Poate nu ştiţi, dar din 14 februarie 2004, Cenaclul Scriitorilor Baia Mare şi Clubul epigramistic “Spinul”, au primit găzduire într-una din încăperile noii Biblioteci Judeţene, lăcaş care a fost inscripţionat cu sigla CENACLUL SCRIITORILOR ceea ce face ca să ne simţim şi noi acasă după—vre-o 50 de ani. Ca la ori ce mutare se presupun şi aici ceva reguli propri ale acestui aşezământ care este
Biblioteca Judeţană. Ei bine, aceste noi modalităţi de lucru şi posesie ni le-a propus Domnul Ardelean Teodor, directorul Bibliotecii Judeţene, fost senator, actualmente consilier judeţan, doctorand, profesor de română, om de-o remarcabilă cultură literară dar şi politică. Domnia Sa şi-a coagulat “forţele” intelectuale în jurul Bibliotecii şi la ora actuală am putea spune că omul politic Tedy Ardelean este un câştigător în acest sens. Era normal ca şi adunările noastre ale EPIGRAMIŞTILOR SPINULUI din 14 februarie să înceapă tot de aici din varii motive. Primul şi cred cel mai important, în acest local, care are toate utilităţile şi care prin concepţie a fost construit astfel, dacă este sediul CENACLULUI SCRIITORILOR din Baia Mare, este absolut sigur că un alt Cenaclu Literar nu v-a fii în continuare oaspetele bodegilor, dacă avem acest spaţiu. Cu atât mai mult, toţi conducătorii urbei, sunt interesaţi ca mişcarea literară băimăreană să fie cuplată, firesc, în jurul Bibliotecii Judeţene. Apoi ca să se înţeleagă că este vorba de ceva vesel a fost rugat să citească un epigramist: Domnul Ioan Şiman. Dar, de cele mai multe ori, nu-i cum se plănuieşte, ci-i aşa cum se nimereşte. Aşa s-a şi întâmplat deoareace vulpoii care nu doreau să piardă asemenea publicitate care era normală pentru Şedinţa Comună a celor două Cenacluri Literare de astăzi (televiziunile locale şi toate ziarele judeţene) s-au înghesuit, şi-au pus pilele în funcţie, unii chiar n-au băut în acea zi, pentru aşi face publice alte scrieri intoxicate de vapori toxici de alcool. Ca un făcut, acei care s-au înghesuit la inaugurare, la masă, au uitat să mai vină la şedinţa Cenaclului de acum aşa că….
După desfăşurătorul Cenaclurilor Literare reunite ale municipiului nostru, a citit Victor Tecar şi s-a reprezentat cartea domnului Şiman :”În creuzetul timpului” carte de versuri şi
anecdote pe care a prezentat-o prof, Romulus Filip. Şiman a ocupat doar “un loc în faţă”. După citirea “avertizată” a lui Tecar, a reieşit că are mari carenţe în scris şi o înfatuare fără de margini, neagreate de vorbitori. Au fost şi dintre acei care l-au minimalizat pe M. Preda punându-l alături de Victor Tecar. Asupra lecturii citite de el ş-au spus opiniile şi acei care au văzut în materialele prezentate doar o adunătură de texte, care momentan nu spun nimic, cu toate că se doresc nişte oglinzi ale unor personaje insuficient personalizate, chiar dacă sânt continuarea vieţilor anumitor personaje din primul volum. Evident că m-am ascultat şi pe mine care mi-am propus o “oglindire” a personajelor lui Tecar (observaţi că se vorbeşte de personaje şi nu de acţiuni) şi printre altele sau în paralel, şi despre cartea lui Şiman, mai puţin, deoarece nu i-am văzut numai coperta. În acest caz am reiterat faptul că după zece cărţi Domnul Şiman nu are încă o cronică de carte.La care domnul Săluc a motivat că poate lumea care face cronici nu agrează poezia cu formă fixă. Şi dacă n-o agrează nu trebuie analizată. Aici mi-au plăcut replicile lui Şiman care a spus că au câştigat “versurile” poeziilor pentru cântecele lor nişte amploiaţi, deoarece “poeţii” de grija de-a scrie versuri albe, versuri fără rimă, versuri moderne, au pierdut acest segment literar, prin excelenţă poetic şi ca răspuns lui Săluc “că poezia cu formă fixă se citeşte mai puţin”, Şiman a răspuns sub formă de întrebare: “Cea cu versuri albe este mai citită?”. Asta a fost atmosfera de închidere a discuţiilor după care la o ţuică s-au repetat fazele în care CENACLUL tinde să fie partinic cu unele persoane şi indiferent cu altele, care se pare că sunt mai productive, mai prolifice, ca acei care se bucură de laude, ce de mai multe ori se dovedesc că atâta ţin cât ţine cenaclul. Mă grăbesc deoarece peste două zile mai avem o şedinţă.