O Î NTÂLNIRE NECONVENŢIONALĂ

5 0CTOMBRIE 2004

A fost una dintre cele mai impropri şedinţe ale acestui cenaclu, fiecare având marea preocupare de-a trage cu ochiul pe geam, ca ori ce elev pe care nu-l interesează lecţia ce se predă în acel moment. Am putut face acest lucru şi datorită faptului că Sala Cenaclului ne-a fost ocupată de “fetiţele de la Avon” şi probabil că această stare de precaritate să ne fi fost imprimată şi din acest motiv, simţindu-ne străini, printre urşii de décor care străjuiau sala de lectură pentru copii, a Bibliotecii Judeţene Maramureş. Dar cel mai sigur era, că această stare de indispoziţie ne-o dădea prezenţa anostă a membrilor acestui Cenaclu. Dintre toţi care suntem în evidenţa lui, aici ne-am adunat doar patru, în acest moment când, vorba ceea trebuia “bătut fierul până era cald”, în traducere liberă se pregătea de tipărire “Antologia umoriştilor locului” şi se cerea prezenţă şi animaţie. Nu erau absenţe de dragul artei, ci odată cu începerea anului şcolar, şi cum ştiţi, membrii cenaclului cam toţi proveneau din rândul “oamenilor de la catedră”, acum, la început de an şcolar, sarcinile lor se amplificau. Dacă tot am făcut această “mică observaţie”, cum că toţi au fost dascăli sau mai sânt încă, şi probabil că tot din acest motiv să le fi rămas şi dorinţa de-a mai schimba ceva în bine din această lume, cu toate că au absolvit majoritatea dintre noi ciclul “serviciu”. Ne-om lămuri noi pe parcurs, poate că aceasta temă va fi un subiect pentru viitoarele noastre epigrame. Dacă vă mai aduceţi aminte că Domnul Şiman era plecat la băi, dar i-am dat şi “temă de casă”. Domnul Filip o persoană care în ultimul timp ne surprinde cu pofta sa de muncă şi viaţă, s-a autobligat să mediteze ceva elevi cu carenţe în educaţia cognitivă, timp în care doamna Medan îşi susţine primele examene ale viitorului titlu de doctor, iar domnul Bodnar Mihai are orarul exact aşa conceput, ca să nu poată fi prezent la cenaclu, chiar în momentul în care are loc şedinţa clubului. Ceilalţi cu greu mai pot fi prinşi şi adunaţi, cuplaţi fiind fiecare în vâltoarea vieţii şi a muncii. Poate că acestea sunt cauzele care ne-au adus să fim atât de puţini prezenţi la această şedinţă. Suntem doar patru; doamna Găinariu, domnul Bud Nistor, domnul Mircea Micle şi cel ce vă plictiseşte cu aceste rânduri.
Ca şi consistenţă a muncii, în schimb, şedinţa de astăzi a fost o reuşită deoarece s-au adunat materialele pentru “antologie” de la Viorica Găinariu, Domni Micle şi Bud “au refăcut” rezerva de epigrame ce se află “în aşteptare” la “Graiul Maramureşului” şi doamna Găinariu se ”grăbea să meargâ pi plaiurili natali” unde spunea dânsa, mama îi este foarte bolnavă. Boala mamei probabil că i-a dat această stare de agitaţie. Ne-a vorbit tot timpul, imprimându-ne şi nouă starea domniei sale, celorlalţi “băieţi” prezenţi la cenaclu. Într-un târziu s-a hotărât şi tot dânsa a plecat prima, deoarece mai avea probleme şi cu dantura. După acest hop s-au lecturat de către domnul Micle patru epigrame, mi-am notat –reuşite- şi tot dânsul face unele precizări despre modul cum ar trebui de procedat cu redactorii de la ziar. Domnul ing.Bud Nistor, ne atenţionează că suntem în urmă cu promisiunile de-a trimite materialele la revista EPIGRAMA, şi tot despre materialele netrimise şi la alte reviste şi concursuri care deja NE SOLICITĂ constant participarea, ceea ce este flatant, dar mai ales se confirmă nu numai existenţa clubului “Spinul”, dar şi valoarea lui, deci meritul fiecăruia şi-al tuturor este deosebit. Parcă în context cu cele spuse în “planul de lucru” recent încheiat, întocmit şi îngrijit de domnul Bud, se dau citire şi numărului de epigrame publicate de cenaclieri, numărul de participări ale membrilor cenaclului la diferite concursuri şi alte activităţi notorii întreprinse de aceştia. Ne umflăm în pene şi ne căutăm privirile:Deh, numai că repede ne aduce aminte Domnul Bud despre ceea ce încă n-am realizat, şi repede ne dezumflăm la gândul că Revista Epigrama nu are nimic de publicat din partea cenaclului nostru în numărul următor. Domnul Micle a citit materialul cu care dânsul doreşte să participe la acest nunăr al revistei. Întrucât măseaua doamnei Găinariu cerea cleşte, a plecat, după care Domnul Bud ne-a citit cinci epigrame cu care ne-a mai scos din starea de apatie, în care am reintrat prin descrierea detaliată făcută de doamna Găinariu, despre modul cum se face o lucrare dentară. Epigramele prezentate de Domnul Bud, aşa cum am spus ne-au readus la “revenire”, la normal, erau epigramele pe care domnia sa intenţionează să le trimită la revistă.
