puţin pensionarii, la toată lumea, dintr-o trezorerie goală, s-a dat al 13-lea salariu. Acum sunt siguri că a priceput fiecare, evident mai puţin cârcotaşii de pensionari. Da dar pentru dânşii şi mai ales pentru toţi acei care nu s-au simţit bărbaţi din parlamentul ţării, le-au gâdălit orgoliul spunându-le BĂRBAŢI. Şi cum acest lucru nu prezenta o reală satisfacţie, pentru ai obliga să-şi împună bărbăţia, să ştie şi muieile lor şi să-i stimeze măcar odată pe an, şi-au declarat “ziua bărbatului” indiferent dacă e s-au nu este potent – e BĂRBAT. Desigur că unii spun că această zi şi-au pus-o acei cărora pe acasă le cântă găina, alţi au zis că şi-au pus această zi că sunt pe “invers”. Problema n-a transpirat până la noi, dar dacă bărbaţii adevăraţi şi-ar fi dorit să îşi sărbătorească acea zi, sunt sigur că ei şi-ar fi pus-o în zodia berbecului, sau parlamentar fiind se admitea şi în zodia taurului. Să nu fim bârfitorii, dar bărbaţii şi-ar fi pus ziua lor în FLORAR. Deci în momentul în care un bărbat nu-şi sărbătoreşte ziua atunci când începe turul la fotbal, ceva este suspect la “bărbăţia sa”. Ca să nu se prindă femeile, trecem peste faptul că ele şi-au câştigat, o zi a lor, dar pentru aş cunoaşte importanţa şi lungul nasului, evident că această zi, în ţara noastră, este după “ziua bărbatului”. Se pare că “bărbaţii” care au propus şi votat legea n-au ştiut că a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor de la Copenhaga din 1910 a stabilit ca 8 Martie să fie ziua înternaţională de luptă pentru drepturile femeilor. Copenhaga, pentru cine nu ştie nu e departe de Haga, dar durerea în această fastuoasă zi care v-a fi “ziua bărbatului”, este că în momentul când ne i-au bani guvernanţii, nu ne întreabă nimic, dar tot ei ne oferă prostia dânşilor gratis. Cine nu-i bărbat, din 6 mai îşi poate ţine ziua. Ceilalţi….rămânem cum am fost.
Toma G. Rocneanu

