Poate aţi observat pe noi, că în ultima perioadă nu comportăm puţin altfel, parcă mai arogant. Noua stare, ţine, în ultimul timp să devină firească. Am abordat aerul acesta mai “bucureştean” deoarece, cu toate că suntem băimăreni, trăim stări specifice lor, bucureştenilor. La acest transfer de personalitate, mare parte l-a avut “fostul împuşcat” care în ultimii ani, n-a mai dat nimic, pe nimeni, necum să mai şi repare ceva prin urbea noastră sau prin ţară. Trăim momente inedite. Săptămâna trecută am fost la piaţă. Nu este deajuns că preţurile cresc de te bolunzăsc (firesc cine a auzit vreo dată de scăderi de preţuri?), acum, în circulaţia băimăreană, s-a făcut încă un sens giratoric, care sigur că a înnebunit pe toţi şoferii până când s-a terminat acea lucrare. Se mai fac reparaţii şi în alte părţi, dar în aceste momente se pare că numai în locuri unde circulaţia era ştrangulată şi firesc să se bloca adeseori. Anul trecut s-a reparat Podul Decebal. Toată vara conducătorii auto au trebuit să ocolească, vorba vine, pe noile rute. Problema nu este ocolirea ci aglomerarea şoselelor până la saturaţie. După această reparaţie, ne-am procopsit şi cu două semafoare în plus, amplasate doar la patru metri unul de altul cu rolul, ca acolo unde n-au fost niciodată ambuteiaje să fie pe perioadele de 60 şi 90 de secunde cât semnalizează semafoarele o direcţie de mers.
Momentan, s-au închis o stradă destul de importantă şi odată cu ea şi primul pod, pod de trafic greu, de-o importanţă aparte în circulaţia municipiului, care devia transportul greu de pe arterele centrale. Acum circulaţia este cu adevărat o problemă în oraşul nostru. Taximetriştii îşi află tot mai greu clienţi. (de fapt cine-i prostul care să facă turul oraşului cu taxiul, doar o persoană pe care n-ai crede-o în toate minţile).
Îniţial am vrut să spun că oarecum ne credem şi puţin budapestani deoarece ca şi dânşii avem tot şapte poduri în oraş, dar brambureala aceasta este tipic românească şi nu-i frumos să pui problemele tale în spatele altora. (Asta am învăţat de la Mircea Badea, chestia cu drumurile din Bucureşti şi cu politeţea lor.)
Deci după toată aiureala cu transportul prin oraş, când ne vedem la cenaclu, evident că am început şi noi să ne suspectăm. Este imposibil să spui că nu te afectează fenomenul că tu îţi doreşi să mergi într-o direcţie şi indicatoarele-ţi “mai oferă” câţiva km. Te-ai obişnuit într-o viaţă că pleci într-o anumită direcţie şi ajungeai acolo, în câteva minute şi acum nu ajungi nici dacă faci dublul acelor minute.
Dar unor oameni ca noi, unor oameni bolnavi de epigramistică, nu ne poate strica atâta lucru bunadispoziţie. Şi cum am putea fii supăraţi când constaţi că în urma acestor lucrări, “drumul spre Iad” a devenit mai lung şi mai ocolit, iar dacă de ne va merge tot aşa, putem spune că-om face acest lucru la “Sfântul aşteaptă”. (Am uitat să vă spun că în pofida tuturor bunelor sau relelor, care ni se întâmplă pe aici, am constatat că suntem prezenţi la această întrunire, peste 62,1% din membri Clubului “SPINUL”). După ce ne-am uitat unul la altul, după ce şi-au spus noutăţile fiecare la toţi şi per total la nimeni, a mai citit Aurica nişte epigrame, apoi şeful şi-a prezentat recolta scrisă de domnia sa la băi. A continuat povestirile cu peripeţiile domniei sale, în care, dânsul a fost obligat să-şi scoată dormeza din camera în care era cazat la acel hotel pentru tratament, afară pe balcon, ca să poată şi el dormi (celălalt colocatar era surd şi sforăia atât de tare, încât nu se putea compara zgomotul sforăitului acelei persoane cu actualele trenuri).
Afară s-a pus de-o ploaie că aveam credinţa că a sosit potopul şi era firesc să fie aşa întrucât s-a dat “Codul galben” de la meteorologie. Ne-am decis în final, să încheiem stagiunea, dar la mulţi nu ne era clar de ce am făcut lucru acesta: din cauza ploii, din cauza drumurilor şi a podurilor rele, or poate mai şti, o fii început concediile?
La bună reîntâlnire. Toma G. Rocneanu