Ultima întâlnire a Clubului Umoristic SPINUL, a avut loc la Baia Sprie la Casa Orăşenească de Cultură. Ca să spun aşa: a fost o rugăminte a Domnului primar al oraşului Vasile Barboloviciu, domnia s-a ne-a dat şi tema, şi cu toate că abia s-a terminat o festivitate dedicată Marelui Eminescu, la reprezentaţia dată de noi, în afară de patru consilieri, primarul şi grupul de copii reuniţi în formaţia D’ESIR, împreună cu profesorul lor, a mai fost prezenţi alţi profesori, alţi băiesprieni, realizând o audienţă de circa treizeci de oameni. Sincer să fiu nu am dorit a scrie acest “raport”, deoarece în ziarul GRAIUL MARAMUREŞULUI din 20 ianuarie scrie foarte
frumos domnul Mircea Micle despre această manifestare culturală a Clubului. Cu toate acestea, fiind o acţiune meritorie a epigramiştilor ar fi fost păcat să nu fie însăilată în volumul pe care îl tot pregătesc. Am mai menţionat că înaintea noastră Liceul din oraş a avut o manifestare omagială EMINESCU, drept care din acel loc, n-am mai avut spectatori. Apoi la ora de începere s-a redeschis sala Casei de Cultură, elevele din formaţia artistică m-au căutat prin parc pentru a mă anunţa acest lucru. Eu cunoşteam ce program va fi acolo, dar cine n-a ştiut văzând lacătul pe uşă, evident că a plecat. Din momentul în care s-a început programul, nu am mai avut surprize şi lumea s-a tot adunat. Pe timpul desfăşurării programului nimeni n-a mai părăsit sala..
Poate că lumea de aici să fi ajuns la saturaţie după ce au audiat o jumătate de zi poezie şi trec săptămâni şi nu mai recită nimeni nimic, altfel cu greu se explică faptul că la a treia rundă de epigrame am pus punct citirii lor. Oamenii vorbeau de maşina cu care se vor întoarce. Cu toate acestea bucuria spectacolului nu a fost numai a noastră ci şi a auditoriului, altfel ce rost ar fi avut aplauzele însufleţite?(termenul îl am din “Scânteia” de la ultimul raport la congres) Toţi epigramiştii s-au prezentat la nivelul la care ne-am dorit şi au impresionat în mod deosebit domnul Filip şi Şiman dar şi doamnele care au recitat versuri. Ca să spun aşa nici mişcarea scenică n-a lipsit, şi parcă fiecare a fost în largul său. Din această cauză i-am dat titlul prezentului proces verbal de “raport”. Spre cinstea domnului primar, personaj continuu tracasat de problemele urbei, acum a fost distins, degajat şi a ţinut mult să-i spunem părerea sinceră despre vinul personal. Cu toate că eu am interdicţie la vin, aroma lui, apoi gustul, m-au dus acolo să confirm, alături de ceilalţi că este foarte bun. Cu discuţiile purtate, probabil dacă le vom relua când vom reuşi să facem vandabilă o parte din creaţia noastră, şi ceea ce vom reuşi să valorificam, poate ne va transforma intr-o societate cultural-comercială. Actualimente cum spuneau şi alţi colegi, din creaţia de până acum ne-am ales doar cu “gloria”. M-a impresionat valul de bucurie şi onestitate atât din partea noastră cât şi a gazdelor ceea ce ne-a recompensat cu o bună dispoziţie pe fiecare, regretând despărţirea.
Felicitându-l pe fiecare, îmi mai doresc asemenea zile cu un atât de bogat substrat cultural cât şi de reală destindere. La mult bine domnelor şi domnilor.
Baia Mare la 21 ianuarie 2007