Ce s-ar putea intampla, daca o femeie oarecare si-a manifesta intr-un oarecare fel simpatia fata de el? Ar trebui sa-si „povesteasca” infirmitatea. Femeile se vor purta cu el ca si cu un barbat, iar el… Viata-i ridicola uneori. Totusi, ceea ce il ingrijora cel mai mult era purtarea Lucicai, care devenise insuportabila. Operatia aceasta, in evolutia bolii sale, a fost doar o faza. Viata lui Leon incepea sa-1 paraseasca incet. Se profila o noua operatie. Dupa cea de a doua a dobandit si o punga de plastic, care trebuia golita de mai multe ori pe zi. Cand el nu se simtea in stare, aceasta operatie trebuia s-o faca Lucica. Ea insa nu si-a pierdut timpul. Si-a gasit un alt barbat, odihnit, avand cu 11 ani mai putin decat ea. Se ducea ea la el. Leon nu mai avea cuvant in aceasta privinta. De fapt Lucica i-a tinut un discurs pe aceasta tema: „sant tanara”, „vreau sa-mi traiesc viata”, „nu m-am angajat ca infirmiera la nimeni”, „daca esti gelos pe altul, hai fa tu treaba”, „eu pana acum ti-am fost credincioasa!”, „ca de asta ne-am luat, sa ne unim”, „eu am rabdat destul”, „si eu sant din carne”, „omul nu-i facut sa traiasca singur” etc., etc.
S-ar putea ca un barbat sanatos sa nu inteleaga in profunzime toate jignirile si greutatea acestor vorbe, nefiind afectat, insa cel care simte ca el conteaza mai putin decat un fir de nisip in fata propriei neveste, ca ea, de ajutorul careia acum are atata nevoie, il refuza, desi i-a dedicat poate cei mai frumosi 10—12 ani de viata. De unde sa stie ea ca placerile ei, si ale lui, au fost cauza care a dus la ruinarea sanatatii sale. Leon traind aceste momente de nimicnicie, el care a fost pretuit tocmai pentru fericirea care i-a produs-o nevestei, se simtea ingrozitor, de cand a devenit un nimic. In Lucica n-a mai ramas nimic din ceea ce numim in mod obisnuit sentiment uman. Lucica era femeie. Era femeia lui, iar el a fost agreat de ea tocmai pentru ca era om.
La inceput ea nu 1-a adus in casa pe celalalt in prezenta lui Leon. Cand el nu se simtea bine si nu putea evacua locuinta la cererea ei, dar Lucica avea metode personale de-a-1 face sa plece: trantea usile de credeai ca vor iesi din balamale. Crapau peretii pe langa tocurile usilor de pe urma acestor manevre. Daca se putea da jos din pat, ei mai crapa un cos de lemne, mai lucra in gradina. in acest timp Lucica se distra in casa cu celalalt. Deoarece existau saptamani intregi cand el nu s-a putut da jos din pat, ea si-a pierdut rabdarea si 1-a transferat pe barbatul sau in bucatarie. Camera a. ramas astfel la dispozitia ei cand si cum avea chef.
Cateodata isi mai aducea aminte si de Leon. Venea sa vada daca mai traieste inca …
— Vai, tu Laura, — ofta Zina — ne-ai alungat somnul cu o astfel de poveste. Am crezut ca celelalte intamplari auzite au fost destul de triste, dar asta le intrece pe toate. Ca sa vezi ce fel de oameni traiesc unul langa altul, iar cel ce are nevoie de ajutor este batjocorit. Mi s-a incretit pielea pe mine ascultand patania acestui barbat si comportarea nevestei sale.
— Un gest incalificabil — aprecie Vasile — sau mai precis un gest descalificabil pentru un om. Cum sa nu-ti ajuti semenul la nevoie? Mai ales ca fusese readusa la viata de catre el, in momentul cand s-au cunoscut.

Povestea urmatoare e intr-adevar scurta, dar a fost o ciudatenie si nu mi-am explicat nici pana astazi aceasta intamplare la care am participat. Mai bine zis am asistat,, ca de participat…
Era la vreo doi ani dupa terminarea razboiului. Se ducea lipsa de toate. De carbune, de petrol, de lemn, de toate. Tara avea nevoie pentru refacere de toate materialele si in cantitati mari. intr-un catun de munte exista o mica fabrica pentru prelucrarea lemnului. Aici busteanul taiat devenea scanduri si se transporta pretutindeni pentru constructii de case, de poduri etc. Patronul fabricii era un om cu initiativa si isi cunostea interesul. Pentru toti salariatii care lucrau la fabrica a ridicat o rasa in lungime de 50 de metri si latime de 8 metri. in ea a cazat 20 de familii care, cu copii cu tot, ajungeau la aproape o suta de suflete. Aceasta constructie nu era un palat, fiecare familie in parte beneficia doar de o camera, un hol mic si o camara, care de obicei era folosita ca lemnarie.
Familia noastra era compusa din sapte persoane. Si cam asa de numeroase erau toate familiile care locuiau acolo. in plus aceasta baraca era plina de sobolani cu care ne luptam impreuna pentru supravietuire.