Friday, April 03rd, 2009 | Scriitor:

Vremea a trecut… şi Vasile chiar voia să se însoare…
Ion, după terminarea armatei, se angajase la o întreprindere care avea lucrări în tot judeţul, aşa că prietenii se vedeau acum cam rar… uneori după câteva luni. La o astfel de întâlnire a celor doi prieteni, la o grădină de vară, Vasile îi spune lui Ion:
– Ioane!… Eu… Eu vreau să mă însor.
– Şi ce ? Te-am oprit eu ?!…
– Nu! Dar îţi aduci aminte de “înţelegerea” noastră, că acela care se va căsători primul îşi va da soţia… pentru prima dată… celuilalt?…
– O !… Asta te omoară? Am şi uitat!… Şi tu… tu ce ai de gând?
– Păi!… Sincer să fiu, fiind prieten aşa bun cu tine, nu aş regreta atât de mult, dar încă cu ea… cu ea nu am vorbit!
– Vasile ! Eu nu te oblig să îţi ţii acea promisiune, dată la o beţie… Am băut şi noi un pahar şi pentru asta să ne facem rău, să ne urâm toata viaţa?… Las-o baltă!…
– Aş lăsa eu!… Dar… prietenii noştri în fiecare zi mă chestionează în legătură cu legământul nostru… aşa că vezi tu… nu mai pot da înapoi…
– Vasile! Uite ce e! Poate tu nu-ţi dai seama, dar asta ar putea să fie sfârşitul prieteniei noastre!…
– Ioane ! Toate astea le ştiu şi eu, dar mai ştiu şi faptul că aici nu mai pot trăi dacă nu-mi ţin cuvântul dat la acea petrecere. Iar eu simt nevoia să mă căsătoresc.
– Cum vrei tu, Vasile!… dar… dar numai bine nu va fi… Şi… şi când îmi prezinţi logodnica ?!…
– Ce logodnică ?… Dar… la Sfat, deja suntem căsătoriţi!
– Chiar aşa de avansaţi sunteţi?
– Făceam şi nunta dacă tu erai aici şi dacă nu exista acea promisiune! şi… şi pe nevastă-mea poţi s-o vezi chiar acum!
– Unde-i ?
– Uite!… La masa aia laterală! – şi-i arătă masa.
Ion se uită în direcţia indicată, la o singură masă era o femeie, o femeie pe care el nu şi-ar fi dorit-o de nevastă şi nici să fi fost nevasta celui mai bun prieten al său … nu ar fi vrut să fie…
– Vasile! Aia pistruiată şi urâtă ?!…
– Aia !
– Ştii ce, Vasile… Fute-ţi-o tu!!! Şi prima dată… şi totdeauna… foloseşte-o singur… mie unu nu-mi trebuie!… – îl luă gura pe dinainte pe Ion.
Vasile, cu lacrimi în ochi, sări în picioare şi-l pupă pe Ion, prietenul său…
– Îţi mulţumesc!…

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.