– Si, zi mai, Andrei, ca parca Andrei te cheama, ce naiba faceai tu aici, in “costumul lui Adam” la ora aceasta?!
– Vasile, ca parca asa te retin, te superi daca nu-ti spun? ii replica intrusul.
– Faci cum vrei. Meseria mea e sa te prind. Altii sunt cu “descusutul”.
-O, nu ma intelege gresit…banuiesc ca imediat va sosi procurorul si n-am chef s-o iau iar cu povestitul. Ma plictisesc povestile repetate la nesfarsit. Dar fii atent, in acest moment ai apasat “avaria”?!
– Nu, de ce ma intrebi si de unde stii tu de “avarie”?!
– Am avut impresia ca am vazut o lumina la meril, langa precipitare.
– Andrei, noi ne cunoastem de mult, crezi ca are rost sa umbli cu tertipuri? Stii ca nu tine, asa ca linisteste-te. Cred ca nu ti-a venit ideea s-o stergi?!
– Auzi Vasile, daca eu doream s-o sterg, tu crezi ca n-o puteam face pana acum?
– Sincer sa fiu si eu mi-am pus aceasta intrebare . Ce dracu faci aici?
– Pana astazi nu mi s-a parut ciudata o intalnire cu un vechi coleg de munca, asa cum de altfel am fost si noi, dar in asta seara, si mai ales in aceasta noapte, cu toate ca nu cred in stafii sau in coincidente, dupa intamplarile prin care am trecut, mi-e teama ca trebuie sa-mi revizuiesc parerile!
– Dar ce ai mai, Andrei? Ce-ti veni sa ne transformi hala in hotel?!
– Aceste lucruri inca nu ti le pot destainui, dar la sosirea procurorului cred ca vom afla mai multe. In acel moment seful sectiei respective si directorul au intrat pe usa. Uitandu-se la “prins” l-au recunoscut.
– Ce faci aici …Andrei…? au intrebat in acelasi timp noii veniti.
Domnu’ director!…Domnu’ Stelescu! Va rog sa ma scuzati si sa ma credeti ca eu nu am dorit sa va fac greutati, dar soarta cateodata ne mai joaca si renghiuri!… Intorcandu-se spre mine, povesteste in continuare seful pazei, directorul m-a intrebat prin semnul caracteristic daca tipul nu-i in “dodii”? Andrei a observat semnul dar n-a schitat nici un gest, n-a spus nimic.
Cand a aparut procurorul, era deja ora patru. Andrei s-a facut stracojiu si de nu-l tineam, era gata sa se arunce pe el, dupa mina ce-o afisa si nu cu dragoste. Uimirea celor de fata era la cele mai inalte cote. Pana acum Andrei s-a comportat normal, normal fara chestia cu dormitul…si dintr-o data, la vederea procurorului, devenii violent si-i adresa urmatoarele vorbe:
– Domnu’ procuror!…Cum se spune la dumneavoastra?!…A, Da…Eu….va recuz!…Asa se spune, nu?…Ei bine, v-am recuzat!…Si sa nu va mai vad in fata mea!!! Spre uimirea tuturor, procurorul n-a scos o vorba si a plecat. Directorul a solicitat telefonic trimiterea procurorului militar…I s-a raspuns ca a fost chemat la granita, la Petea, impreuna cu medicul legist. Li s-a mai comunicat ca in momentul in care va putea vor lua legatura cu el ii vor transmite cererea directorului nostru. Stelescu nu mai avea rabdare:
– Domnu’ director…eu ma duc in sectie!…Termin ce am de facut, n-are nici un rost sa astept aici!…