Domnul Ioan Şiman a fost, în activitatea pe care a prestat-o pe tărâm şcolar şi cultural, un om care şi-a asumat răspunderea şi sarcinile sociale în asemenea grad încât s-a apucat el, cel ce era directorul, şi câţiva oameni din sat să construiască şcoala pentru copiii acelui sat. A cântat în cor, apoi a dirijat coruri, a fost director de Cămin Cultural şi zeci de ani director de şcoală. Un dascăl demn care n-a precupeţit nimic pentru a deveni modelul foştilor lui elevi, care nu de puţine ori, când ajung în impas îl mai caută şi astăzi. După pensionare cu neliniştea celui care nu cunoaşte odihna, cu spiritul lui inconfundabil, a perceput şi insistat pe acest segment de “limbă română”, căruia dacă i te dedici total, reuşeşti în patru versuri să descrii viaţa, traiul, fenomenul politic, dar şi o subtilitate în limbă care se atribuie doar elitiştilor. La început ca hoby, apoi cu meticulozitatea care-l caracterizează, după ani buni a încropit acest Club epigramistic “Spinul” care astăzi este renumit. Nu greşesc dacă spun că epigramele noastre, au fost citite, de români evident, şi în Londra, în Montreal şi probabil că şi în alte părţi ale lumii de unde încă nu avem semnale. Datarea clubului, de către Preşedintele ei, este 1 aprilie 2002 cu toate că deja ne cunoşteam dinainte. Membrii clubului din care este format acest cenaclu au un crez în valoarea prieteniei mai presus de ori ce ambiţii şi pretenţiozităţi personale, dar fără a distruge personalitatea. Curiozitatea este că deşi încă nu toţi membrii au ajuns la valoarea primilor cinci, este absolut sigur, că fără ceilalţi, mai puţin versaţi deocamdată, nu ajungeau nici primii la gradul de măiestrie atins. Fac aceste remarci nu pentru a calma orgoliul unora ci doar pentru a reflecta ce prietenie sudată are acest Club, o prietenie de care fiecare este mândru. Şi aşa cum spuneam, deoarece vom împlini în curând cinci ani, am considerat că a sosit timpul să-i prezint pe membri Clubului “Spinul” şi domniilor voastre în paginile ce urmează. Poate că acum şi Domnul Şiman îşi va evalua şi preţui mai mult munca dânsului, o muncă ce la începuturi s-a “bucurat” de toate răutăţile, şi acestea veneau din toate direcţiile. Acum EL ca TATĂ A EPIGRAMIŞTILOR BĂIMĂRENI, deoarece şi el e născut în APRILIE, îi urăm şi lui şi revistei noaste, muncii noastre şi Clubului “SPINUL”: LA MULŢI ANI!
Revista noastră, “SPINUL” de care suntem mândri cu toţii, chiar dacă nu toţi putem fi trecuţi pe coperte, a scos primul număr în ianuarie 2006 şi în momentul în care scriu, uite că avem în lucru numărul patru. Revista are scopul de-a populariza epigramele produse de noi în ţară, de-a prezenta munca Clubului şi dacă aceasta are vre-un succes, ne vom prezenta chiar şi pe noi, acei care trudim pentru a perfecţiona epigrama, dar şi a lovi în unele tare sociale şi politice, de-a propune lumii să adopte o viaţă morală, creştinească cât se poate de corectă. Nu în ultimul rând să facem haz noi între noi, uneori “haz de necaz” , să ne veselim că::”Aşa e viaţa….” Pentru realizarea revistei “SPINUL”, Domnul Ioan Şiman, preşedintele acestui club epigramistic, şi-a mai asumat încă două funcţii, evident neretribuite, de redactor-şef şi tehnoredactor. Cu alte cuvinte el realizează concret fiecare număr, pe ici pe colo, ne mai dăm şi noi cu presupusul ori cu gâlceava.