De fapt, aşa au crezut cei doi din moară, dar corecţia respectivă i-a fost aplicată lui Bombonel de morarul morii 5, personajul despre care vorbim acum. Amot şi Cânţa erau “supţi” de gradele morii şi ortacii le-au pus pe umeri şubele, cu toate că se aflau în iulie. Le-au dat slatină din care au băut mai bine de un litru fiecare. Se uitau la etichete. Era de Săpânţa. Se gândeau la alte zile cu alte “mori căzute”, cu alte întâmplări ce altădată era considerate de excepţie şi care acum aveau tendinţa să devină citadine.
Într-o duminecă a căzut iar moara 5. Au chemat toată echipa de intervenţie. În acele vremuri, oprirea unei mori de la “aur”, trebuia obligatoriu înştiinţat ministrul de resort.
S-a făcut şi aceasta şi s-a dat ordinul de intervenţie imediată şi cu toate forţele. Căptuşirea acelei mori a durat aproape douăzeci de ore. Colegii ş-au propus ca măcar dumineca să nu bea apa sărată de Săpânţa la ieşirea din moară. Au pus, mână de la mână, să cumpere o ladă de bere .O parte dintre sticlele cu bere le-au pus la rece, altele nu. Când a ieşit Izvor din moară, colegii l-au întrebat de care bere doreşte să bea: din cea pusă la rece, sau din cealaltă. El a dorit o bere din cele ce au fost puse la rece. A băut pe nerăsuflate două sticle, atunci, imediat după ce a ieşit din moară. Apoi i s-a făcut un rău ciudat. A mai făcut şi febră. Morarul morii 5, Ion, omul acesta de care tot povestim, l-a dus acasă. Erau de-o vârstă. Izvor delira. Seara l-au dus la spital. Făcuse aprindere de plămâni, din care apoi a “prins” apă la plămâni. I-au scos apa şi a rămas… cancerul la plămâni. După două luni l-am înmormântat pe Izvor, colegul nostru care a băut două beri reci la ieşirea din moara 5. Era tot într-o duminică.
Poate că dumneavoastră v-aţi gândit uneori să faceţi comparaţii între persoane cât acestea sunt în viaţă. Poate aşa ar fi bine, dar noi, numai după ce pierdem pe cineva, ne dăm seama cât era de grozav. Ce pilon de bază era în gaşca noastră. Aşa facem şi acum bag seama. Izvor, prietenul nostru, era unic. La masa la care ne luam micul dejun, masa care în Codul Muncii se numeşte “pentru refacerea forţelor de muncă”, la un moment dat, eram patrusprezece lăcătuşi. Toţi au devenit maiştri, ingineri sau tehnicieni. Izvor a fost primul maistru…preparator. Când a intrat în moară, el nu vroia să-şi părăsească colegii la greu. Ştiind ce-i aşteaptă pe prietenii lui, cu toate că era maistru preparator de tură la filtre, a venit să înlocuiască un prieten căsătorit şi a intrat în moară în locul lui.