A fost o şedinţă cum aţi văzut cu prezenţă slabă, cu dureri de măsele şi epigrame bune. De menţionat că Domnul Bud a avut o întrevedere cu Domnul Teodor Ardelean, intervenţie în care a prezentat tot materialul cărţii, care se afla asupra dânsului şi au stabilit nişte date certe privitoare la tipărire, lucru de care şi el şi noi eram tare mândri.

La următoarea şedinţă a Clubului Epigramiştilor “Spinul”, carte s-a ţinut în 16 martie 2004, cu toate că “ordinea de zi” prezentată de Domnul Şiman a fost cam lungă, neaşteptat de lungă, s-a trecut la citirea epigramelor cu temă, ce intrau în discuţie. Era vorba de acele epigrame care să fie trimise la Concursul de epigrame de la Bacău şi cele care urmau să întrunească girul tuturor participanţilor care să fie trimise la Epigrama din Bucureşti, epigrame după care se va face rating-ul clubului nostru, şi nu numai. Tema anunţată pentru această zi era: “Capul face, capul trage”, temă destul de anevoioasă la care au prezentat variante doar Domnul Micle, Găinariu, Filip şi Şiman. De fapt toată şedinţa s-a axat pe punerea de acord asupra metodologiei de selecţionare a epigramelor care urmau să fie trimise pentru a ne reprezenta calitatea muncii clubului nostru. Operaţie nu prea simplă, ţinând cont “că toată lumea-şi laudă calul” dar şi faptul că nu se poate determina cu exacitate acest lucru deoarece epigrama este în primul rând cerebrală, apoi trebuie să fie o poezioară care să fie plăcută la citit, să respecte regulile prozodiei, să aibă o poantă bună, şi nu în ultimul rând depinde de percepţia cititorului şi chiar de starea lui psihică şi temperamentală. De aici se vede că acest lucru nu este de loc uşor. În final prin vot deschis s-au hotărât asupra acelor epigrame, care s-a considerat că au întrunit unele dintre aceste condiţii. În afară de cei citaţi mai sus erau prezenţi la cenaclul şi Domnii Bud, şi Ion M. Mihai.
A doua temă care s-a dezbătut era participarea Clubului “Spinul” la Concursul de epigrame din 13 Aprilie de la Vişeu. Pentru această manifestare s-a expus membrilor Cenaclului, modul de jurizare a lucrărilor, ţinând cont că Domnul Şiman a fost în juriu şi la precedenta desfăşurare a concursului. Toate ar fi bune dacă mijlocul de transport ar fi independent de intreprinderea de transport a cărui autobus se întoarce imediat după deliberare. În acest caz, partea, să spunem mai frumoasă, întâlnirea cu colegii de pe alte plaiuri, o bârfă la un pahar de vorbă, se desfăşoară fără participarea vreunui membru al cenaclului nostru. Dacă acea maşină s-ar putea întoarce în jurul orei 17 şi concursul şi-ar avea rostul pentru cenaclierii noştri. S-a constatat că, membrii Clubului care au maşini personale, le-a scăzut de mult pofta de condus, unii “n-au avut întâlnire” cu maşinile lor de mai bine de trei-patru ani, aşa că problema transportului a rămas tot în sarcina lui Şiman, care avea o promisiune pentru un microbuz.

