Visul lui, fata de care s-a indragostit, Doamne nu-i adevarat, se afla la cativa pasi de el. Cu fata aceasta cu care dansase la club, la “joia tineretului”, o seara intreaga de vis si nebunie, fara sa se poata desparti unul de altul si ea… dispare ca Cenusareasa in caleasca. Numai ca Cenusareasa a lasat urme dar ea… nimic. Si acum… in aceste momente…. uite-o e aici. Aparitia aceasta 1-a naucit pe Todut. Lucrurile-i pareau ireale. Te indragostesti de o FIINTA care dispare luni de zile, o cauti, speri si cand imaginea ei incepe sa se estompeze, sa incepi sa-ti iei nadejdea de la ea, s-o consideri un graunte de fericire pierdut in nisipul iubirii, EA apare si nu ca im graunte, ci ca un bujor si atunci cand el mai avea cateva ore si parasea orasul… .
Se priveau unul pe altul, neputand crede ca si asa ceva s-a putut intampla. Erau ca doi muti… in adoratie. Mara neintelegand aceasta forma de conversatie, se intoarse si incerca sa intre in casa. Atunci cu puterea ce numai disperarea ti-o poate da, Todut a alergat inspre ea sa se intalneasca. S-a oprit la gardul curtii ei si din nou o privea doar, fara a scoate un cuvant. intr-un tarziu a rasuflat un: “Buna ziua!”
– Buna!
Pana in acel moment Todut era sigur ca atunci cand o va intalni o sa-i poata spune toata dragostea lui, dorul cel purtase atatea luni spre ea… Dar probabil ca numai in gand ii mai putea spune ceva, ca, acum, pas de mai zi ceva!, era complet mut atat de puternice ii erau emotiile. Si dezastrul s-ar fi produs, daca nu i s-ar fi citit toate acestea pe fata, dar mai
ales in ochi. Numai acestu-i lucru se datoreaza faptul ca in acele momente, Mara nu i-a intors spatele sa intre in casa.
Dupa trecerea primului fior, cu aceste impresii deosebit de puternice si neasteptate, Todut a mai inceput sa ingane cate ceva, vreo doua trei vorbe, poate chiar si propozitii, fiind un oarecare inceput de conversatie, astfel situatia devenii agreabila. in impasul acesta de inceput de conversatie, Todut era constient ca are nevoie de timp, pentru a-i sterge Mareei impresia destul de penibila care credea ca i-a lasat-o, incercand o conversatie plecata de Ia o stare… de cascat. A incercat o stratagema sa rupa aerul acela neprielnic lui, a invitat-o la film. Mara a acceptat si cu aceasta s-au despartit pentru putin timp.
La reintalnire, Todut era din nou stapan pe el si pe situatie si se gandea cu teama, ca de n-ar fi acceptat invitatia Mara, practic ar fi fost despartiti intr-un mod prostesc, el neputandu-si controla emotiile care-1 dominau la revederea acestei fiinte dragi, fiinta de la care aproape ca-si luase gandul. Timpul petrecut impreuna, ii trezea din nou sentimentele avute candva, amortite pana astazi si care-l asaltau cu si mai multa vigoare. Se simtea minunat in prezenta ei. Avea ciudatul sentiment ca-l protejeaza pe el si sentimentele lui. I se parea ciudat dar avea impresia ca langa Mara nici foamea nu l-ar ajunge. Avea un sentiment de plinatate, si nu-si mai dorea nimic. Se simtea fericit si in acel moment speriat: oare m-am indragostit? Parca a mai avut si altadata stari euforice discutand cu alte fete, dar acum, aici avea senzatia ca-i ceva ce lui inca nu i se mai intamplase. Parca toate lucrurile erau cum nu se poate mai normale, mai firesti si cu toate acestea era minunat. Ar fi dorit cel putin sa afle prin ce se explica acest lucru! Era prima oara cand simte cum ii patrunde aceasta nebuloasa fiinta si parca se crea ceva neexprimat, neexplorat. Dilema aceasta dainuia inca din seara cand a cunoscut-o, dar nemaiintalnindu-se, incepea sa se estompeze, sa-si piarda din farmec. Posibil ca Mara sa nu fi nutrit aceleasi sentimente care-1 imboldeau pe Todut, sentimente ce-l impingeau fara echivoc spre Ea. Era multumit ca Mara-1 agrea, Iui nu-i displacea atentia de care se bucura din partea ei si faptul ca n-o deranja ca se tinea dupa ea aceasta “mutra”, lucruri ce-i conferea un plus de pretiozitate, fata de ea si fata de “altii”.
Cu toate acestea, Todut realiza ca viata lui se complica, complicatii nemaivazute si la care nu le intuia sfarsitul. Apoi “incurcaturile” de ieri cu Eva, s-ar cuveni “deslusite” azi cu Mara fiindca, este posibil sa nu le fi observat nimeni, dar el poimaine va fi plecat din oras…
Subconstientul ii oferea cu obstinatie o veche melodie: “Cand mi-a fost lumea pe mana, n-am stiut la ce mi-i buna!” Rau era ca nimeni nu le-a dat lumea pe mana lor, dar se gandea ca poate si el ar fi patit acelasi lucru ca tipul din cantec.