Este foarte probabil ca nu aceasta să fie formula corectă de adresare unor persoane cu funcţii mari, dar aici în Cavnic, unde nu cunoaştem alt fel de şefi numai pe aceia care sunt la Exploatare, la mină, cărora noi aşa le spunem. Îmi aduc cu drag aminte de zilele când v-am ales şi mi-am zis că dacă ceilalţi, care au condus ţara aceasta au fost cum au fost, pe voi dacă vă vom alege, pe voi aceia care aţi descoperit acel slogan, sper că l-am scris bine,.”să trăiţi bine” m-am gândit că voi sunteţi din sângele şi necazul poporului, îi cunoaşteţi necazurile şi cunoscându-le, dacă vă vom alege, le veţi şti elimina.
Acum sunt bătrână, dar am crescut 7 prunci. Şapte bărbaţi. Trei au murit la Şuior, iar pe ceilalţi, nu le-a mai lăsat zile de trăit: silicoza primită la Exploatarea de aici din Cavnic. Nu vă cer medicamente, că am auzit că toţi vă cer şi nu numai că vă plictisesc cu aceste cereri, dar nici nu vă obosiţi să le daţi, şi cred că aici aveţi dreptate, deoarece, Dumnezeu va Hotărî când vom pleca fiecare. Nu vă cerşesc nici mâncare, este umilitor ca acest lucru să-l profeseze o bătrână de 74 de ani. Umilinţa, din câte zic alţii, nu este numai pe cerşetor ci şi pe societatea care generează asemenea „posibilităţi” dezonorante.

Totuşi bănuiţi că dacă v-am apelat, ceva nevoi tot m-au biruit şi pe mine, în afară de faptul că eu ca mama a trebuit să-mi îngrop copiii, când firesc ar fi fost ca ei să mă îngroape pe mine. Poate consilierii care-i aveţi nu v-au spus că în Cavnic iarna este de opt luni. Respectuos vă rog a-mi da o soluţie la întrebarea mea: Cu ce să-mi încălzesc casa dacă pensia mea este…sper că nu vreţi s-o scriu. Dacă acuma încălzesc cu curent, doar o singură cameră, mă costă 6 milioane pe lună. Gazul zic unii, sper să nu vă supăraţi pe mine, ni-l daţi doar să ne intoxicăm, ori să murim, voi ştiţi mai bine, că altfel ce poate crede un om căruia i se i-au bani cu japca, bani motivaţi cu fel de fel de motive puerile, deoarece se ştie că nu numai la gaz ci la ori ce produs sunt incluse cheltuielile pentru producere, dar şi cele de regie, vânzare, depozitare, transport, etc., în timp, ce mulţi oamenii mor în explozii, în ţară, a căror cauze se dovedesc a fi tocmai din cauza acelor instalaţii pentru care se iau bani, dar nu se întreţin. De nu vă cer prea mult daţi-mi vă rog răspuns la această întrebare, de se poate nu în 40 de zile deoarece, am citit undeva că nimeni nu este mai presus de lege. De fapt care lege mai protejează omul muncitor?! Toate-s făcute doar să asigure averile şi veniturile la „stat”….

Primul an de după exploziei Uzinei Atomo-electrice de la Cernobâl. Au trecut numai opt luni de la acea nenorocire, de la acea explozie care a avut loc în 24 aprilie. Să facem o scurtă trecere în revistă a evenimentelor nefastului an 1986. A foarte trist, să constatăm că „fraţii” noştri din răsărit, ne consideram fraţi atât de buni, că nici nu ne-au avertizat cu o vorbă măcar, despre ce nenorociri se petrec pe teritoriul lor.
Dacă n-ar fi cerut imperativ statele nordice şi Anglia să de-a explicaţii sau să ceară ajutor, poate ar fii trecut mult mai multe zile şi cei vinovaţi de dezastru n-ar fi scos o vorbă. Aşa au trecut cinci zile şi la presiunile celor mai sus notaţi, au recunoscut că:”au o problemă la unitatea 4 de la Cernobâl”, nu că au avut o avarie şi norul radioactiv seamănă moarte pe continent. Aşa cum am menţionat, primii care s-au alertat în urma exploziei reactorului 4, au fost finlandezii, care controlau „buna” vecinătate cu ruşii. Ei au constatat creşterea radiaţiilor. Următorii care s-au arătat îngrijoraţi de creşterea radiaţilor şi prezenţa norului radioactiv pe teritoriul lor, au fost englezii. Cu toate acestea, oficialităţile sovietice, încă „tăceau”. Era foarte greu să învinuieşti pe cineva cert şi sigur de un asemenea dezastru, din moment ce ai pe continent mai mult de 20 de centrale atomo-electrice. Cu toate acestea, specialiştii cunoşteau multe dintre „slăbiciunile” fiecărei centrale atomice şi estimările experţilor dădea ca sigur locul accidentului nuclear în Ucraina, în URSS, deoarece tehnologia de lucru ale termocentralelor ruseşti, era perimată nu numai moral ci şi fizic. Stratul de grafit cu care era căptuşite reactoarele, strat care respingea electronii „scăpaţi” din fisiunea nucleară, are şi rolul de protecţie, ori ce fisurare a sa, era foarte greu de constatat, dacă nu imposibil. Singura modalitate de constatare a acestui incident nefast era creşterea masivă şi bruscă a radiaţiilor, fenomen mai mult decât alarmant deoarece în asemenea situaţie, în cele mai multe cazuri, deja nu se mai putea interveni sigur. Mai mult aceste tipuri de avarii nu se puteau remedia, de regulă, în siguranţă. Şi cu ocazia acestui accident nuclear, s-a văzut că Dumnezeu ne-a protejat pe noi, pe români, deoarece vântul din acea zi, sufla pe direcţia Est-vest şi norul radioactiv a ajuns mai repede în Marea Britanie decât la noi, ce suntem cu mult mai aproape de Cernobâl decât ei.. Ne uitam cu teamă la cer. A plouat doar pe 29 aprilie 1986. A plouat, şi ce a mai rămas din norul radioactiv, a fost trimis pe pământ, acolo unde la dus ploaia. Ştiam deja din informaţiile prin care ne-au alarmat finlandezii şi englezii, de existenţa radiaţiilor pe întreg arealul Europei, dar oficialităţile noastre, s-au alăturat dezinformărilor date de ruşi, şi negau existenţa lor pe teritoriul patriei. În 6 mai am scos un contor Geiger-Muller care a măsurat 200 de dezintegrări pe minut/cm pătrat.