Au vorbit frumos şi din suflet fiecare. Domnul ing. Micle Mircea i-a dedicat un poem pe felicitarea de aniversare de circa patru pagini, în care aduce elogii activităţii depuse de Domnul Bud Nistor, care este un om pe care viaţa necazurile şi boala nu l-au învins şi astăzi ne bucurăm de prezenţa lui şi a muncii sale intelectuale şi culturale pe o arie şi de un volum impresionant. De fapt cam toate articolele despre AURUL VERDE din publicaţiile Maramureşului dânsul le-a scris, atunci cînd s-au făcut diferite publicaţii cu suplimente de lectură, reviste din capitală şi de aiurea, au dorit să-i publice materialele pertinente pe acest sector dar şi epigramele, diferite semnale de alarmă privitoare la tăierile pădurilor. Domnul ing. Nistor Bud ne-a relevat câte ceva despre munca, cuprinsă în volumelor scoase de sub tipar şi dacă pe acestea le cunoaştem, în ultimul timp, Domnia Sa lucrează şi este în curs de tipărire, o carte de referinţă despre personalităţile silvice ale Romîniei, carte în care vom vedea şi alte fiinţe preţuite de poporul nostru. În final, la un pahar de tărie, alune şi cozonac de casă, l-am felicitat fiecare şi de ce să n-o spun şi cu oarecare invidie, cu gândul la piramida de realizări ridicată de Domnul ing. Bud, care de la nivelul Domniei Sale este şi utilă, dar şi instructivă pentru ori cine iubeşte omul şi natura. Nu se putea să n-am şi eu invidia mea personală. Mă uitam la sărbătoritul nostru care, aşa cum spune şi cântecul, îşi sărbătorea primăverile, pe când eu, an de an îmi sărbătoresc…toamnele. Bogat şi deosebit de frumos a fost portretul făcut de Domnul Ion M. Mihai în ziarul local din 20 martie despre această aniversare a zilei de naştere a Domnului Bud, unde îi reconsideră toată viaţa şi activitatea dânsului, activitate întradevăr de invidiat. Un lucru specific domniei sale, este că ori cu ce fel de activitate a avut tangenţă, a abordat-o cu deosebită atenţie şi seriozitate, conferind-ui valenţe neizbutite de alţii. Aici se pot enumera toate realizările Domniei Sale: viaţa de familie, cariera, şi scrisul pe care noi îl vedem doar sub formă de cărţi, articole, eseuri, dar dânsul are multe proiecte făcute sau la care a îndrumat pe alţii, care sunt nişte cărămizi fantastice pentru acei care şi le-au dorit.N-am putut să-i urăm mai multe dacât ceea ce ne dorim fiecare: sănătate, succese şi nu ne-am supăra nici dacă am avea şi bani. Ca o veritabilă gazdă doamna Găinariu ne-a oferit cunoştinţele domniei sale în organizare şi desfăşurarea unor asemenea momente, tecând prin ele şi cu ele într-o undă de melancolie specifică oamenilor care pot supraveţui şi prin propriile lor amintiri. LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE DOMNULE ING. BUD NISTOR îţi urează şi cu această epistolă Clubul la a cărui înfiinţare ai contribuit. Aşa cum se întâmplă în momentele în care ne simţim bine ne-am gândit şi la cei în suferinţă şi s-a mai vorbit de necazurile lui Şiman dar şi de lovitura dată de soartă colegului nostru BAICU CAPUL, artistul, pictorul, de fapt profesorul de sport din Baia Sprie, un alt valoros membru al Clubului care a avut neşansa să i se amputeze un picior.
Am rămas înţeleşi ca pe 29 martie să ne mai vedem, când precis că vom hotărî tot ce azi nu s-a putut, sau încă n-am avut elementele necesare respectivelor probleme, pentru a putea rezolva ceva. Să nu uitaţi că şi Şiman are aniversarea tot în primăvară. Recitind articolul am văzut că numele Domnului Filip este doar pomenit. M-am gîndit cum de s-a întâmplat acest lucru? Rememorând întreaga adunare am constatat că dânsul puncta exact când trebuia şi ce trebuia, caz în care lucrurile par normale, intrinseci. Cam aşa a arătat “Şedinţa noastră” şi ne-am bucurat că nu ne-a deranjat nimeni “dezbaterile”, de la început până la sfârşit fiind doar acei care am intrat de la început.