Mongolii i-au promis ce-si dorea de mult, sa fie cnez, sa va conduca ! Rolul lor, al lui si al lui Hertzel, era sa va linisteasca, sa va trimita stafete mincinoase si sa “tina” haitul. Mie, Zomar mi-a spus ca haitul e apa vietii pentru cetate, de asta am facut ce am facut. In acea vreme luptatorii s-au desfasurat, dar mongolii, pe caii lor iuti, le erau superiori in camp. Au fost impresurati si au luat prizonieri pe Kondrad, Aulu si trei sute dintre cei mai buni soldati. Ceilalti au fost macelariti. Cu Aulu si Kondrad sperau sa poata deschide portile Bistritei, fara pierderi. Tinerii soldati i-au improspatat Hoarda. Si, de parca nu era destula nenorocirea “calcarii Cetatii de catre mongoli”, pustiind-o, s-a intamplat ce nu se intampla decat o data la o mie de ani: s-a pornit o ploaie, o ingrozitoare rupere de nori, chiar deasupra catacombelor, a puturilor de aerisire, inundand intreaga cetate si o data cu ea si catacombele, cu toata suflarea din ele. Din cetatea inexpugnabila, cum au numit-o multi la acea vreme, au mai ramas in viata armatele de rezerva ale lui Aristaldis si Alicante, cateva mii din cei peste patruzeci de mii ai cetatii inexpugnabile.
– Ti-am povestit lucruri crancene, crude, obisnuite pentru salbaticia mongolilor pentru a vedea, a crede sau nu ca n-am grait de dragul autoflagelarii, ci genetic ni s-a transmis uneori si teama inaintasilor nostri.
– Nu stiu ce te face sa ai impresia ca nu te cred. Eu cred in ce spui. De fapt, daca nu te-as crede, ce-ai avea de pierdut ?
– Doresc sa mai completez la acestea ca poporul nostru n-a suferit numai de la dusmani. Greu au avut de suferit si de la asa zisi prieteni. Daca ai aprofundat candva studiul asupra Sfintei Scripturi, exista un pasaj unde se spune ca: “Cu cat parintele isi iubeste mai tare odrasla, cu atat este mai sever cu el si-l tine din scurt” si pentru a nu ne indeparta, mai scrie acolo ca: “Pe acei pe care Domnul ii iubeste mai mult, mai mult ii cearca”.
Poporul roman este poate singurul popor, care s-a nascut crestin, iar daca aceste lucruri, ce stau marturie in Sfanta Scriptura sunt adevarate, si pana acum nimeni n-a contestat Cartea Cartilor, reiese ca poporul roman este unul dintre cele mai iubite popoare de pe pamant de catre Bunul Dumnezeu. Mai mult, de cate ori a avut necazuri, poporul nostru nu s-a dezis de Dumnezeu, cu cat erau mai mari necazurile, cu atat mai fierbinti erau rugile catre Dumnezeu.
Era pe vremuri un cantec unde se spunea un fapt istoric: “ca nu am putut cobori de pe cai”, datorita continuilor incercari ale altora, de-a cotropi pamantul nostru strabun. De aici oricine va pricepe ca barbatii nostri, prima data trebuiau sa fie soldati si numai dupa aceea tati, agricultori sau meseriasi. Din aceste exemple se vede ca toata gospodaria casei, educatia copiilor, ramanea pe umerii mamelor noastre scumpe. Multi se minuneaza de politetea, prietenia si ospitalitatea romanilor, ca de un miracol. Miracolul acesta, il datoram iubitelor noastre mame romance, care ne-au invatat bunatatea si dreptatea, fata de orice alta fata omeneasca. Si poate facem acest lucru pentru ca romanii stiu ca Dumnezeu, cand a facut omul, l-a facut dupa chipul si asemanarea SA. Deci, adresandu-ne “unei fete de om”, ne adresam fetei Domnului, si de fiecare data cand ne adresam unui om suntem constienti ca trebuie sa ne adresam asa cum ne-am adresa LUI, care pe moment are fata acelui OM, si acest lucru apartine educatiei primite de la mamele noastre.
