Nu sunt superstiţios şi nici n-am dat mare atenţie influenţelor pe care le are natura asupra cursului vieţi oamenilor, dar dacă aţi fi văzut cum arătau membrii cenaclului Spinul în Şedinţa din 4 mai, aţi fi văzut că eclipsa de lună care se preconiza în acea noapte ne-a influenţat pe fiecare în rău, nu în bine. După spusele unora efectul va dura până la ora 18 când se pare că scăpăm de neplăcuta stare generată, probabil de acest fenomen ce pare a fi mai mult social şi mai puţin astronomic. Ne-am adunat după cum ştim şi o facem de multă vreme, destul de punctual. Toţi care au sosit, erau liniştiţi şi-au ocupat locurile pentru o aşteptare care se părea că … am aşteptat-o degeaba. Domnul Mihai aproape n-a vorbit deloc. Câteva vorbe de complezenţă. Poate că tăcerea Domniei sale era impusă de acea şedinţă, pe care eu am considerat-o ca fiind ce-a mai infructuoasă dintre toate şedinţele la care am participat. Parcă numai de epigrame nu mai avea nimeni chef. La un moment dat mă gândeam că poate sărbătorind atât de frumos pe cei doi membri ai Clubului, să ne fi epuizat total euforia şi capacităţile de reluare în termeni scurţi a unei stări binefăcătoare muncii noastre. Cu toate acestea ne-am bucurat de cele două evenimente, care au fost emoţionante şi plăcute. Câteva epigrame bune, tot a citit Domnul Bud ocazie cu care ne-am mai revenit. A citit ceva şi Domnul Micle apoi a urmat Domnul Siman care de această dată “n-a avut chef de despicat firul în patru”. Starea fiind, cum v-am spus, s-au hotărât că nu vor trimite nimic la ziar deoarece mai au încă destule epigrame nepublicate, în aşteptare acolo. A mai citit ceva şi doamna Găinariu pe post de încercare, dar n-a insistat prea mult cu proaspăta-i creaţie. Totuşi pentru publicarea în ziar au rămas epigrame dintre cele oferite de Domnul Nistor Bud şi ale Gabrielei Medan, care cu toate că astăzi a lipsit, şi-a trimis prin curier epigramele atât cele din data de 16 aprilie cât şi pentru şedinţa de azi. Este vorba de trei “bucăţi” proaspete, care s-au dovedit a fi reuşite, după părerea celor care le-au analizat. Aşa că n-a fost chiar seacă şedinţa. După citirea procesului verbal al şedinţei, care a fost cât un cearşaf, Domnul Filip a încondeiat pe fiecare membru al cenaclului prin câte o epigramă bine adresată, colaj care a fost preluat la arhivă de Domnul ing.Bud. Domnul Şiman parcă enervat “de stările” acestui cenaclu, ne-a dat un extemporal frontal, dându-ne cuvinte de referinţă: ploaie şi pădure. Realizările n-au fost slabe dar nici n-au strălucit şi parcă şi această manevră a fost făcută numai pentru a marca starea de indispoziţie generală. Apoi am început să plecăm tot aşa de dezbinaţi precum ne-a fost şi munca. Primul a plecat Domnul Micle. La scurt timp a plecat şi Domnul Filip, apoi ne-a părăsit Doamna Găinariu. Domnul Mihai a plecat cu maşina Domniei sale, iar Şiman, Bud şi Rocneanu s-au regăsit într-o discuţie de suflet pe peronul… bibliotecii. A fost o şedinţă grea, apăsătoare şi parcă ne-am bucurat că s-a terminat. Singura plăcere a fost doar că ne-am mai revăzut odată unii pe alţii. Ne întâlnim pe 18 ale lui mai, probabil în alte toane.