Pe parcursul vietii, intr-o casnicie, femeia este partenerul, care pune cele mai multe intrebari. Se intampla acest lucru intrucat, atat la serviciul ei, cit si la intretinerea gospodariei, rareori are probleme care s-o “consume” psihic, sa-i solicite inteligenta. Munca pe care o face acasa o “stie” din copilarie. La serviciu sunt menajate: de-i arhitect, ramane desenatoare, de-i inginer de mina, e uitata la “aeraj” ori la biroul tehnic, si cam asa se intampla peste tot. Obiceiul acesta, de-a pune intrebari, pe unii barbati ii chinue rau. Chinul lor provine din faptul ca, zilnic la intrebarile nevestei, trebuie sa ascunda ceva, intrucat ei sunt stresati de: ce doresc sa afle sotia, sau mai precis, cate a aflat din fostele abateri ? Pana reuseste sa evite anumite confesii, barbatul se baricadeaza si da in “strachini”, evident fara sa vrea.
Un barbat care in viata conjugala nu si-a asumat “obligatii” si fata de alte femei, va observa modul de conducere a discutiilor de catre consoarta sa, si-si va adapta subiectele in limitele inteligentei sale si a preocuparilor lor. Dar barbatul femeii sale, adica el, care a devenit unicul barbat al ei, trebuie sa stie ca plictiseala in doi vine de la faptul ca el, sotul, n-a devenit amantul nevestei lui. El, asumandu-si rolul de sot, sa nu uite ca trebuie sa fie vesnic indragostit de nevasta-sa, s-o curteze, s-o incite la viata in doi, zilnic si fara exagerari … Zilnic sa vina cu vorbe, cu atentii, cu noutati in modul de comportare fata de ea, in asa fel incat s-o surprinda placut, s-o impresioneze intr-un mod placut, ca ea sa-si dea seama ca viata a fericit-o nedandu-i de barbat un tolomac, ci un curtezan rafinat. Toate acestea, dupa unii par cam obositoare, dar se mai poate ajuta daca mai reduc din sprituri, din intalnirile cu prietenii, cu amantele sau nelipsitele “jocuri”. In acest caz, oboseala fiind mai moderata, trebuie sa iti mai umble si mintea. Toate acestea n-au nici o valoare daca trece o singura zi si nevasta-ta n-a zambit!
Cam la vreo opt ani de la casatoria noastra, m-am dus in fata oglinzii si m-am felicitat Dupa a mea parere, putine din cele mai sus pomenite erau realizate, ma pregateam pentru altele, nu ma simteam tare obosit (opt ani) si consideram ca am o familie fericita … dupa parerea mea …
A trecut o luna, a inceput scoala … s-a intrat in ritmurile “ancestrale”, ale fiecarui muritor care munceste. Intr-o zi … mi-e jena sa spun … in urma faptului ca am fost la WC … am simtit o usturime in partea de jos … Eram grabit si am crezut ca m-a ciupit fermoarul (ce idee sa pui fermoar la slit). A mai trecut o zi si usturimile cresteau … Am inceput sa suspectez. Eu, omul care nici nu permiteam cuiva sa rosteasca macar numele nevestei, si nu din orgoliu sau infatuare, ci pur si simplu ca nu aveau ce sa discute, purtarea sotiei mele fiind ireprosabila. Ea a fost si este un exemplu (cine doreste un asa exemplu, ca am aflat, ca unele femei sunt asa de pofticioase, ca renunta la asemenea calitati, daca mai pot “folosi” un alt barbat) in familie, in ochii copiilor. De fapt, problema aceasta nu se cunostea in familia noastra. Atunci de ce ma doare jos? Ce inseamna asta ? Eu eram sigur ca n-am “umblat” cu nimeni si, dupa simptome, parea a fi blenoragie. Ma uitam in ochii nevestei, ori de cate ori ii vorbeam. Pe fata ei nu se ghicea nici cea mai nevinovata grimasa. Nici o banuiala din partea ei. Durerile, in zona respectiva se amplificau si necesitatea continua de-a urina erau exasperante. Au trecut doua zile si era o problema sa mai stau pe scaun. Era evident ca aveam “ceva” jos … Doamne, ce sa ma fac ? … Durerile ma inebuneau …

