Evident că şi eu o priveam, mai ales atunci când am avut impresia certă că, vânzătoarea, cea care avea amândoi ochii plini de zâmbet adineauri, acum erau inundaţi de lacrimi. Îi murise o fiinţă dragă şi tot ea trebuia să facă coroanele şi jerbele pentru înmormântare. Poate că atunci am fost cel mai aproape de fixaţia ceea din poveste cu acei „ ochi care unul râde şi celălalt plânge”

*********

Este, se poate spune sigur, imposibilă delimitarea între secole, între milenii. O spun acei care au trecut un asemenea prag care s-a dovedit a fi, ca şi celelalte clipe anterioare, înşiruiri nenumărate ale timpului fără sincope între ele. Numeraţia aceasta este prezentă doar în calendare, şi în alte sisteme de evaluare a vremii. Este o scurgere continuă, uniformă a timpului, a vieţii. Şi pentru a nu fi aşa , omul îşi face praguri impuse, date care pentru el au însemnat ceva, marchează ceva din viaţa lui. Asemenea date sunt de: naştere, de căsătorie, de absolvire a diferitelor şcoli în care s-a pregătit şi după cum spunea cineva, cam tot ce se „marchează” în curriculum vitae, toate aceste „faceri” ne sunt pragurile pe care ni le-am impus şi la aniversarea unora dintre ele, vom sărbătorii transformând aceste „praguri” în sărbătorile noastre intime, sărbători egoiste care vor fi numai ale noastre. Din aceste autoimpuneri, pe parcursul vieţii constatăm că în afară de datele istorice ale naţiei tale, ţi-ai făcut şi tu, o bază, un piedestal la care ciclic te vei întoarce să le sărbătoreşti, aşa cum de altfel ţi-ai condus viaţa.

**************

Adeseori , între discuţiile ce le purtăm cu o persoană mai în vârstă, mai ales când ei îşi reevaluează viaţa, aproape sigur vom auzi şi următoarea replică: „ O viaţă întreagă am muncit”. Pe vremuri acest lucru-mi părea inutil de-al menţiona. Era ca un pleonasm într-o lume în care toţi membrii societăţii munceau. Astăzi însă, de abia au trecut cincisprezece ani de la revoluţie şi mulţi dintre noi nu mai cunosc acest lucru, nu ştiu ce este munca. Deci acum acest lucru într-adevăr trebuie menţionat.

În acea vară, frumoasă de altfel şi plină de speranţe, Grupul Şcolar Minier din Baia Mare, a repartizat circa 15 elevi în practica de vară, practică cu care elevii respectivi vor încheia ciclul de şcolarizare profesională şi vor susţine examenul de calificare. Examen definitoriu prin care se vor certifica competenţele profesionale a le fiecăruia, ca în final să fie declaraţi muncitori calificaţi.