Wednesday, April 22nd, 2009 | Scriitor:

În viaţă nu întotdeauna lucrurile se potrivesc cum le-am dori. La ultima şedinţă mi-am făcut planul că pot folosi şi altă rută pentru a ajunge la cenaclu. M-am suit în autobuz şi la urcare n-am avut probleme. Când să cobor în staţie, cineva uriaş, uriaş doar după mărimea capului, mare domnule şi negru, că din autobuz nu se vedea mai mult, mă aştepta în staţie. Mi s-a strâns inima, ştiam de la mama sau de la Ion Creangă că:” de omul negru, şi cu osebire de cel roş să te fereşti”. Cu gândurile acestea cobor din autobuz şi mă dumiresc că de fapt este un afiş electoral, al unui consilier judeţean care a stat patru luni ca şi consilier, s-a plictisit şi vrea să fie ditamai senator al României, el care n-a făcut nimic pentru nimeni. M-am apropiat de afişul persoanei grizonate dar cu părul proaspăt vopsit şi recunosc că numai jumătatea lui „de sus” era mai mare ca mine întreg. Mă gândesc că le fac capurile mari pe aceste afişe să ne impresioneze. Picioarele lor pe cine-i interesează că au platfus sau bătături ori poate este cracoş şi-i put. Am plecat de lângă „tovarăşul afiş” şi mă gândeam câtă lipsă de respect pot avea unii care n-au pus o ceapă în urbea noastră şi ne pretind să-i facem senatori. Domnul acela din „jumătatea de sus”, nu crede că ori ce cetăţean al acestei urbe, poate cere acest lucru, nu numai „celui din afiş” i se cuvin voturile noastre, dar cetăţenii oneşti n-au ajuns încă la neruşinarea lui.
În spatele bibliotecii văd un om într-o postură arhicunoscută, a elevului care a fost dat afară de la ore. Aşa stătea Ţâncaş la cei 65 de ani, fumând. Mă uit la ceas trecuse cu două minute de ora 16, ar fi trebuit să fie în Sală deja. Uşa era larg deschisă, lumea relaxată era în aşteptare. Întreb pe unul pe altul, ce s-a schimbat aici? Doamna Găinariu mă lămureşte: Domnul Şiman şi-a uitat acasă un vas pe foc şi a plecat în grabă să stingă focul. Nici-o legătură cu Prometeu ăla care împărţea focul. Bine dar lucrările cenaclului puteau continua şi în acest caz şi atunci de ce nu se lucrează? – Păi, spunea doamna Găinariu, ne-a dat o temă cu GREVA. – Da şi. – Ne-am decis şi noi să facem grevă, la tema grevă. Pe scări apare domnul Şiman care ne asigură că totul e în ordine acasă, mai puţin vasul. Dânsul ne cere epigramele. Niciodată nu s-au făcut la un concurs cu o viteză mai mare, ca acum, epigrame. Ne-am prezentat fiecare „operele” şi cu puţină bunăvoinţă şi o mână de ajutor au devenit publicabile. S-a ascutat şi „raportul” şefului privitor la tehnoredactările ce le are în lucru. Se pare că noi nu reuşim să-i aducem materiale suficiente pentru ai forţa ritmul. Proiectele sunt frumoase şi chiar cei care au mai uitat câteva epigrame de completat, o vor face-o în timp util. Am lucrat ca o adevărată echipă în aşa fel că s-au epuizat toate punctele propuse de realizat de către domnul Bud cu-n sfert de oră mai devreme.Şi atunci ce mai aşteptăm…

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.