Nevasta, nimic, prezenta o mina inocenta si eu vedeam ca mult n-o s-o mai pot tine asa. M-am gandit sa-mi intreb nevasta. Cum dracu’ s-o intrebi asa ceva ? Oricare ar fi fost intrebarea, in aceste cazuri raspunsurile femeilor, sunt negative Dar, daca ea m-a imbolnavit, cum de ea nu-i bolnava ? Se poate ? … Si totusi parca-i prea calma, linistita … Doamne, si ce rau ma durea, si la medic imi era imposibil sa merg. Candva … am fost internat intr-un spital rural … Medicul, un batranel simpatic, fost medic colonel, cand venea dimineata la inspectie, toti bolnavii-l intampinau pe coridor, si-l salutau. Era ca o “revista de front”. Acolo, de fata cu toata lumea, punea intrebarile de chestionare a starii de sanatate a pacientilor, intrebari uneori foarte intime. Printre bolnavi era si un tanar cu blenoragie. Tanarul s-a prezentat la spital, intr-o stare destul de avansata a bolii, asa ca avea un penis mai umflat ca o mana … De rusine, nu prea vorbea cu nimeni … Ei bine, medicul nostru cu el isi incheia “revista” cam in felul urmator: – Cum ii … Ioane ? il chestiona medicul.
– Pai … sa vedeti … ma mai doare …
– Da ? … sora, arde-i inca doua injectii, sa se invete sa mai umble cu fututul ! Era momentul cand toata lumea pufnea in ras si unii reluau penibila scena. Aceste scene imi “treceau” prin fata ochilor, si asta de zeci de ori pe zi si in locul lui Ion eram eu, nu el. Dar, totusi, ce sa fac ? Mult n-o sa rezist nici eu, cu durerile astea ingrozitoare “jos”. De cumva trebuia sa umblu, imi era imposibil, atat de cracanat trebuia s-o fac, atat de tare ma dureau la atingere. Ce mai, durerea ma innebunea. Nu ma puteam gandi la nimic altceva.
Dimineata cand sa ma scol (vorba vine) sa plec la serviciu, abia am reusit sa ma tarasc pana la masa … imi era rau, tare rau. Pe la ora zece mi-au aparut si frisoane, ameteala … aveam febra mare. Am telefonat unui coleg sa vina sa ma ia. M-a dus la serviciu, dar vazand ca nu-s capabil de nimic, m-a dus acasa. Am bolit la pat. Sotia, alarmata (ea nu stia nimic din ce duc eu, intrucat nu stiam ce sa-i spun) mi-a administrat ampicilina. Cand mi-am revenit putin mi-am dat seama ca am facut baie, cu cateva zile inainte cu apa mai rece, si-mi racisem rinichii … basica … Din cate vedeti o astfel de raceala, are multe pacate si neplaceri. Abia dupa inca o saptamana eram din nou in plenitudinea fortelor … si iar ma uitam la nevasta !
Dupa ce m-am insanatosit i-am spus si ei povestea mea, ce ganduri ma fulgerau prin cap. Ea a ras. Mi-a spus ca a citit undeva ca, daca barbatii nu se strica la “cap” pana la patruzeci de ani, o amana precis pana la cincizeci de ani. Scapare sigura nu este. Ganduri de femeie … Intamplarea a trecut, dar mi-a ramas ideea. Ideea idioata cu care mi-am pierdut nevasta si fata … Auzi Mirce, te vad cam pierit, nu vrei sa stam pe o banca ?
– Cum vrei tu … si ne apropiem de-o banca, ce se vedea langa un rondou.
– Imediat dupa acel accident de mina si dupa iesirea din puscarie, n-am avut puterea de-a ma intoarce in mina, avand carnet de sofer profesionist, am considerat ca-i mai bine sa lucrez in acest domeniu. Tot cam pe atunci m-am si insurat. Am luat un TIR si acesta-mi era serviciul. Intr-o vreme, sotia imi spune ca, insurat fiind, ar fi bine daca as mai sta si pe acasa. Facand curse lungi iti faci fel de fel de cunostinte si prieteni si uneori si “prietene”.