Domnilor asta este situaţia. Nu are rost şi cred că nimeni n-ar încerca măcar să analizeze acest lucru. Este déjà omologat şi chiar se poartă. La început, ca de fiecare dată când apare ceva nou, nu s-a sesizat fenomenul care astăzi, uite că, a devenit o modă. De fapt poate că este tedenţios să spunem aşa ceva, dar dacă urmăreşti evoluţia umană cu sau fără Darwin(că am auzit că acesta este mort déjà) sunt sigur că această amprentă este foarte vizibilă la fiecare specimen şi devine o modă sau poate o tendinţă socială. Pe undeva, probabil că este şi necesară această tendinţă feroce care să ne permită să spunem:”Tu şti cine-s eu?! Când eram copil şi eu foloseam această minunată propoziţie, destul de des, adevărat, dar numai atunci când “prietenii” erau foarte decişi a mă căsăpi şi cu aceste vorbe le aduceam aminte că mama avea casa plină de copii, fraţii mei, şi s-ar putea să facem schib de “corecţii”, propoziţie care avea farmecul de-a linişti “nervii” partenerilor de joacă şi ne luam…pe altele.
Desigur că fiecare îşi doreşte mai mult, mai bun, şi de se poate şi mai uşor “de procurat”. Am putea spune că acestea sunt dorinţe fireşti şi este normal ca fiecare dintre noi să-şi dorească un trai mai bun.Ce este foarte ciudat, după ce, anumite personae, care au reuşit ca în această viaţă să-şi potolească burta proprie după pofta inimii, după ce a reuşit ca gipul lui să-i facă umbră “Daciei” vecinului, care are şi el o “căsuţă” la care cu greu ajungi fără scări de pompieri, orgoliul individului şi setea lui de-a “pulsa” înaintea tuturor, îl duc acolo ca să dea o petrecere, cu toate că el în alte condiţii n-ar cheltui pe viitorii musafiri o ceapă, dar cum altfel să le arate baia lui cu Jacuzzi, piscina deoarece gardul făcut tot de el, este ca la casele nemţeşti de altădată, din cărămidă şi-s înalte de 3 metri. Aşa că oamenii neputând să-i sară gardul, ori să-şi petreacă ochii prin el, trebuie să-i bage în curte, în casă. Îl cam costă ceva pe individ ca să le vadă mutrele invitaţilor când vor vedea cât de bine este aranjat şi ce lucruri frumoase a adunat, ce tablouri are. Mai greu i-a fost cu cărţile. Spunea cineva că într-o lungime de metru “merg” 42 de volume. Aşa că şi-a luat, şi el acolo, zece metri de cărţi..să fie.
A venit şi ziua în care şi-a primit musafirii, când a constatat ce rău a făcut, trăgănând atâta de mult acest lucru, ca acuma să audă în propria-i casă că : “la cutare zacuzii e zidită, că la ceilalţi era de-o culoare mată Că…” Asta este dacă s-a tot răzgândit şi uite că azi mâine vor fi cartiere de vile şi oraşe de vile, ocazie în care el va deveni un cvasinecunoscut. Aştia-s ca oile, ce vede la unul şi ceilalţi se i-au după el. Dar omul nostru mai avea un as în mânecă. Va mai face încă o facultate. S-a înscris, mergea din când pe acolo, mai apăreau “taxe” la plătea şi a terminat-o şi pe asta. Cu această ştire, a terminării şi celei de-a doua facultăţi, spera să le rupă gura celorlalţi. S-a brodit că fost invitat la o sindrofie. Aici tapa încontinuu discuţia pe cele două facultăţi absolvite. Un amic “îi face hatârul” şi-i arată încă vre-o zece persoane ce “absolviră” şi ele două facultăţi, ba printe ei erau unii care aveau şi doctorate. Adevărat era că doctoratele lor era în alte “branşe” dar îl aveau.
Omul nostru nu mai putea suporta atâta ipocrizie şi s-a înscris într-un partid. Cu metodele proprii a ajuns “în capul” acelui partid şi, într-o zi, se vede prefect. Parcă i-ai dat cu bota-n cap. A tanjit atât de mult să fie cineva ca să afle, că de fapt funcţia prefectului este o fucţie mai mult singulară şi nivi măcar n-ai cui te lăuda. Nimeni nu poate spune ce grozav eşti, ce lucruri minunate faci, deoarece prefectul nu face nimic, el doar observă şi sesizează. Era cât pa’ci să-şi dea demisia când a constatat acest lucru. Păi o viaţă a “muncit” să fie cineva, da “cineva de cineva” şi aici nimeni nu-l întreabă nimic, nimeni nu-l învidiază, ba uneori nici nu avea cu cine schimba o vorbă că nu mai era nimeni în biroul lui. Atunci i-a venit idea şi s-a “apucat de lucru”. Ideea lui era “să scrie o carte” Acum această carte, ori o avea scrisă, ori a scris-o mai repede(ori i-o fi scris-o cineva) că după două săptămâini a făcut lansarea ei, unde? În holul prefecturii. Abia atunci şi-a auzit el vorbele dragi lui, vorbe după care tânjea de-o viaţă. Acum el era frumosul, bunul, inteligentul, memorabilul etc. A “devenit” :omul care veghează la creşterea tineretului, puterea lui de influenţă, binele adus partidului şi judeţului, generozitatea etc. Toate aceste laude i-ai plăcut atât de mult, încât şi astăzi se uită la filmele care s-au făcut la lansare…în biroul prefecturii!

Autoamăgire
Vanitoşi, vom fi noi toţi…
Dacă nu-ţi atingi un scop;
Şi să te afirmi nu poţi:

Îţi comanzi un…horoscop.

Lumea la răspântii
Doamne, ce mai de istorii,

Când tiranii poruncesc:

Primii mor învăţătorii;

Cărţile în rug sfârşesc…

Preşul neaoş

Obiect util, făcut din lână;

Frumos ai fost, mult lăudat:

Făcutu-te-ai o cârpă bună,

De şters pantoful cel udat.