În acela mai bicisnice zile ale totalitarismului, când tirania în această ţară atinsese apogeul, eram campioni mondiali şi europeni la popice. Am fost şi campioni olimpici la gimnastică artistică şi ocupam locuri fruntaşe la gimnastica ritmică. Eram în Diviziile A la sporturi ca: lupte, baschet, fotbal, volei cu două echipe, handbal tot cu două echipe. Baza materială şi culturală a băimărenilor consta în terenurile de fotbal: Constructorul, Phonix, 1Mai, Dealul Florilor şi Săsar. Dinamo Săsar era preluată an de an de judeţe care nu aveau echipă de fotbal în „A”(Satu Mare, Cluj, Bacău, Argeş) Am fost campioni la Orientare turistică în varii şi categorii şi grade. Eram consideraţi de oamenii de specialitate:”o capitală a sportului românesc”. La toate acestea erau 193.000 de muncitori care nu de puţine ori umpleau tribunele cu ocazia diferitelor manifestări sau întreceri sportive. Tot atunci aveam 21.000 de mineri , care aduceau un venit de 12 ori mai mare decât cheltuielile care le făcea statul cu ei, vre-o 10.000 de metalurgişti şi cam tot atâţia constructori. Aveau unde munci bărbaţii dar şi femeile şi cam tot ce se făcea în oraş se ducea la export. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, aveam şi apă caldă şi încălzire, curent, la preţuri care-ţi permiteau să spui că „erau la mâna oricui”. Acelaşi lucru şi despre gaz, care era un atu sigur dacă îţi construia casă prin cooperaţie sau prin împrumut de stat. Dacă se „brodea” să fie ziua unei bresle, chiar şi a dascălilor, întâmplător, se dădea o primă, nu numai sfaturi. La televizor se publică cum că ţi-a crescut salariul şi în realitate a mai rămas un singur lucru nescumpit:AERUL. Şi aceasta datorită faptului că-i toxic, că încă ne mai „bucurăm” de ploile acide. Mai rare, dar tot ale noastre sunt. Dacă tot te mai îmbolnăveai, nu numai de aer, beneficiai de asistenţă medicală gratuită, în vremurile trecute, şi dacă nu mai aveai zile, măcar mureai liniştit că şi de tine s-a ocupat cineva. Mai era un lucru care şi acum este din ce în ce mai mult pe buzele oamenilor, siguranţa individului şi siguranţa protecţiei muncii şi ale câştigurilor obţinute prin muncă. Au trecut( de câte ori?) 200 de zile, vă avem pe voi şi nu ştim cât…VOM MAI FI… 16 iulie 2001

„SOCIALISMUL DEMOCRATIC”
Duce la armonizarea intereselor de clasă, locul luptei de clasă fiind luat de relaţiile „umane”. Statul capitalist este prezentat ca exponent al intereselor generale, al bunăstării” (pag 552-Dicţionar politic-Bucureşti, 1975). Aşa ne-am gândit şi noi când am votat şi de această dată nu era nici Duminica Orbului. Aşa am crezut şi atunci când domnul Năstase s-a ridicat violent împotriva debranşărilor de la instalaţiile centrale de căldură, spunând că românii nu pot trăi ca-n peşteri. Acum se vede cu totul altceva. Salariile promise nu mai apar. Execuţia bugetară s-a amânat…ştiţi voi cât, preţurile cresc. Pe dânsul nu-l mai interesează inflaţia, o vedeţi şi voi şi, mai nou, luxul românilor e apa caldă. Ori cine ar fi scumpit toate acestea era de înţeles. Nu le ştia efectul. Dar domnul Năstase nu-i ori cine, el este conştient că din salariul minim pe economie nu se pot plăti taxele pentru un apartament deţinut de o singură persoană. Dar ce facem cu apartamentele unde locuiesc mai multe persoane? Domnul Năstase când va returna fondurile FNI ştie că sunt mulţi aceia care n-au un milion venit pe membru de familie, dar când ridică preţurile nu-şi mai aduce aminte. Ţărăniştii ne-au luat totul, dar ei nu se considerau „o nouă doctrină, un partid nou”. Mai pe înţelesul tuturor, ce-i nou este mai perisabil decât ce-i vechi. Ne-am gândit că suntem în vacanţă, că vom ajunge