Un astfel de prieten, ca Doamne, ticaloasa-i lumea … stiam ca traieste cu una foarte frumoasa, care sa fi fost cam cu cinci ani mai mare ca el, si care-i toca toate economiile, tipului.
– Ca iarna ? ingana Mircea.
– Da, ca iarna … doar n-ai inviat ? Ha … ha … ha … ce-si aduce el aminte, iarna despre care i-am povestit. Sa-ti continui, cunoscand aceasta tipa, trebuie sa-ti spun ca nici mie nu-mi era indiferenta. De, ce-i frumos se poarta ! … Mai ales ca, parca toate mergeau spre acea directie. Prietenul meu nu o data ma rugase sa-l insotesc, la acea cunostinta a lui, la Mira, ca Mira o chema. Intr-o zi, intorcandu-ma din cursa, ca asa isi baga dracul coada, in plin oras, fac pana dubla. Nimeni nu-si poate imagina ce “placere” e asta, cand mai ai zece kilometri de parcurs ca sa ajungi acasa, sa faci si tu o baie, sa-ti vezi nevasta si copiii, cand le duci dorul si esti frant de oboseala, sa te apuci sa faci pene la zece kilometri de casa. Cu toate acestea, frant, mort, copt, alta solutie nu era. Nervos m-am apucat sa-mi fac penele. Oboseala imi ingreuna miscarile si reactiile. Fiecare operatie storcea litri de sudoare de pe mine. Prinsorile-mi scapau … Am inceput sa-mi prind un deget, sa ma lovesc la cap si, ca sa fie totul frumos, imi “trag” si un levier peste penis. Nu i-as dori nici celui mai rau dusman sa aiba asa o zi. Lucrul acesta, obisnuit ma tine o ora. Acum mi-am pierdut o dupa amiaza si cu ce “castiguri” ?
Cu mare greutate, am terminat. Am inchis masina si am constatat ca-s frant. In oras aveam un frate, dincolo de Sasar, dar nu ma mai simteam in stare sa ajung la el. De era ceva mai aproape, totusi m-as fi dus, dar … eram in preajma casei Mirei. Ispita era mare … si ma gandeam sa “incerc”. Am “incercat” … si am ramas toata noaptea la ea. Dimineata am fugit sa descarc masina si am reancarcat-o pentru alta cursa. Am fugit pana acasa, i-am vazut pe ai mei, le-am dat cadourile luate si am plecat din nou in cursa. Poate pentru unii circulatia este un calvar, abia asteapta sa “iasa” din ea, pentru mine, si cred ca pentru toti soferii profesionisti de cursa lunga, circulatia este linistitoare, este starea noastra normala cand plecam intr-o noua cursa. Cu toate ca iti “defileaza” pe retina, fel de fel de situatii, masini, probleme, soferul de cursa lunga atunci se linisteste, isi aduna gandurile, face bilanturi si mai ales, se gandeste la cei dragi, gandurile lui fiind cuplate sa n-aiba evenimente si sa ajunga cu bine acasa. Pentru acesti soferi, circulatia este ca tigara pentru fumatori, ca pescuitul pentru pescari, ii odihneste, ii relaxeaza. Sfarsitul de cursa, adevarat balamuc, ii streseaza enorm. Acum motorul torcea uniform, gandurile m-au mai lasat, de ce sa mint, nu m-am putut uita in ochii nevestei … Ce-i facusem nu era cel mai frumos cadou pentru ea, dar “hai vorba-napoi” nu se mai poate … si nici fapta nu se mai putea nega …Pe aici ajunsesem cu gandurile cand, de necrezut, mi-am dat seama ca ceva ma irita. Ascult motorul … torcea ca o pisicuta, circulatia fluenta, stabilitatea masinii buna, incarcatura stabila … Da, la masina erau toate bune … la mine era ceva in neregula. Mi-am dat seama ca sursa iritarii de la mine venea, de “jos” ma deranja ceva.
Ma gandesc ca Dumnezeu m-a batut, fiindca mi-am inselat nevasta. Probabil c-a sosit vremea sa platesc Nu mi-am imaginat ca se va intampla atat de curand …Stiam ca acel tip de femeie, are credinta ca, daca este bolnava si daca intretine contacte sexuale, boala va disparea.