De după al Doilea Război Mondial, România a “plecat” cu 13 milioane de oameni, iar Ungaria cu nouă milioane. Astăzi România are 22 de milioane şi Ungaria…9,2milioane. Politica demografică a vecinilor noştri, a fost foarte bună şi deosebit de avantajoasă: terenuri şi bani pentru case tinerilor căsătoriţi: concedii înainte şi după naştere, aproape triplu acordate în ţara noastră: alocaţii de hrană care întradevăr îţi permiteau creşterea şi educarea copiilor. Cu toate aceste măsuri de favorizare a natalităţii, roadele au fost slabe. S-a ajuns la 10 milioane. A venit ’89 şi asemeni altora şi ei au pierdut peste un milion de oameni. În acest caz nefericit, un popor este pe cale de dispariţie nefiind cataclisme, războaie sau epidemii. Atunci ce faci ca să mai exişti? Doamne ce minte de copil. Te uiţi în fostul Imperiu Austriac-în partea a doua şi unguresc- şi ai mai găsit o populaţie cât a Ungariei de acum, prin Slovacia, Serbia, Voivodina, România şi aşa mai departe. Aici vine partea ruşinoasă. Acadeaua. Înaintea vizitei papei Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999, sub directa sa îndrumare, a apărut o carte de prezentare a activităţii sale în această funcţie, cât şi de atunci de când era Karol Woytila şi scria versuri. Pentru români, Sanctitatea Sa a redactat un articol, în care arăta cum “nişte persoane catolice maghiare” au făcut recesământul ceangăilor transformându-i în unguri cu acadeaua. Au profitat de faptul că erau feţe bisericeşti şi erau consideraţi deasupra minciunii şi de faptul că majoritatea ceangăilor erau analfabeţi. Noua lege-i ruşinoasă prin faptul că populaţia maghiară din România este şcolarizată în şcoli de patru limbi, unde a dorit fiecare. Apoi nu cred că pentru a vizita o grădină zoologică la jumătate preţ ar face cineva o cheltuială de peste un milion. Nu cred că vor primi nimic datorită faptului că străbunica mea, Contesa Zichy, a cărui soţ a fost episcop în Ungaria nu şi-a putut intra în posesia pământurilor şi castelului cu acte în regulă(N. Iorga – Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal şi Banat, vol II-1977). Apoi despre Goldiş ştim multe şi avem multe regrete. Vor fi şi din aceia care vor face ceia ce spune actuala conducere a Budapestei, dar e trist că dacă cineva-i consideră pe ungurii din ţara noastră fraţi, de ce caută să-i învrăjbească, dacă n-au alte motive. Doresc să semene ceva şi să culeagă…altceva. Noi am făcut multe lucruri bune împreună, dar ei se cramponează în lucruri care de mult au fost îngropate, mai ales că la ei un ungur născut în Ungaria are alte drepturi, începând chiar cu cele salariale, faţă de un ungur născut în România sau în altă parte. Sperăm ca dumnezeu să le de-a minte celor ce n-au, şi să se întindă fiecare cu propria-i plapomă, numai atât cât e ea… 4-10 iunie 2001

Scriam undeva, că tineretul de astăzi n-are răbdare să urce progresiv pe scena funcţiilor sociale. Tinerii-cărora le-am “împins diplomele în buzunare” vreau totul şi la standardele cele mai mari ( era prin 1986-87). Cam pe atunci îşi făcea şcoala şi dl. Gherman şi probabil că profesorii nu l-au lăsat repetent deoarece în cazul unui elev corigent, în acea perioadă, profesorul trebuia să de-a o informaţie Inspectoratului, în care trebuia dă explice…clar. Era interzis să ai corigenţi, repetenţi. Atunci….Mi-am adus aminte de aceste faze ale luminatei iepoci în momentul în care Gherman, la TVR-1, a făcut dovada lipsei totale de cultură în domeniul istoriei patriei (se poate vedea interviul). Să se fi gândit că Nica Leon are partid, Iliescu are şi el s-a şi ales. Dacă-mi fac şi eu unul…Poţi că şi acolo îţi vei face datoria cum şti domnia ta. Mă gândesc că mergi la casa lui Matei Corvin şi te crezi deja rege. Dacă s-ar autodetermina transilvănenii, vor fi destui să-şi atribuie asta. De la Traian la Potemkin şi alţii, întotdeauna a fost cineva s-o cumpere de la trădători. Ori cum am face ea n-ar fi liberă cum probabil unii-ş fac socotelile că-i va aştepta pe ei să se încoroneze. Aceste lucruri dacă Gherman le-ar fi citit, ar fi învăţat ceva istorie, le-ar fi cunoscut. Ar fi ştiut că în scurta perioadă cât a “ţinut” Dictatul de la Viena, ocupanţii noştri educau ţăranii români la noile lor legi. Poate printre aceştia să fi avut şi Gherman neamuri, dar o fi uitat. Ţăranilor noştri, care îşi purtau cămăşile peste iţari, în hohote de râs, le tăiau cămăşile. În două luni atât i-au bătut încât şi acum dacă este unul mai bătrân prin sat, circulă pe partea stângă a drumului, cum circulau dânşii pe atunci. Ori ce bătaie asupra bărbaţilor se termina cu un călcat de cizmă pe testicule. V-aţi gândit d-le Gherman de ce pe testicule? Dacă mergeai la primărie sau prefectură (pretură) după treburile tale, dacă nu ştiai limba lor trebuia să tai cinci metrii steri de lemne de foc cu un joagăr ce avea exact doi dinţi. Dacă aveai bani îţi cumpărai interpret care să-ţi spună ce impozite ai, dar te costa cam doi boi. La aşa ceva v-aţi gândit numai pentru noi sau şi pentru dumneavoastră? Să vă mai aduc aminte că acest pământ a fost cucerit numai când existau trădători? Acum ce credeţi, îl avem sau nu?
