Şi Ida parcă s-a „întins” în înălţimea cu mult deasupra băieţilor, de fete, ce să mai povestim. Înălţimea Idei impunea un anumit respect, ca să nu spunem că nici un sfert dintre băieţi nu-i ajungeau la nasul ei, la propriu. Aceştia din orgoliu nu doreau să se „măsoare” cu ea. Resemnarea băieţilor, a unui mare număr dintre ei în a aborda discuţii de prietenie cu Ida, o făceau şi pe ea, în ochii lumii inabordabilă. Pentru Luky, ea avea un şarm aparte de-al celorlalte fete. Unii-i ziceau emfază, şi cu toate acestea şarmul Idei îl incita mult pe Luky. Era ca o fascinaţie care-l debusola total pe bărbatul inabordabil, dar care în faţa Idei pierdea teren văzând cu ochii. De fapt această situaţie, această atracţie senzuală ce o emana Ida spre Luky, el o considera cea mai umilitoare situaţie a bărbatului din el, în ale cărei mreje este pe cale să fie prins el. A început a se zbate crunt între a o aborda pe Ida sau a-şi vedea de treabă. Poate că toate acestea s-ar fi lămurit într-o banală discuţie cu ea. Neşansa lui a fost că niciodată nu a discutat cu Ida altceva, decât lucruri de complezenţă. Un eventual salut sau un compliment, când era în toane mai bune, în rest erau tot atât de „apropiaţi” cum era cu oricare consătean de-al lor, cu care avea relaţii pur şi simplu de cunoştinţe. Se pare că celelalte femei cunoscute de Luky, prin fata aceasta, prin Ida, îşi vor răzbuna feminitatea pângărită de „craiul de Luky”. Se spunea acest lucru deoarece Ida nu-i cunoştea frământările interioare ale lui Luky. Poate că îi părea oarecum mai amabil în discuţiile de complezenţă ce le purtau, discuţii care de regulă aşa era normal să fie, cu unul care se întoarce la glia natală. Sau poate că timbrul vocii uşor amabile, cam neobişnuită la un „asemenea personaj” să-i fi „spus ceva” Idei, că din partea lui, a lui Luky, nu erau semne certe în această privinţă.
Spre seară aceste stări i-au provocat gânduri serioase şi oarecum contradictorii. Trebuia să întreprindă ceva altfel simţea că Ida, fără să ştie ea măcar, va avea un curtezan din umbră. Umilinţa aceasta îl „scotea din pepeni” pe Luky. Cum Ida o să-l îngenuncheze pe El ? Asta nu se va întâmpla niciodată. Mai sunt destule femei care aşteaptă să fie iubite de dânsul! Nu doreşte să se îngroape într-un sat, unde câştigul său la o singură cursă, pentru „ăştia” era cât munca unei întregi familii pe o săptămână. El nu va mai accepta să fie un gheboşat ca ei, care îşi rup spinările sub greutatea plugului, a sapei sau a coasei. El va fi un bărbat cu spinarea întotdeauna dreaptă, semeaţă, cum bine stă fiecărui bărbat. Eu, domnilor, gândea Luky, am zis adio muncii de ocnaş, dacă voi nu ştiţi, am aflat deja că se poate învârti o şaibă, destul de simplu şi uşor, cu un câştig de zece ori mai mare. N-am stofă de ţăran şi nu voi fi ţăran nici chiar în satul meu. Cine o are să şi-o păstreze, el n-are ce face cu ea!
– Ce faci aici, pe întuneric, singur? Îl întrebă Irina, soră-sa.
– Ce să fac, mă gândesc şi eu la ale mele.
– Hai în casă ! George vrea să-ţi vorbească. Din una-n alta, Irina i-a povestit cum „s-au aflat” ea cu George.
– Tu, Irina, de când am venit, se tot dă George al tău mare „că el mi-a rezolva un seviciu de l-oi pomeni” . Ce tot vrea să spună ? Ai văzut că nici preşedintele consiliului comunal nu se ridică la câştigul meu.

El despre ce vorbeşte? Ce lucrează el ? Ce pregătire are aşa de grozavă?
