Domnul Ioan Şiman a fost, în activitatea pe care a prestat-o pe tărâm şcolar şi cultural, un om care şi-a asumat răspunderea şi sarcinile sociale în asemenea grad încât s-a apucat el, cel ce era directorul, şi câţiva oameni din sat să construiască şcoala pentru copiii acelui sat. A cântat în cor, apoi a dirijat coruri, a fost director de Cămin Cultural şi zeci de ani director de şcoală. Un dascăl demn care n-a precupeţit nimic pentru a deveni modelul foştilor lui elevi, care nu de puţine ori, când ajung în impas îl mai caută şi astăzi. După pensionare cu neliniştea celui care nu cunoaşte odihna, cu spiritul lui inconfundabil, a perceput şi insistat pe acest segment de “limbă română”, căruia dacă i te dedici total, reuşeşti în patru versuri să descrii viaţa, traiul, fenomenul politic, dar şi o subtilitate în limbă care se atribuie doar elitiştilor. La început ca hoby, apoi cu meticulozitatea care-l caracterizează, după ani buni a încropit acest Club epigramistic “Spinul” care astăzi este renumit. Nu greşesc dacă spun că epigramele noastre, au fost citite, de români evident, şi în Londra, în Montreal şi probabil că şi în alte părţi ale lumii de unde încă nu avem semnale. Datarea clubului, de către Preşedintele ei, este 1 aprilie 2002 cu toate că deja ne cunoşteam dinainte. Membrii clubului din care este format acest cenaclu au un crez în valoarea prieteniei mai presus de ori ce ambiţii şi pretenţiozităţi personale, dar fără a distruge personalitatea. Curiozitatea este că deşi încă nu toţi membrii au ajuns la valoarea primilor cinci, este absolut sigur, că fără ceilalţi, mai puţin versaţi deocamdată, nu ajungeau nici primii la gradul de măiestrie atins. Fac aceste remarci nu pentru a calma orgoliul unora ci doar pentru a reflecta ce prietenie sudată are acest Club, o prietenie de care fiecare este mândru. Şi aşa cum spuneam, deoarece vom împlini în curând cinci ani, am considerat că a sosit timpul să-i prezint pe membri Clubului “Spinul” şi domniilor voastre în paginile ce urmează. Poate că acum şi Domnul Şiman îşi va evalua şi preţui mai mult munca dânsului, o muncă ce la începuturi s-a “bucurat” de toate răutăţile, şi acestea veneau din toate direcţiile. Acum EL ca TATĂ A EPIGRAMIŞTILOR BĂIMĂRENI, deoarece şi el e născut în APRILIE, îi urăm şi lui şi revistei noaste, muncii noastre şi Clubului “SPINUL”: LA MULŢI ANI!
Revista noastră, “SPINUL” de care suntem mândri cu toţii, chiar dacă nu toţi putem fi trecuţi pe coperte, a scos primul număr în ianuarie 2006 şi în momentul în care scriu, uite că avem în lucru numărul patru. Revista are scopul de-a populariza epigramele produse de noi în ţară, de-a prezenta munca Clubului şi dacă aceasta are vre-un succes, ne vom prezenta chiar şi pe noi, acei care trudim pentru a perfecţiona epigrama, dar şi a lovi în unele tare sociale şi politice, de-a propune lumii să adopte o viaţă morală, creştinească cât se poate de corectă. Nu în ultimul rând să facem haz noi între noi, uneori “haz de necaz” , să ne veselim că::”Aşa e viaţa….” Pentru realizarea revistei “SPINUL”, Domnul Ioan Şiman, preşedintele acestui club epigramistic, şi-a mai asumat încă două funcţii, evident neretribuite, de redactor-şef şi tehnoredactor. Cu alte cuvinte el realizează concret fiecare număr, pe ici pe colo, ne mai dăm şi noi cu presupusul ori cu gâlceava.

