Între lansările de carţi ale săptămânii trecute, una a fost mai aparte: o lansare de carte făcută direct în mijlocul cititorilor, cărora li se adresează. Este vorba de un roman despre minerit, prezentat în mijlocul elevilor şi profesorilor de la Grupul Şcolar “Gheorghe lazăr” (fost liceu miner) din Baia Mare, avândul ca autor pe Toma G. Rocneanu, dascăl la acea instituţie de învăţământ.
Cartea se chiamă “Ursite la subsol”, scrisă cu dragoste şi nostalgie pentru mineri, de un scriitor, fost el însuşi aproape 40 de ani ortac cu miile de “exporatori” ai adâncurilor maramureşene. Într-un limbaj simplu, neartificios, Toma G. Rocneanu relatează ca la o şezătoare, întâmplări, deapănă amintiri despre o categorie socială atât de hulită azi, pe nedrept, fostă cândva coloană vertebrală a economiei judeţului.
Lucrarea este într-un fel un jurnal de inimă al autorului, obsedat de o viaţă de om petrecută într-un domeniu, aruncat la ora actuală ca pe un steril oarecare, inconştient şi iresponsabil, la groapa de gunoi a istoriei. Chiar dacă Toma G. Rocneanu nu este un inovator într-ale prozei, cartea emoţionează prin intenţiile de reabilitare sufletească a unor oameni cu nimic mai prejos de aşa-zisele firi complicate psihologic.
Despre volum au vorbit, printre alţii: Octavian Butuza, Ştefan Jurcă, Dumitru Rusu şi autorul rândurilor de faţă. Cartea a apărut la editura Risoprint din Cluj-Napoca.
ION BURNAR

Din volumul “Născuţi în timpul altora…” (2001) se degajă darul de povestitor al autorului. Îmbinarea de planuri depărtate conferă volumului ritm, autorul ştie să schimbe planul în momentul în care firul epic trenează, întroduce alţi povestitori, cu alte povestiri, căci volumul în întregime este un şir de povestiri spuse de diverşi povestitori pe care autorul îi aduce în scenă pentru aşi povesti povestea vieţii lor, sau numai evenimente semnificative. Ca şi în celelalte volume ale sale, Toma G. Rocneanu se apropie cu dragoste de lumea eroilor săi, participând indirect la dramele lor.
Prof. PĂIUŞ LIVIU- Monografia comunei Rodna Veche, Vol II pag. 158 Cartea a fost lansată la Grupul Şcolar “Gheorghe Lazăr” din Baia Mare la 27 septembrie 2001, împreună cu volumul: “LA PORŢILE IUBIRII” de acelaşi autor. A moderat această lansare:

Profesor Dumitru Rusu. Au prezentat: Romeo Roşianu-poet, realizator de programe TV canal 7. Ing. Nicolae Goja-scriitor, redactor G.M.,Jurcă Ştefan-poet, scriitor, Octavian Butuza Redactor şef la “De toate pentru noi”realizator de programe Tv-Cinemar Poetul Şiman Ioan m-a gratulat cu următoarele catrene: romanului “La porţile iubirii”
“Născuţi în timpul altora…”

Revolut argonaut
Prietenii-n poveşti răsfiră-i;
Scrii cât ai (şi n-ai !) bătut
Pe “la …porţile iubirii”

Chiar din titlu mă încântă

Că profilic, scapi de gânduri,

Iar tiparul îmi cuvântă

să citesc şi printre rânduri.

Toma G.Rocneanu publică la editura Omega, 2001-a opta sa carte întitulată: Născuţi în timpul altora… Autorul e prolific, scriitura cochetează cu arta povestitului, iar distanţa de la povestitor la Toma G. Rocneanu este dată de lipsa unei cenzuri estetice care ar trebui să se afle la o ştachetă pe care o numim drastică. De ce scriem acest lucru ? deoarece Toma G. Rocneanu are în el o voinţă uriaşă care-l determină să stea în faţa foii de hârtie şi să lase amprente ale trecerii lui prin viaţă. Autorul (în general şi particular) foloseşte experienţa proprie şi construieşte lumi viabile care-l determină pe cititor să cunoască modele, story-uri, personaje, atmosferă. Ori ce poveste e la fel de bună(ca material epic) ca o altă poveste. Se poate scrie despre orice. Contează cum scrii! Toma G. Rocneanu porneşte în demersul său epic de la o idee viabilă în literatura ultimelor milenii. Începând cu 1001 nopţi şi terminând cu Hanul Ancuţei, oamenii se întâlnesc şi-şi spun unii altora poveşti despre alţi oameni, despre lume. În dormitor, la han, pe stradă, în autobuz etc. se poate sta de vorbă.
Toma G. Rocneanu demarează epicul în cimitirul satului. Bun prilej (zicem noi) de aduceri aminte. În faţa morţii-cei (încă) vii-stau de vorbă. Trec pe strada comunală, văd case, îşi amintesc de cei plecaţi. Frânturile de existenţî, spuse, se transformă în şuvoi (aşa ar trebui) epic. Rezolvarea (structura) cărţii e simplă. Să-ţi mai spun o poveste. Cam aşa se succed aşchiile de epic. Buia, Alexandru, mina şi minerii-apar şi dispar precum fantomele. Nu se fixează în cadru.Se mişcă precum umbrele, într-o ceaţă (mult prea) deasă. Scene care ar putea deveni antologice (vezi:frigul şi degerăturile, crăpatul cizmelor de cauciuc) rămân fixate precum alte scene nesemnificative ca întâlnirea din autobuz. Totul în viteză. Revoluţia din decembrie, drumul printr-un Cluj îngheţat etc, etc. sunt secvenţe care din nefericire se îndreaptă spre specia ciudată a unor dări de seamă.E păcat că Toma G. Rocneanu nu pune carne epică, nu are răbdare să construiască lumi. Poate că din dorinţa de a scrie cărţi, multe cărţi, autorul nu se aşează la masa de scris, încercând să scrie o carte.
Toma G. Rocneanu are nevoie de-o minte limpede care să-l cenzureze, să-l îndrume pentru ca piaţa literaturii române să câştige un scriitor autentic. Până atunci, trebuie să salutăm munca acestui om, în domeniul atât de controversat al literaturii române. Unde există un potenţial, apar şi rezultate. Toma G. Rocneanu are un potenţial ieşit din comun, aşteptăm cu încredere rezultatele şi sperăm că nu vor întârzia să apară
MARIAN ILEA -scriitor-redactor şefGraiul Maramureşului-Baia Mare.