În recentele sondaje prezentate de toate televiziunile din ţară, rezultatele sunt aşa cum preciza şi N, C. Munteanu, fiecare prezenta latura care-l interesa, cu procentele care şi le dorea, rezultă că jumătate dintre români doresc să-şi părăsească ţara. Asemenea procent de depopulare n-a mai fost pomenit nicăieri în lume. De ce doresc ei să voiajeze pe alte meridiane? După scumpirile la gigacalorie şi la gaz (dublu şi triplu preţurilor anterioare), ponderea celor care vor dori să-şi ia lumea-n cap va trece de 75%. Felicităm guvernanţii pentru asemenea realizare şi pentru „strânsul curelei”. Le mulţumim domniilor lor, care au participat la Simpozionul C. Montana, unde o masă a delegaţiei noastre costa între 800 de milioane şi un miliard. Se bate multă monedă pentru că sunt cereri masive din partea multor români care doresc să obţină „legitimaţiile de ungur” sau, care va fi denumirea lor finală, acestea nu s-ar întâmpla dacă oamenii ar avea din ce să trăiască. Un strungar român a lucrat două veri în Ungaria şi din venitul obţinut, şi-a făcut casă în Tăuţi Măgherăuşi, şi a întreţinut şi familia. În schimb banii cu care ne milueşte statul şi patronii în ŢARA NOASTRĂ, nu ajung. Ne-ar trebui un salariu mediu pe economie pentru a ne putea întreţine apartamentele, că ce vor mânca prunci şi cu ce-i vom trimite la şcoală, nu-l interesează pe domnul Năstase cu toate că-i invidios pe guvernele care reuşesc să-şi ducă popoarele spre bunăstare. Ni-se „garantează” că preţurile la gaz şi încălzire vor fi subvenţionate de stat pentru oamenii cu venituri mici. Este bine gândită măsura deoarece după asemenea scumpiri cam 80% din populaţia tării va fi săracă. Pe de altă parte guvernul poate sponsoriza salariile minime, dar la aceste preţuri nici dacă ai salariu mediu pe economie nu reuşeşti să fi „la linia de plutire” şi salariile medii nu la sponsorizează nimeni. Deci?…La toate acestea nu-i de vină numai guvernul care-şi poate permite ori ce fiindcă n-are opoziţie. Dacă unele pretenţii ale politicienilor ar fi fost mai rezonabile, astăzi aveam un pol care putea să impună buna cuviinţă şi bunăstarea. Sper să se trezească încă din acest an, deoarece unii încep a se grupa pe lângă acei care încă nu i-au minţit, nefiind aleşi! Ţara-i foarte dezamăgită… 6 august 2001

Previziunile pentru această mult dorită vară(dorită pentru a plăti mai puţin întreţinerea locuinţelor şi a noastră) au fost controversate începând din anul precedent, când absolut toate organele şi organismele abilitate cu asemenea prognozări „ne-au dat” ca sigură o vară umedă, un an ploios. Aceste lucruri au cam bulversat planurile celor de la conducere, care sperau să poată pune un „preţ bun” pe apa rece. „Măsurile” acestea, de-a scumpi tot ce leagă omul „de stat” de serviciile prestate de alte unităţi, „au trezit” oamenii care îşi dau seama ce înseamnă independenţa în viaţa personală. Astfel, şi-au debranşat căldura, apa caldă şi alte asemenea servicii de tip „ombilic” prin care se putea scurge veniturile populaţiei către bugetul altor „căpuşe”. În felul acesta unora „li s-au dat” una sau două „ierni de frig” sau au fost obligaţi să facă fel de fel de investiţii pentru a putea rezista. Nimeni nu s-a aşteptat de la actuali guvernanţi, care în momentul în care au preluat puterea erau „comunişti cu faţă umană”, ca în numai 200 de zile să devină mai inumani decât foştii „creştini şi democraţi”. Dar vorba ceia, „ăştia ne sunt oamenii, cu ei defilăm”. Nu dorim ca ori ce articol să fie o trecere în revistă a nerealizărilor celor aflaţi la conducere, dar valul de scumpiri nu se frânge şi aşa cum am mai semnalat în această rubrică, de fapt nu vara va fi fierbinte ci toamna va fi o mare furtunoasă. Parafrazând un umorist, zicem:”zâmbiţi acum că-n toamnă va fi imposibil”. Nu dorim să da pronosticuri. Pe cine interesează, să şi le facă. Avem nişte banale întrebări: domnilor de la Administraţia Spaţiului, câţi ani trebuie să treacă pentru ca un băimărean leşinat pe stradă să poată bea un pahar cu apă? Când ne veţi reinstala cişmelele, că azi-mâine,va veni iarna? Nici măcar atâta suflet nu mai aveţi?! 30 iulie 2001

În prima săptămână a acestei luni, cuptor, din anul 2001 de la naşterea lui Hristos, unii mai aduceau elogii întârziate dascălilor, foştilor lor profesori. A apărut la televizor pe un post naţional domnul Năstase, primul ministru al României, care într-o discuţie cu doamna Ecaterina Andronescu, Ministrul Educaţiei, a calificat o parte a corpului profesoral din România ca HANDICAPAŢI. Atribuirea de insulte în public unei anumite persoane, este un lucru grav, dar să fie catalogat corpul profesoral dintr-o ţară, aşa cum s-a întâmplat, de către primul ministru al acestei Ţări, este incalificabil ! Fapta este cu atât mai gravă cu cât domnul Năstase este diplomat de carieră, ginere de ministru, om de stat. Până nu demult se vorbea de dendrologia unor ziarişti, cărora li s-au făcut articole speciale în Codul Penal pentru a fi sancţionaţi drastic. Dar să fi prim-ministru şi să te adresezi unei doamne, care mai este şi Ministrul Educaţiei şi Cercetării, este o trufie scăpată de sub control. Vocabular de „uşa cortului” la asemenea persoană cu asemenea funcţie?! Acum este foarte clar cât ţine „domnul Năstase” la electorat, la oamenii din această Ţară. Tot dânsul, într-o altă expunere televizată, de prin februarie, făcea promisiuni că va mări salariul minim pe economie la un milion patru sute de mii şi cadrelor didactice cu începere de la 1 martie. Acum cred că vă daţi seama şi dumneavoastră că acest lucru nu s-a înfăptuit şi că în general noi, oamenii de rând, acei pe care şeful guvernului îi consideră handicapaţi, îi stârnim milă, poate dispreţ şi, din când în când, ne mai „aruncă” niscaiva resturi. Şi dacă tot ne-a catalogat, de ce nu ne are la suflet, de ce nu I se răsfrânge „dragostea părintească” faţă de „copiii” în suferinţă ?! Îmi este ruşine să-i spun că în momentul de faţă şcolile mai capătă câte o pomană de calculator de la unii, de la alţii, dar sunt şcoli unde mobilierul e dinainte de război, tavanele ne cad în cap şi, totuşi ne facem datoria ! Din câte se vede, domnul Năstase, nu ştie acest lucru altfel l-ar recunoaşte. Nu ne doare că ne-aţi catalogat, ne doare că sunteţi diplomat fără diplomaţie, că mergeţi la biserică pentru a fi filmaţi nu ca să vă rugaţi, deoarece cine nu-şi iubeşte aproapele nu poate fi nici credincios, nici tolerant.