Cum şi aici la „Pac-pac” erau la fel de mulţi decibeli Bravi bărbaţi ce suntem noi; Ne-am roit de la Butoi.Dăm cu Spinul la Monica Aşa s-a încheiat ultimul cenaclu ce s-a desfăşurat la susnumita Monica, unde nici lumină nu era, preţurile erau mai mari, şi decibelimulţi ca în tot Centrul Vechi, fuga înapoi la mult bârfitul local Butoiaş pentru următoarea şedinţă. De început însă…nu ştiu cum a început deoarece am fost la designerul care-mi făcea coperta cărţii ce urmează s-o scot peste câtîva vreme, şi cum am dorit mult să cer şi părerea membrilor Cenaclului Epigramiştilor la acea lucrare, de la designer cu dischetele am fugit acasă, la propriu, am listat în grabă un afiş cu desenul copertei, pe care grăbit să ajung la cenaclu, l-am lăsat acasă. Mi-am adus aminte în Staţia de autobuz. Mi-am văzut de drum. Eram în criză de timp, aşa că am considerat că de mă dau jos din autobuz din Centrul Nou, până ar face roata autobuzul cu mine în el, eu pe jos câştig câţiva zeci de metri înspre ţinta noastră Butoiaşul, unde intru ca o pală de vânt nestăpânită, ca să văd că “masa noastră-i” neocupată. Chelnerul, deja persoană familiară cenacliştilor, convins de loialitatea noastră faţă de localul lor, îmi zice:”Poate nu-i Joi Domnule?”, ce înseamnă încrederea în oameni. Decât să ne învinovăţească pe noi că am întârziat, mai bine schimbă calendarul. Îl conving că-i joi deorece ieri s-au desfăşurat meciurile din Cupa Europeană, deci e joi! Atunci îmi sare fisa de schimbarea localului propusă de Şiman, operaţie de care se pomeneşte şi la începuturile acestei epistole. Mi-am luat “picioarele la spinare”, cu gândul că “picioarele Monică-i” poate au alt regim de fincţionare, nu ca ale mele şi în sfârşit, mă văd cu multdoriţii membrii ai “Spinului” la localul cu nume de damă. Aici nu ştiu dacă chiar mirosea a creer ars, dar senzaţia era acută văzând cu câtă pasiune au “intrat în probleme” fiecare dintre acei consumatori, dar poate că la asta contribuia ceaţa de la fumul de ţigară, ori de la iluminatul prost ce-l avea acest local. Înaintea ajungerii mele alături de epigramişti Domnul Mihai “i-a purtat” pe ultimile intinerarii culturale făcute de Domnia Sa prin Moldova, sau Republica Moldova, ocazie cu care o mână de intelectuali de marcă ai judeţului, au dus mesaje, cărţi şi o parte dintre români, la foştii noştrii fraţi care nu ştiu cum să-şi distanţeze cultura şi “eurile” faţă de acei ce sunt de fapt, de românii care nu-s moldoveni. Nu ştiu dece mi-am adus aminte iar de Orheeni, de problema privilegiilor boierilor moldoveni de la 1859, pricini care-i situau în tabăra adversă unirii cu muntenii şi alte chestii slabe de genul acesta. Cum se poate ca o greşală făcută odată să se repete în aceiaşi termeni ca de prima producere. Spunea cineva că “învăţatul” este repetiţia. De câte ori mai trebuie să se despartă moldovenii, ca să se reunească definitiv cu ţara.Poante seci. Vă spuneam că eu n-am prins partea cu plecarea în Moldova a domnului Mihai, dar cred că nu-i rău, sau poate chiar de aceia să nu fi apucat, deoarece sunt printre puţinii români care n-au văzut măcar de aproape un paşaport. Aşa că…Vitalitatea şi tumultul cu care se lucra m-a făcut ca mult timp să nu mai spun nimic după ce am zis:”bună ziua” şi “scuzaţi”, mai ales că de mult timp nu s-au văzut atâţia spinoşi la un loc, probabil să nu se rănească. Erau domnii:Bud, Filip, Baicu Capul, Micle şi Mihai şi abia sositul de mine. După incercările nereuşite de-a ilumina localul, nu numai minţile care vor citi rodul muncii depuse aici de aceşti oameni care se bat cu ori cine, în limitele limbii române, se constată că doamna Găinariu cu “S”, lipseşte de la întrunirile noastre cenacliere probabil pentru a câştiga mai mult spaţiu în ziar sub nume propriu. Chestiunea se pare că a făcut-o de mai multe ori, ceia ce pune pe gânduri soiul de “loialitate” practicat de dânsa faţă de acest grup de cenaclieri. Nu s-a exprimat nimeni, dar se vede că fiecare s-a gândit la un statut care să precizeze şi cum pot fi date afară din cenaclu unele persoane care nu se ţin de treabă, nu numai cum se primesc, mai ales că “viaţa literară” a Doamnei “S” Găinariu, fără acest cenaclu n-ar fi existat.Dat fiind condiţiile cât şi fondul de zgomot mai bogat în dB, se face propunerea ca viitoarea şedinţă să aibă loc la vechiul sediu “Butoiaşul” şi chiar înainte de-a pleca Filip care spera “să pună mâna” pe scară, pardon pe şefia scării, s-a hotărât această mare schimbare. Domnul Micle a spus că el plăteşte această consumaţie, la cei care n-au plătit-o încă, apoi ne-am salutat şi despărţit cu un moral tonic se poate spune. În ziarul de sâmbătă, în afară de eseul Domnului Mihai, Consideraţiile domnului Ghenceanu, erau trecute şi mult muncitele epigrame în localul în care aţi văzut.( poate unii or spune despre enumerările făcute că nu- despre aşa ceva era vorba. Posibul, eu n-am apucat să citesc numai titlurile apoi ziarul l-am uitat la Mitică unde ne-am înghesuit cu: “La mulţi ani” deoarece, spunea el că s-ar putea ca sărbătorile de iarnă să le facă în america)Spre deosebire de alte “şedinţe”, astăzi s-a remarcat o stare de pleinitudine sufletească a domnului Bud, o vivacitate debordantă a domnului Mihai, o stare de mulţumire sufletească şi ataşament deplin la spinoşi manifestat de domnul Micle, parcă pus pe şotii era domnul Filip, regretul că timpul nu-i permite întotdeauna să-şi termine ideile şi dorinţa de-a petrece ceva mai mult timp împreună erau ale lui Bodnar, căruia de fiecare dată îi rămâne o pădure de gânduri nerostite la terminarea fiecărei şedinţe şi mai eram eu, care casc gura la fiecare, uitând că nu prin gură intră ideile în cap. Poate că n-ar fi rău să precizez de unde “au plecat” aceste “şedinţe” ale cenaclului Epigramiştilor. Acei care scriu epigrame au curiozitatea efectului produs de creaţia lor, asupra altor persoane. In familiile active, cu copii în diferite faze de şcolarizare nu se ivesc probleme, dar cum nouă copii ne-au “zburat” nu mai avem pe cine “experimenta efectele” acestor construcţii literare şi ne adunăm, fiecare cu tema făcută (pe mine nu mă socotiţi) şi începe experimentul, fiecare prezentându-şi producţia celorlalţi. Cum seriozitatea în asemenea gen literar este obligatorie, toţi aceptă ori ce idee mai bună sau modificare în folosul calităţii fără a se naşte alte controverse decât cele pur literare. Este adevărat că uneori poate şi Turnul Babel era mai liniştit, dar actul creator suportă ori ce numai prostia şi lipsa de politeţe nu. Cam acesta este principiul după care “funcţionează” Cenaclul Epigramiştilor “Spinul”, după căte se vede. Toate acestea au fost consemnate de Rocneanu pentru “şedinţa” din 23 brumărel, numai că în momentul în care scriu 26 este Sfântul Dumitru şi începe să ningă.