– Pregătirea lui a fost că a terminat şcoala profesională de mecanici.(Exact aceeaşi şcoală profesională de mecanici a absolvit-o şi generalul Postelnicu, fost ministru de interne pe vremea lui Ceauşescu până în ‘89)
– Păi şi eu am terminat şcoala de şoferi mecanici.
– Este adevărat. Dar el a avut şapte clase şi a făcut şcoala profesională de trei ani. Dintre aceştia, acei care au dorit au fost încorporaţi pentru şcoala superioară de ofiţeri de securitate. După ce a terminat-o a fost trimis să caute „tovarăşi cu origine sănătoasă pentru activul de partid” Cred că despre acest lucru doreşte să-ţi vorbească.
– Noa, bine-ai venit şogore, îl luă George. Hai să ne dregem cu un pahar. Au pus pălinca-n pahare, au închinat şi au făcut-o dispărută din pahare. După tradiţionalul răsuflet de plăcere specifică băutului de tării, George a început logosul. Mă cunoşti puţin, iar eu pe tine te cunosc doar din spusele Irinei. Surorile au o oarecare simpatie mai mare pentru fraţi, de aceea n-am crezut toate cele ce mi l-a spus. Cât a durat nunta, cu toate pregătirile am mai schimbat câteva cuvinte cu tine, puţine pentru un viitor partener. Luky se uita la George cu ochii boiţi. ”Ce vrea să zică şogorul acesta?”. Te văd dezorientat dar imediat te vei lămuri. Concret eu sunt acum ofiţer de securitate şi-mi recrutez oameni de încredere pentru echipa cu care voi „lucra” de acum înainte. Pe scurt, fiindcă nu ai încă studiile nu te-om face cadru MAI, ci te pun activist UTM în Regiunea Bacău, raionul Vaslui. În prima fază ai patru lucruri în care tu trebuie să intervii, şi acolo vei avea puteri depline. Ţi le enumăr: demascarea duşmanului de clasă, colectivizarea agriculturii, organizarea de diferite „acţiuni” şi întruniri tovărăşeşti pentru distracţia UTM – iştilor, dar numai în sărbătorile religioase şi cooptarea de personal loial cauzei pentru necesităţile politicii partidului.
– Ceea ce îmi spui tu aici este foarte complicat, se trezi vorbind Luky Banu.
– Aşa pare, dar pentru o mai bună eficienţă a muncii noastre, pentru evitarea nepotismului şi a ezitării în cazul unor acţiuni dure ale partidului, pentru a nu le ştirbi moralitatea şi a aduce asupra familiilor duşmănii sau adversităţi, personalul activist nu lucrează în zona natală, pentru că uneori ordinile partidului poate să pară în prima fază dure, nemiloase chiar, şi atunci să nu se creeze conceptul că am lucra împotriva tradiţiilor, a propriilor noastre familii. De aceea activiştii de aici merg la Vaslui, ăia din Dobrogea vin aici, ca oamenii noştri să nu aibă nici o ezitare în executarea ordinelor şi a directivelor ordonate de partid. Tu, ca activist raional, vei avea toată puterea politică asupra tineretului UTM – ist din raion. Din oamenii care-i găseşti acolo, din acei care-ţi vor fi loiali ţi-i face echipa. Dintre ei, unii vor fi aleşi ca membrii ai Comitetului raional, membri cărora le distribui funcţii şi sarcini de executat, ordine date de tine care la rândul tău le vei primi de la Comitetul regional.
– Tot pare complicat. Nu poţi să faci o desfăşurare mai amplă.

– Vezi Luky, aici mai intervine ceva. Este vorba de fărâma ta de şcoală. Asta ca asta, dar n-ai citit rapoartele tovarăşului Gheorghe Gheorghiu Dej, în care arată clar” Linia de dezvoltare a ţării şi implicarea activului de partid în realizarea acestor acţiuni” lucruri care trebuiesc însuşite. Apoi clasicii marxismului unde se explică multe, centralismul democratic, dictatura proletariatului descrisă de Lenin, sunt lucruri care se vor cere la ori ce instructaj, şi după care poţi repede avansa, ori nu.