– Minunate vorbe ai spus Andrei ! Minunate si adevarate ! Iti multumesc pentru frumoasele cuvinte, Andrei, dar cred ca trebuie sa-mi termini si cealalta poveste inceputa mai deunazi.

– Asa o sa fac ! Numai ca nu-i asa de simplu. Tu m-ai intrebat daca am avut femeie ? Daca am fost insurat ? De fapt nu numai ca am fost insurat dar am si o fiica, si-mi traiesc amandoua … de fapt … traiau cu vreo zece ani in urma … Acum …
– De ce nu mi-ai spus pana acum ?
– Mircea, daca-ti povestesc toata viata mea, nu-mi mai ramane timp de trait ca sa am ce-ti povesti … Eu cred ca daca te intereseaza ceva, ar fi normal sa intrebi, nu sa tot pisezi omul: “De ce nu mi-ai spus ?” Pe de alta parte, cand a trebuit sa dau socoteala, am dat, nu vad de ce trebuie sa-ti dau si tie socoteala … sau altora …
– Nu stiu exact ce se intampla ? Dar constat ca in prezenta ta nu se poate purta o conversatie normala. Parca tot timpul vrei sa ma tii in “socuri electrice” !
– N-ar fi rau sa inmagazinezi curentul, nu numai ca-i bun dar e si scump.
– Acum spune-mi tu, cum trebuie sa ma adresez tie, ca sa-mi termini povestea casniciei tale ? Despre care constat ca nu stiu nimic.
– Si tu cam ce-ai vrea sa stii ?
– De ce te-a lasat nevasta ?
– Pentru SIDA ! …
– Pentru … Simteam ca puterile ma parasesc, ca ultimele mele picaturi de vlaga se scurg din mine si puterile ma lasa. Ma facusem livid la fata, picioarele mi se impleticeau, mainile se balabaneau pe langa mine … Eram terminat ! … Eu prieten la catarama cu un SIDA-ist. Oare am fost infestat deja? Prietenul meu, atractia mea, sfarsitul meu … imi simteam sfarsitul aproape … Asa se intampla cand iti faci prieteni fara sa stii nimic despre ei, despre vietile lor. Sincer sa fiu, cu resemnarea in suflet, cautam sa-mi fac “inventarul” pacatelor, pentru a ma impaca macar cu MANTUITORUL ! Prea am trait vesel si nepasator fata de “aproapele” meu ca sa nu mi se infunde odata ca lumea ! Acum uite si plata, pentru viata pe care am dus-o, intr-o totala indiferenta, fata de acei pe care i-as mai fi putut ajuta, daca as fi fost numai cu putin mai “saritor”, mai indatoritor ! Mergand spre casa, mergeam, vorba vine, ma impleticeam, dar cautam sa am o distanta fata de Andrei … sa nu cumva sa ma atinga … imbecil ce sunt … parca mai conteaza ? Sau o ia el inapoi de la mine?
– Si nevasta te-a lasat pentru ? …
– SIDA …
– Dar tu … de unde ai luat-o ?
– Nevasta sau SIDA ?
– Crezi ca mai trebuie sa ma chinui ? SIDA, desteptule !
– Sa-ti povestesc repede sau acum ai timp ?
– Cum vrei … timpul ? Acum nu mai are valoare … Timpul meu s-a oprit … e nul.

