Maximul din câte poate primi o persoană pe mâini şi faţă în câmpul radioactiv, după STAS-ul rusesc (GOST) după care personalul trebuie să se prezinte neapărat la punctul de decontaminare….care acum în timp de pace nu exista. Pe noi nu ne-a trecut nimeni. Nici nu aveau cum. Apoi autorităţile române, care au negat vehement existenţa radiaţiilor în ţară, în 15 aprilie ne dau un comunicat de presă prin care ne explică următoarele lucruri certe: „radiaţiile au scăzut la valori nepericuloase”. Pentru a „confirma” acesta „explicaţie” Ceauşescu vizitează Maramureşul pe 21-22 aprilie 1986. În acea „vară” am avut ocazia să cunoaştem prin propria noastră experienţă cum va fi „moartea radioactivă”. Cu toate că lunile mai au media temperaturilor multe anuale de 15,4 g C, în acel an s-au înregistrat aceiaşi temperatură peste toată Europa, temperatură care „oscila” între 8-11 g C. In luna mai au fost doar 17 zile senine dar în iunie, „ a trebuit să ne mulţumim” cu doar 4 zile senine şi a plouat, ploi reci continuu. Cred că în urma trăirii acelor fenomene datorate norului radioactiv, savanţii au lansat pentru prima oră ipotetica moarte a dinozaurilor, care foarte posibil, după cum spun domniile lor, să se fi întâmplat datorită unui nor de cenuşă vulcanică. Nor care, ca şi acum cel radioactiv, nu a permis trecerea razelor solare, ceea ce a dus la răcirea pământului pe o durată mai lungă, perioadă care s-a dovedit că a fost sub limitele vieţii. Cam aici eram şi noi după „evenimentul” de la Cernobâl. Norocul nostru a fost că n-a fost într-adevăr o bombă nucleară a cărui nor radioactiv are o persistenţă şi un conţinut mult mai mare. La 1 septembrie am avut un cutremur de 12 secunde care s-a simţit la Bucureşti, Iaşi şi Petroşani.
ANUL 1987 a început cu zăpezi ne mai văzute. Acestea au început din 28 decembrie şi continuau ba cu ninsori ba cu ploi. Zăpada avea 45 cm. Pe 12 ianuarie s-a pornit un viscol. A nins iar apoi „am prins” temperaturi de -16 după care a plouat atât de bine, peste zăpezile abundente, că acoperişul uzinei UNIO din Satu Mare a căzut jos. În 29 ianuarie zăpada avea 80cm. În 12 februarie avem plus 13 grade. Râurile se dezgheaţă şi gheţurile de pe ele ating peste 2m. Inundaţii mari pe râurile din amonte. Gheaţa este puşcată cu dinamită pe km întregi, gheaţă care a ajuns în unele localităţi di amonte, până sub streşinile caselor. Printr-un comunicat ONU se anunţă că globul pământesc „ţine” deja 5 miliarde de suflete (5 aprilie). După specialiştii neoficiali, în 9 iunie al acestui an, radiaţiile pe teritoriul Ardealului, au revenit în limita normalului.

Am primit vizita, în propriul apartament, a unui personaj preţuit, om cu răspunderi şi responsabilităţi mari în mineritul maramureşean, dar şi în învăţământul tehnic din acest cap de ţară, persoană care va deceda în 24 aprilie 1989 datorată obligaţiei de-a părăsi posturile de muncă a personalului medical din Spitalul Judeţean, situaţie impusă de către Conducerea de Partid, de-a merge la mitingul de întâmpinare a Tovarăşului Nicolae Ceauşescu. S-a pretins ca toată lumea, indiferent din ce sector de activitate face parte, tot personalul prezent la serviciu să ia placarde, tablouri, lozinci, să plece, ba să şi strige :Ceauşescu-PCR şi altele. Tristeţea a fost că de această dată, au obligat ca tot personalul spitalului să „defileze” cu această ocazie. Personajul de care vorbim, un om care a fost cineva în oraşul acesta, a avut neşansa să fie operat chiar în acea zi. Cum medicii şi asistentele au trebuit să meargă cu pancarte şi tablouri de sub care să strige lozinci aberative, au fost obligaţi să părăsească odată cu Spitalul şi bolnavii. Salonul de reanimare a rămas doar sub supravegherea unei singure asistente, persoană care evident că nu putea fi omniprezentă şi să mai şi intervină calificat, la douăzeci de muribunzi. La terminarea mitingului şi reluarea obligaţiilor profesionale ale medicilor, mai bine de jumătate dintre pacienţii de la reanimare, nu mai aveau nevoie de nimic. Erau morţi. La mitingul acela, atât de important, Ceauşescu ne-a spus că ne-am plătit integral datoriile externe.( de parcă noi am fi făcut acele datorii) Se pare că aceste plăţi s-au făcut numai cu alimente şi grăsimi, carne, deoarece de la 1 mai şi până la 23 august n-am avut carne în casă DELOC. După această mare „victorie” a foamei încununată cu acel miting, îmi aduc aminte că un elev m-a întrebat a doua zi că :”ce înseamnă concret faptul că ne-am plătit datoriile de a luat atât amploare, s-a făcut atâta caz, de acest lucru?” Răspunsul dat elevului era tot o întrebare:”aseară te-ai uitat la televizor?” „Da”. „Ai văzut povestea pentru copiii?” „Nu.” „Deci nu s-a întâmplat nici măcar atât!”.