28-03.06. 2001.

Sunt absolut sigur că vă irită titlul. De prea multe ori ni s-au impus. Poate că indicaţiile în sine nu ne-ar fi deranjat atât cât modul de-a profita de-o viaţă opulentă în timp ce tu-i pui pe toţi la lucru. Crezând că ne-am scăpat de acest “mod fericit” de trai ne-am liniştit, ştiind că cei cu indicaţiile s-au dus. Aşa a fost până la recentele alegeri care le-am făcut în deplină intenţie şi nu era nici “Duminica Orbului”. Da dar cum s-au “înscăunat” noii aleşi, au făcut primul pas spre…sindicate. Alături de mai “vechiul războinic al Frăţiei” a fost cooptat şi guralivul de la metrou. Ne mai fiind posturi, ceilalţi “au fost sfătuiţi” s-o lase mai moale cu revindecările 1-2-3-4 ani după care…Lumea era conştientă că”ori ce pădure are uscături”. Cu toate că de vreo şase ani s-a dat legea învăţământului, dascălii au un salariu minim de 890.000 şi n-au primit bonurile de masă. Primarii, consilierii şi alţii le-au primit. Nimeni nu se impacientează. Nimeni dintre acei care sunt plătiţi pentru asta. Nu contează ce profesie au directorii Caselor de Sănătate, important este să nu-şi dea premii sub 100.000.000 lei. Dar dacă nu ai cotizat(de fapt nu tu, patronul tău) anul acela-i pierdut pentru pensia ta. Indicaţia este ca muncitorul să să-l ia la întrebări pe patron (câtă nesimţire) că ăia ce-şi iau premiile, normal, trebuie să-i cheltui doar de aceia-s premiile. Başca să-şi facă datoria. Tot asemenea sfaturi ni se dau şi în alte cazuri, de regulă când suntem păgubiţi prin diferite fraude, când toată lumea ştie că sunt şi pentru aceste fapte antisociale oameni care au atribuţiuni de-a ne proteja. Şi reciproca-i valabilă. Când ai un milion de şomeri şi alte patru milioane de peritori de foame, este foarte drept că ei nu pot trăi cu indicaţii şi se pune problema deosebit de acut de-a crea locuri de muncă pentru şomeri şi puşcăriaşi. Atunci nu vor mai apărea miniştrii care să spună că sunt prea mulţi pensionari. Aveţi ceva împotriva lor, a pensionarilor? De ce nu gândiţi cum de nu lucrează în ţara asta, atâta populaţie câtă are Finlanda, Suedia şi Norvegia la un loc? Asta nu vă deranjează? Doresc să vă spun că există soluţii ca toţi românii să aibă ce muncii dar sunt oameni cu funcţii care nu-şi doresc acest lucru. Dacă o zi aţi vedea cum florile noastre, ale românilor, copiii, ni se ofilesc, se îmbolnăvesc, au rahitism pentru că n-au ce mânca…Pe ei nu-i interesează UE sau NATO, că sunt siguri că n-ar ajunge fizic niciodată la o ciocolată nu la o masă de recepţie. Aici este România din Europa. Ce ne trebuie este munca şi pâinea. Nu circul şi …datul din coate. 21-27 mai 2001