Aşa după cum am mai scris, toamna băimăreană a venit anul acesta cu o ploaie de cărţi scrise de maramureşeni.Unele vor fi bune doar s-acopere oala cu groşcior, altele ca album de familie, prea puţine conţin literatură veritabilă. În ce mă priveşte, n-am să comentez decât pe cele, cât de cât relevante din punct de vedere estetic. Mi se pare un act de iresponsabilitate să “asasinezi” cititorul cu tipărituri pretins literare, numai pentru că economia de piaţă îţi permite s-o faci, dacă ai bani. Dovadă că şi hârtia îşi ia măsuri de apărare. Se scumpeşte pe zi ce trece! Un fel de povestiri la gura sobei scrie Toma G. Rocneanu în volumul său de debut DESTINE CONJUGATE. Un grup de maramureşeni se hotărăsc să petreacă o săptămână, departe de lumea dezlănţuită, la o cabană forestieră, numită în carte, Papura. După ce autorul ne descrie avatarurile călătoriei într-un autobuz supraaglomerat, grupul cu pricina ajunge la destinaţie, unde constată că nu beneficiază de avantajele civilizaţiei: curent electric, camere cu duş etc, etc. Ca să se relaxeze, se pun pe povestit. Întâmplări din viaţa lor, mai mult sau mai puţin triste, mai mult sau mai puţin de dragoste. Ca la şezătorile ţărăneşti, în fiecare seară unul dintre ei, pe rând, îşi spune povestea vieţii lui, fără legătură cu a celorlalţi ascultători. De aceia n-am înţeles de ce autorul îi spune cărţii-roman. Oricum, povestirile sunt atrăgătoare, incitante, scrise într-un stil alert, convingător. Din păcate, în afară personajului Tudor, nici unul din eroi nu se impune atenţiei. Autorul nu aprofundează tematica propusă, iar limbajul este plin de locuri comune. Notabile rămân gândurile nobile ale scriitorului, ceia ce ne îndreptăţeşte să credem în cărţile sale viitoare