MIRCEA MICLE
Data şi locul naşterii: Baia Mare 17.08.1934
Studii .Institutul de Mine Petroşani –Electromecanică minieră
Serviciul militar TTR-Bacău şi Deva –Sublocotenent (R)
Starea civilă: căsătorit, un băiat stabilit cu familia în Canada
Locuri de muncă:E.M. Herja, Baia Borşa, Baia Sprie, E.M. Săsar, Uzina de preparare Săsar- 36 ani, plus 5 ani la “Universitatea de Nord”. De fapt este prezent în învăţământul tehnic băimărean la toate nivelurile: Şcoală profesională şi tehnică de maiştrii 1958-72 la Gr. Şc. Minier, cadru didactic asociat la Institutul de Subingineri, cadru didactic asociat şi angajat 1991-2004, şef de lucrări la “Universitatea de Nord”-Baia Mare
Cursuri post universitare.: – Pregătirea cadrelor de conducere în problemele cooperării economice internaţionale şi comerţ exterior-Bucureşti – 1983
– Programul de perfecţionare I.R.U.I.- Baia Mare –1989 etc.
Realizări profesionale:
-“Îndrumător lucrări de laborator I”- Ed. Universităţii –1999, colaborare
-“Ghidul absolventului” colaborare Ed. Risoprint-Cluj-Napoca- 2001
– Lucrări ştiinţifice-11, publicate 6
– Brevete de invenţii – 4
– Inovaţii – 29
– Participări la Conferinţe, Sesiuni ştiinţifice – 22, (2 în străinătate)
Lucrări ştiinţifice reprezentative:
-Reducerea zgomotelor şi vibraţiilor în minerit şi uzinele de preparare.
– Reducerea consumului de energie electrică la staţiile de pompare a apelor de mină, prin utilizarea energiei potenţiale de la orizonturile superioare şi înserierea pompelor de evacuare a apelor reziduale.
– Reducerea numărului staţiilor de pompare şi a cheltuelilor aferente evacuării apelor de mină prin înserierea pompelor de la diferite orizonturi.
– Metode de protecţie antiabrazivă şi anticorosivă a utilajelor şi instalaţiilor de preparare prin utilizarea “cauciucului şi plastduromului”.
– Studii şi realizări în domeniul creşterii indicelui de utilizare a liniilor tehnologice de preparare, prin utilizarea sistemului de reparaţii “preventiv-planificat”
Alte realizări:
– Referent ştiinţific al “Manualul lăcătuşului de mină” publicat de Editura Tehnică din Bucureşti – 1973.
– Referent pentru lucrarea de doctorat “Perforator hidraulic”. Institutul de Învăţământ Superior – Baia Mare.
– Referent la lucrarea de doctorat “Modernizarea înstalaţiilor de extracţie” – Academia Tehnică Petroşani.
– Realizarea la U.P. Săsar a unui stand de încercare a pompelor centrifuge pentru ridicarea “Curbelor caracteristice” de către studenţii I.I.S. în cadrul lucrărilor de laborator.
– Locul I la concursul “Cezar Antoni Parteni” din Craiova în 1997, prin doi studenţi care au prezentat lucrarea ”Cercetarea posibilităţilor de reducere a consumurilor energetice prin optimizarea schemelor de evacuare a apelor de mină”. Concursul a fost organizat de “Societatea pentru optimizarea consumurilor energetice din România – S.O.C.E.R. Lucrarea a fost publicată şi în Nr. 28(2) 1997 a Revistei “S.O.C.E.R.”
– La acelaşi concurs, în anul următor 1998, am obţinut o menţiune cu un student care a prezentat o cercetare în acelaşi domeniu.
– Membru în comisiile de:
-admitere în facultăţi
-de absolvire a facultăţii
-şi ale comisiilor de promovare a cadrelor didactice universitare