În acele timpuri, dar se pare că şi guvernanţii de acum, s-au molipsit de acest obicei, de-a inventa tot feluri de metode prin care să scoată banii de la oameni „oficial” şi neapărat motivat. Dacă lăsăm la o parte fondurile sociale, fondurile pentru pensii, sume care pare-se că s-au transformat în puşculiţa „cuiva” ca şi acum CAS-urile, s-au inventat în producţia socialistă, şi chiar în comerţul socialist, metode de julit populaţia pe măsură.. Într-o zi mă aflam în parc.

Am observat că lumea „se lasă de plimbare” şi se îngrămădeşte la alimentara din capătul parcului. Mă duc şi eu. Aici au adus ceva parizer la vânzare, marfă foarte rară în acele timpuri. Cuminte, ca şi ceilalţi, mă pun la rând. Başca orele petrecute stând la rând în picioare. (pe atunci n-am văzut cozi sub 50 de persoane). Când mi-a venit rândul mă serveşte şi pe mine cu 1/2 kg. Mai mult nu era permis. Mi-l cântăreşte şi ce-mi veni mie, o rog pe tovarăşa vânzătoare să mi-l felieze. Vânzătoarea cu sârg se apucă de feliat cu cuţitul şi la a doua felie parizerul meu se dezumflă. Era o simplă pungă cu apă de ½ kg.
În 1 noiembrie Ceauşescu dă ordinul să se oprească generatoarele de curent de la Porţile de Fier deoarece era apă puţină în Dunăre. În data de 11 se repornesc.(După dezastrul de la Cernobâl au vrut să golească Barajul Firiza care se pare că era contaminat radioactiv. Au renunţat în ultimul moment datorită dezastrului ecologic care s-ar fi produs).
Pe 15 noiembrie s-a votat. Braşovenii de la „Tractorul” şi „Steagul Roşu” după ce au votat, au ocupat prefectura şi Comitetul Judeţean de partid făcând o revoltă. Lumea era lihnită de foame şi salariile continuu penalizate, şi din mizeriile acelea de salarii, nu aveai posibilitatea de-a cumpăra, nici-un fel de alimente. Băimărenii erau mai „avantajaţi”. Porcii care mureau la crescătoria de porci din Seini, erau afumaţi şi se vindeau în magazine. Pentru aceste perituri afumate unele persoane veneau din Cluj să le cumpere. Cine avea copiii, acasă, la şcoli, în armată, trebuia să le trimită pachete altfel mureau de foame pe unde erau. Îmi spunea cineva pe care l-a ajuns norocul să aibă fată la facultate că şi băiat la armată, că a trimis numai în acest an 35 de pachete la cei doi copii. Asta nu se poate exemplifica prin ce stări şi umilinţe treceau acei părinţi care dacă au putut „face rost de ceva” blestemate fie aceste vorbe, aveau grijă să le pună departe, ca măcar într-o săptămână să se adune de un pachet. Încununarea batjocurii era apariţia unei cărţi a lui Nicu Ceauşescu cu ;”Conservarea şi păstrarea fructelor şi a legumelor” carte de care se foloseau acum pentru a conserva măcar pe două săptămâni ce au putut pune deoparte.