– Vine o vreme, o vreme cand fiecare se indoieste de propria lui judecata. De capacitatea lui de-a discerne, de-a gandi. In viata fiecaruia, aceasta cumpana nu are nici aceleasi cauze, nici aceleasi desfasurari in timp, precum nici nu apare la aceeasi varsta la fiecare. Oameni inteligenti, cu o minte sclipitoare, primesc acest soc psihic, imediat ce au realizat ceva deosebit: o inventie, o descoperire, lucruri inca nerealizate pana atunci. Dupa ce se linistesc si in perioada in care asteapta utilizarea rodului muncii sale, apar indoielile … Cum inca nimeni pana acum nu a realizat acest lucru ?! Oare de ce tocmai el a realizat acel lucru ? Intr-adevar realizarea sa are valoare ? Este cu adevarat un lucru nou ? Este el “mai sus in gandire ca altii ? Care-s oamenii normali, acei care inventeaza ceva sau cei obisnuiti ? Iar sirul intrebarilor ar putea continua, si acest lucru se intampla la toti oamenii obisnuiti, cand au realizat ceva. Cu toate ca populatia globului a depasit sase miliarde, inventiile care s-au realizat nu s-au dublat, n-au fost realizate aceleasi inventii in mai multe locuri din lume doar daca n-a intervenit … spionajul economic. Sunt cazuri cand, pe meridiane diferite, rezultatele au coincis, dar metodele de lucru au fost altele. Deci crearea in paralel a aceluiasi lucru in locuri diferite este aproape imposibila. Acest lucru spune clar ca acolo unde s-a creeat o atmosfera de creatie, de concurenta, inteligenta s-a pus in functie si rezultatele au aparut simplu, firesc, ca niste cerinte economice, tehnice, sociale, reclamate fiind chiar de acesti factori, in acel loc, in acea localitate, in acea tara ! Cunoscand aceste adevaruri, este sigur ca insasi inventatorului i se mai cuibaresc indoieli in gandirea lui de avangarda. Acestea sunt lucruri care privesc uneori intreaga societate, alteori insasi viata de cuplu … viata intre sot si sotie … care pune intrebari, lasa loc de intrebari, se zbuciuma si uneori iti rastoarna toate certitudinile, lasandu-te gol ca o borta de salcie, nemaiandraznind sa cutezi ceva in viata, sa reusesti sã-ti infrangi indoielile, care sa-ti permita un mic impuls, sa poti reveni la vechea ta viata. “Veche” cu unele “amendamente”, care ti s-au strecurat in viata si pe care, oricum, nu le vei mai putea curata, din viata ta atat de incercata. Am auzit despre tot felul de “calitati” ale barbatilor, cum ar fi: prosti, dusi de nas, incornorati, sub papucul nevestei, umili … ce mai, toata paleta de tradusi si sufocati peste care trece viata de familie a unui barbat. Le stie fiecare. Le acceptam fiecare … la altii, nu la noi ! Unul dintre acesti fraieri, care cred in … nu vreau sa spun dragoste, sau iubire, sau alte asemenea nuante, dar cred in puritatea morala si in taria de caracter a neveste-mi, o spun cu tarie … intrucat toate napastele ce vin pe capul barbatilor, vin de la “slabiciunea” femeilor … slabiciune ca un compliment … la vederea unui barbat frumos, sociabil, care-i “admis” intr-o grupare chiar daca nu-i destept … slabiciune la unul cu limba “aurita” … si asa cum am mai spus, si eu sunt unul dintre fraierii care credea in ceva frumos, in casnicie, intr-un cuplu, in viata.
La nevasta-mea, sufletul conlucra cu judecata si credeam ca noi, la capitolul “traducere” am reusit sa “facem fata” fiecare, sa nu ne lasam “furati de val”. Asta a presupus, ca toata viata pe care am dus-o impreuna, sa nu treneze, sa nu cada-n plictis, sa rezolvam toate acestea. Nu a fost cel mai simplu lucru, dar noi ne-am straduit, am facut-o si a si “tinut”. In aceste realizari am avut si trei ajutoare: saracia, care nu ne-a lasat nici sa suflam, dragostea – motivul pentru care ne-am adunat, si “capul limpede”.