Volume publicate
“În slujba reginei…epigrama” Eurotip – 2009 – Baia Mare,136 pag

Opera scrisă şi publicată de:

– Publicaţii străine care mi-au publicat articole
– “Pagini româneşti”, “Observatorul” din Canada
– Publicaţii româneşti care mi-au publicat articole, epigrame, impresii de călătorii poezii articole cu caracter tehnico-economic, satirice culturale şi sportive,etc.
– “Graiul Maramureşului” , “Viaţa Buzăului”, Revistele “Epigrama”, “SPINUL”, “Urzica”, “Ridendo”,”Colac peste pupăză”, “Ag-pe rime” etc.
– Ridendo – culegere de epigrame umoristice – UER 2005
– Epigramişti la …şcoala vieţii – Cluj 2000
– “Săgeţile lui Cupidon” Culegere Elis Râpeanu-2007
– Antologia epigramei româneşti UER 2007
– Pledoarie pentru epigramă – Epigramiştii zodiilor – Gh. Culicovschi – 2007
– Armele lui Cupidon – UER – Culegere V. Lică 2007
– Epigrama zilei

-Culegeri şi antologii la care am colaborat cu epigrame
-“Umorişti din Maramureş”, “Săgeţi ritmate”-volum, “Antologia epigramei româneşti”-UER-2004, “Una Bună”-antologie, “Epigrame cu şi despre femei”-volum, “Epigrame în mimijupă”-antologie pe temă.
Domnul ing. Mircea Micle a produs peste 4000 de epigrame şi catrene din care mai mult de jumătate i-au fost publicate în cărţi şi publicaţii.

Debut în creaţia ştiinţifică-1966
Debut literar 08.09.1976
Alte preocupări
Scrie şi publică poezii, atât aniversare cât şi religioase pentru diferite evenimente sau sărbători, şi face traduceri în poezie. Printre alte traduceri, dânsul a tradus şi Imnul minerilor, original, religios, din limba maghiară în limba română.