Auzeam eu că unii bărbaţi imediat după căsătorie, le aplică o “pereche de palme” tinerelor neveste ca să ştie cine-i “stăpânul”.Consider că această metodă cu mine nu “ţine”.
– Dragă Maia – uite, deja îţi pot spune aşa – nu mă condamna. Scopul sechestrării a avut un singur motiv: teama că tu nu mă vei asculta până la capăt. Gândul acesta mă înnebunea.
– Şi de ce zici că poţi să-mi spui dragă ?
– Acum îţi pot spune, numai am nici o reţinere. Tu eşti o fată minunată şi te preţuiesc ca pe “Icoana“ care m-a crescut, ca pe mama. Dar vezi tu Maia. Părinţii tăi sunt numai opt ore ai statului, celelalte l6 îţi aparţin ţie. Nouă în schimb, nu ne-au ajuns cărămizile de-o vilă. Stăm în bloc. Tu eşti singură la părinţi, drept pentru care nu aş dori să intri în divergenţă cu ei, pe eterna temă “el ce are ?”. Ştiu că se pun aceste întrebări. Tu eşti minunată şi-i păcat să guşti din amarul vieţii, când ea are atâta miere.
– Dorel, povestea asta nu poate fi adevărată!
– Nu s-a pus problema încă. Pune-o şi vei vedea că există.
– Nu-mi vine să cred. Totuşi, cu toate că riscăm să întârziem la oră, spune-mi şi mie de ce-ai urlat aşa când s-a anunţat Ş.N.T.-ul?
– M-am gândit, şi de fapt am şi făcut-o! Mi-am uşurat şi eu sufletul, fără să fiu apostrofat de nimeni. Îţi mulţumesc frumos că mai ascultat şi mi-ai redat liniştea şi speranţa în dragoste.
– Da, dar tu strigai că eşti salvat. De cine şi de ce ?
– Maia dragă, pe măsură ce mă îndrăgosteam de tine, mă gândeam că de undeva trebuia să-mi vină şi mie un ajutor, ca să mă protejeze, să uit dragostea ce nu-mi este permisă.
– Dorel, tu te îndrăgosteşti de mine şi în acelaşi timp doreşti să mă uiţi?
– Da, e un paradox, dar eu sunt conştient că tot ce aş fi putut primi de la tine au fost aceste momente nepreţuite pentru mine, care ni le-am permis adineaori.
– Ce vrei să spui?
– Deocamdată îţi mulţumesc mult de tot că m-ai ascultat şi m-ai lăsat să mi te apropii de pieptul meu nenorocit.
– Dorele, nu cumva dramatizezi ?
– Maia, eu am văzut viaţa. Fazele vieţii, şi încă cu repetiţii (la fiecare frate) Ştiu că cel mai greu lucru pentru om e chiar viaţa ce-o trăieşte. Fiecare frate a avut pojar, oreon, rubeolă, s-a fript, s-a tăiat şi toate astea se repetau într-un ciclu. Ciclul vieţii mele e ciclul părinţilor mei, dar stările noastre sociale se resping. Şi unde există interes, dragostea lâncezeşte.