– Îs cam multe.
– Este adevărat dar nu faci nimic altceva, doar consolidezi, sprijini şi aperi doctrina de partid. În rest toate-ţi vor fi la picioarele tale. Chestia asta l-a dat gata. El căruia îi plăcea totdeauna să privească oamenii de sus, va avea posibilitatea să-i strivească pe acei care i se vor opune, care nu vor „crede” aşa cum el crede. În acel moment, infatuatul din el nu mai avea grad de comparaţie. S-a gândit că a învăţa două trei cărţi n-o fi „un cap de ţară”, dar el va deveni un cineva greu de abordat, o persoană respectată şi puternică. Cum despre asemenea treburi a mai zis ceva cumnatul lui pe parcurs, acum era sigur că instructajul făcut de el, era numai o introducere şi că acest om, rudenie prin alianţă are într-adevăr mari planuri cu el, planuri cărora nu le-a dezvăluit toate atuurile. Avea impresia uneori că este testat de acesta şi pentru nimic în lume n-ar dori să „cadă” din graţiile unui asemenea om cu astfel putere şi posibilităţi. Nu trebuia să-l dezamăgească pe George!
Poate că şi George să fi observat licărul din ochii lui Luky şi acest fapt l-a bucurat la gândul că şogorul său o să fie la înălţimea situaţiei şi îşi va putea şi el forma un nucleu loial pentru viitoarelor sarcini şi acţiuni ale partidului (până prin ’80 se scria aceste cuvânt numai cu literă mare la început.), şi nu se înşela. Dincolo de „activitatea impusă” de noua profesie, Luky radia la gândul că de acum Ida va trebui să fie umilă în relaţiile cu el, altfel o va ignora „şi o va umili el în aşa fel, că nimănui din acest sat şi jur, n-o să i-o mai trebuiască de nevastă”. Ca să vezi ce urzea el pe capul bietei fete şi fata habar nu avea de laşitatea de care dă dovadă Luky, persoană pe care ea o agrea. Tipul îi părea simpatic, dar ea nu-i cunoştea gândurile lui intime, planurile de măriri şi răzbunări pe care le nutrea de unul singur împotriva ei, împotriva tuturor, lucruri ce-i erau total străine. Cu alte cuvinte nu ştia încă, la ce se putea aştepta de la Luky.
După nunta surorii sale, după atâtea planuri, trebuia să treacă la înfăptuirea lor. Până când vor veni alegerile în cadrul activului UTM, cu toate că nu i-a convenit deloc, Luky şi-a terminat „alfabetizarea” în satul lui. Acest lucru a fost poate cel mai umilitor lucru făcut vre-o dată. Numai că doar aici putea să termine acest ciclu, de fapt cei trei ani de gimnaziu, şi să primească şi diplomă, în scurtul timp ce-a mai rămas până la alegerile „activului”.
În afară de faptul că acum a făcut această şcoală alături de „proştii satului” , oameni în faţa cărora cu puţin timp înainte„s-a dat mare” , a mai trebuit să pună osul şi să-i ajute şi pe cei de acasă şi…fără plată altfel… n-ar fi luat referinţe bune pentru dosarul care i se va întocmi. Pe scurt a fost cea mai umilitoare parte a vieţii, deoarece la 16 ani de aici a fugit de asemenea muncă şi acum el, care era cineva, trebuia să se umilească la acei pe care i-a detestat atât de mult din copilărie. Poate că ar mai fi vrut, ca în acest interval de timp s-o mai întâlnească pe Ida, dar se pare că şi ea era foarte solicitată cu strângerea recoltei, de aceea poate că n-a mai întâlnit-o. Ori că, n-a dorit el nici-un fel de apropiere faţă de ea, acum când era pe post de salahor.
După terminarea alfabetizării care a început numai în toamnă şi care seară de seară dura câte trei ore, Luky a plecat spre Iaşi, ca un general care a dobândit o mare victorie, şi pe undeva chiar aşa era. După întâlnirea cu George au întârziat în spatele unei sticle de şliboviţă, care nu era ca pălinca de acasă, dar era un produs spirtos natural de curând scos pe piaţă şi bun.