Lucica era totuşi licenţiată şi-i era imposibil ca un nimeni să-i anihileze persoana şi studiile.
Această “trezire” pentru Lucica a fost un adevărat coşmar. Văzându-se în imposibilitatea de-a lupta cu prostia, simţind nevoia unei reale protecţii în faţa unui astfel de specimen, a “fugit” la bărbatul său, la al ei, “fata mare”, ca s-o apere… Ce s-o fi întâmplat în casa lor nu se mai relatează, dar ei sunt din nou împreună…
– Dragul mamei, am început să te înţeleg, să-ţi înţeleg păsul, dar nu cred că o să-ţi fac pe plac, aşa cum tu ai cerut, să-ţi dau răspunsul printr-o singură frază. Dacă tot am început cu poveştile, şi eu o să-ţi spun una, şi eu voi lăsa pe tinerii autori să povestească, ceea ce doresc să ne comunice .

***

“Pe colegul meu îl vedeam zilnic, dar acum nu-mi plăcea deloc cum arăta. Nu-mi plăcea pur şi simplu. Sunt sigur că un ortoped poate găsi multe informaţii în “mersul” unui om .
Dar cât de dezlânat mergea el, nu trebuia să fi ortoped ca să vezi cum se poticnea, de credeai că în momentul următor se va prăbuşi. M-am gândit să vorbesc cu diriginta. Posibilităţile dânsei sânt altele şi o bună profesionistă v-a găsi cauza şi probabil şi un remediu pentru starea lui, a lui Dorel, care de vreo trei săptămâni era retras, livid la faţa şi toţi îl „inoportunau”. De-l întrebai ceva îţi răspundea absent, după care tot el te întreba: “Ce ai spus ?”
Prin această “modalitate” de a discuta îşi dovedea maniera şi felul de-a întreţine o prietenie care a depăşit zece ani?! În plus slăbea. Slăbea fără recomandare. Evident şi de necontestat. Dorel era bolnav. Poate că l-a prins şi pe el gripa acum la sfârşit de trimestru. Uneori te epuizează un trimestru de 14 săptămâni, mai ales dacă nu ţi-ai dozat bine forţele. Dorel până în clasa a X-a a fost tot premiant, acum puţin a lipsit să nu facă “o restanţă”. Noua noastră colegă, Maia, la materia ce era “s-o uite“ Dorel, de departe era cea mai bună în clasă.
Maia în clasa a X-a a fost premiantă. În treaptă “a dat” la “electro” pentru a ţine “trena“ cu cei mai buni elevi din şcoală.
Aşa era considerată clasa noastră şi era un atestat de calitate în liceul nostru să fii în clasa de “electro“. Mulţi, la examenul de treaptă se “aruncau“ la această secţie dar aleşii erau puţini. Maia “s-a ales “ impunându-se cu notele primite în examen.