măcar până la toamnă, dar ne-au fost tăiate toate speranţele de aceste „opere social-democrate”. În rândul maselor se vehiculează fel de fel de poveşti. Uni spun că de aceia nu s-a străduit guvernul să primească şi românii vize în spaţiul european ca să nu fugă de biruri. Cu aceste „măsuri”, dacă se primeşte şi viza Schengen, ne facem şi carnet de maghiar şi bineînţeles că unii dintre noi vom intra în… pământul ţării şi al Europei. Este foarte potrivit recesământul din luna martie…să vadă dacă le-au mai rămas şi din aceia care vor trăi cu aceste binefaceri din partea guvernului social-democrat pe care l-am ales şi ei ne conduc spre…Poate această fierbinte vară să le aducă aminte că românii în majoritatea lor, n-au încălzire, n-au apă caldă şi nici nu le plac mirosurile. Nu doresc să-l citez pe Petru Rareş, dar după domniile lor ce vom deveni noi, ce va mai fi din ŢARA ASTA? Închei şi eu, ca ori care altul, că la asemenea lucruri cu greu se mai poate spune ceva „aleşilor soartei şi ai naţiei”…9 iulie 2001

Dacă întradevăr dorim ca Ţara să se aşeze, este necesară inventarierea lucrurilor nefăcute, amânate sau care au fost făcute cum nu trebuie. Se simte nevoia de-a aduce rezolvări trainice, de-a realiza lucruri de durată, care, întotdeauna, la început au costat mult, dar valoarea lor în timp au întrecut au întrecut estimările. Citeam undeva că se pregăteşte Legea copilului, adică ne vom ocupa de crengi, uitând de copaci. Problema copiilor a devenit „problemă” de când părinţii n-au locuri de muncă şi, implicit, salarii. Copiii-problemă a României – sunt cu deficienţe motorii sau de altă natură, provin din abandonurile familiale, orfani. Mai puţin ne ocupăm de orfani, care îşi merită şi ei drepturile ca ori care alţii. Rămân copiii abandonaţi în spitale şi pe străzi. Din partea autorităţilor sanitare şi chiar a oamenilor de ordine se poate face mai mult. În primul rând se constată că, la ora actuală, nu se cunoaşte exact populaţia ţării şi nici domiciliul (stabil sau flotant) fiecărui cetăţean. La alegerile de anul trecut în evidenţe exista o diferenţă de 20.000 de locuitori, în municipiul nostru. Să ai o marjă de eroare a populaţiei unui oraş precum Baia Sprie, e cam mult. Nu se cunosc proprietăţile, nu cu mult timp în urmă o asistentă medicală mai trecea prin sat sau cartier, să vadă cum stau oamenii cu problemele lor. Acum nu se cunosc numărul femeilor gravide într-o circumscripţie sanitară. Dacă s-ar şti, s-ar cunoaşte şi cine-şi leapădă pruncul în spital. Dar şi aşa se ştie că, de regulă, tinerele fete de ţigan şi prostituatele „ne fac cadouri” de asemenea factură. Dacă urmărim fenomenul se observă că acelea care-şi leapădă pruncii în spitale nu au, unele n-au avut niciodată, carte de muncă. Asta înseamnă că ele nu plătesc nici un fel de impozit statului şi aplică ”legea cucului”. Să-i creşti tu copilul, ceia ce consider o mare sfidare a celorlalţi oameni care respectă legea, statul, ordinea. Dacă tot se adună uneori copiii străzii, de ce nu sunt amendaţi părinţii care îi abandonează ? N-au bani ? Să muncească în folosul obştii ! Să facă şi ei ceva, nu numai să râdă de cei care le cresc progeniturile. Noi avem nevoie de aceşti copii, să crească frumos, să fie sănătoşi şi educaţi. Ei sunt viitorul, peste 10-15 ani ei ne vor conduce. Să investim în ei, dar să şi cerem celor care ne pun în asemenea posturi, indiferent cine sunt ei, atitudine civică, responsabilitate. Există legi şi ordine pentru toţi. Nimeni nu are dreptul de-a se eschiva de la îndatoririle care-i revin ! Acestea trebuie răsădite în mlădiţele tinere ca să tragă la răspundere pe acei care sfidează societatea şi ordinea! 2iulie 2001