În ţările în care cei care-şi pot permite o maşină personală, există regula de-a o schimba la doi ani. Dacă trece această perioadă şi nu ţi-ai luat o altă maşină , bineînţeles tot nouă, lumea începe a te ocoli, a te bârfi, considerând că ai necazuri profesionale de aceia nu-ţi schimbi maşina. Maşinile personale se consideră uzate moral la 5-6 ani. Dar nici acestea nu se pot cumpăra la infinit, ceia ce atenuează ritmul de fabricaţie. Cu toate acestea nu cu maşinile se câştigă miliardele de miliarde de dolari. Aceste sume fabuloase sunt dobândite din fabricarea şi vinderea armamentului, dar nu cu cel ce se depozitează ci cu acel care se foloseşte. Încă de la înfiinţarea S.U.A. (United States of America) s-a mizat pe acest lucru, ei ştiind că nici-un fel de industrie sau comerţ nu este atât de profitabil ca industria armamentului. Cum Uniunea Statelor Americane, cum îşi zic ei, sau Statele Unite ale Americii cum le spunem noi, s-au declarat independenţi acum 225 de ani, eu voi spicui doar „activitatea” militară doar din secolul XX, a acestui stat, care a avut grijă să-şi înarmeze în primul rând toţi cetăţenii. După ce în ţară n-a mai fost nevoie de armament masiv, şi-au văzut de „activităţile externe”, astfel: din 1914 şi până în 1922, atacă şi preiau teritorii de la Mexic. Cu Cuba poartă războaie între anii 1906-1909, 1912, 1917-1922, 1962. În Nicaragua întreţin un război din 1912-1933, cu haitienii se bat între 1919-1934, Republica Dominicană este „asaltată prieteneşte” 1916-1924, în 1917 fac pauză pe continentul american şi intră în Primul Război Mondial. În 1919 atacă Rusia. În 8 decembrie 1941 „ participă” la al Doilea Război Mondial. În 1950 atacă Coreea., nu scapă nici guatemalezii în anul 1954. Din 1964-1973 un război cu vietnamezii. Ronald Reagan (1980-1988) aventurează trupele în America centrală şi probează armamentul cu neutroni chiar pe 6 august. În 1991 atacă Irakul iar în 1996 bombardează Serbia, iar în 2001 i-a venit rândul Afganistanului.
Ce poate înţelege un om din această sută de ani de războaie susţinute de americani. Multe nu-s de priceput. Aproape fiecare război au avut de probat o armă nouă cu care ieşea pe piaţă SUA şi era verificată „în practică”. Bombele cu napalm în Vietnam, muniţia cu neutroni în Golf, bombele cu reziduuri nucleare în Serbia şi acum ultimele modele de „avioane invizibile” dotate cu arme speciale pentru lupta în munţi. Oare accidental s-a pornit războiul în Afganistan? De ce are nevoie SUA de NATO, SEATO, ANZUS, CENTO şi chiar de noi? Simplu: ei fac armele, le folosesc şi le vând. Ceilalţi trebuie să le plătească. Cred că s-au prins şi alţii….5 noiembrie 2001

Memoria îmi readuce imaginile celor care, imediat după revoluţie, au venit în ţară încercând să ne ajute prin experienţa lor, cu metodele prin care ei au prosperat, prin cunoştinţele ce le aveau. Printre ei era şi academicianul Rugină care nu l-a putut determina pe primul ministru de atunci Roman să facă moneda de schimb din argint. O monedă nouă, obliga pe toată lumea să meargă la lucru pentru a o obţine. Având valoare intrinsecă nu mai interesa pe nimeni schimbarea de valută. Nu s-a putut şi bine nu ne-a fost, cu toate că ni-l dorim acest bine şi după cum ne-a sfătuit o altă minte luminată tot cu asemenea ocazii, am putea ajunge „undeva” chiar şi fără prea mari eforturi. Acest savant ne-a propus o temă simplă şi dacă a fost simplă trebuia luată în consideraţie. Domnia sa spunea: „O sută de grame de nuci are 640 de calorii. O sută de grame de ciocolată are 300 de calorii. Dacă fiecare om din ţara aceasta plantează un nuc, sau are un nuc, noi nu putem fi săraci şi nici flămânzi”. Socoteala-i simplă şi la îndemâna fiecăruia. Spun acest lucru deoarece pădurile au fost date în grija”cuiva” care au avut „grijă” de ele după cum ştiţi. Totuşi, cine are cât de cât spirit de observaţie, constată deja că vremurile nu mai sunt cum au fost. De aceia se pune urgent problema reîmpăduririlor chiar dacă guvernele încă nu-şi dau seama de lipsa pădurilor, ori mai au încă ceva afaceri în acel domeniu. Frecventele furtuni de deasupra României, ploile reci, poluările, nu pot aduce binele şi de rău nu mai are rost să vorbim. De ce să nu ne cramponăm şi de această specie de lemn care-i nucul? De sorginte asiatică, în afară de hrană şi producţie timpurie lemnul este preţios, nu se scorbureşte, se autoprotejează, ajunge pe rod în 3-7 ani şi la maturitate în 16 ani. Nu necesită întreţinere. Îi place terenul uscat care să conţină şi amendamente. Uşor de însămânţat şi nu-i trebuie lucrări de coronament. 28 octombrie 2001

De acei ce au fost nu se mai leagă nimeni, deoarece ne-au spus de la bun început că au numai 15.000 de specialişti. Şi-i aveau numai că au greşit plasările lor. La agricultură au pus oarece electronist şi să-l ajute un…ginecolog….Nu ne-am mirat foarte tare deoarece ţărăniştii ne-au condus din vremuri…ehei, şi pe atunci nu erau electronişti să ştie la ce-s buni. Acum sper că ştiu. Dezamăgirea mare nu-i cu ţărăniştii care „n-au ştiut ce fac” ci cu acei care astăzi ne conduc, care au fost tot timpul în coasta puterii şi, evident, i-am luat de experţi. Acum în chestia cu bugetul, cred că fiecare guvern, până pune ţara pe picioare, ar fi jumulit PIB-ul.
Altceva ne îngrijorează. Să ai aproape patru milioane de analfabeţi, să n-ai învăţători şi profesori la sate, să ajungi să „cuplezi” două şcoli ca să faci una din lipsă de personal şi, să dai afară 4000 de slujbaşi din învăţământ, este clar că nu posezi toate datele problemei, că nu eşti stăpân pe situaţie, pe ţară. Cadrele didactice au rămas în jur de 80.000 din cele 225 000. Inflaţia de cadre didactice nu este în învăţământul pe care-l cunoaştem noi: primar, gimnazial , liceal. In fiecare oraş în care s-a „făcut” o universitate particulară, „s-au adunat” foarte mulţi profesori care uneori n-au avut nici-o funcţie didactică s-au au predat foarte puţin, ei fiind deţinători de ranguri politice şi-i măgulea şi un titlu universitar, acte şi alte alea de care au avut nevoie n-au fost probleme pentru ei. Acum se vor da afară 4000 de profesori, care au întradevăr această profesie, rămânând în învăţământ cei cu funcţii politice ce nu s-au implicat şi nici n-o vor face de dragul învăţământului şi a Ţării. Din toate acestea învăţământul va face o deviere de la ceia ce este devenind, ce au devenit posturile politice.
Forţele de ordine se implică din ce în ce mai mult în dezmembrarea” locuinţelor” făcute la periferia marilor oraşe. Este o altă problemă acută dar nimeni nu-şi pune întrebarea de ce vin nenorociţii aceştia la oraş. Orăşenii se retrag din oraşe şi ăştia „se trag” la oraş. Dacă vă mai aduceţi aminte, fostele C.A.P.- uri raportau „strângerea recoltei” până la 5 octombrie , ziua recoltei. Altfel…adio prime. Cum se recolta pe atunci? Era recoltarea I, recoltarea a II-a, recoltarea a III-a şi recoltarea a IV. Prima recoltare mergea în hambarele statului, celelalte cine le strângea şi cui îi trebuiau. Din aceste recolte au trăit un procentaj destul de mare dintre oamenii de la sate. Acum pământurile sunt personale, oamenii s-au mobilizat şi nu se mai poate dobândi nimic prin furt. Ne mai având ce culege, ce fura, toţi cei fără de pământuri „se trag la oraş”, unde mai pică ceva. Oamenii aceştia sunt destul de mulţi, unii fără acte, n-au avut şi nici nu-i interesează „cartea de muncă” , poate a sosit timpul să se reintegreze. Şi aceasta-i o mare problemă a guvernului, nemaisocotindu-le pe celelalte, multe încă şi nerezolvate…22 octombrie 2001.