Friday, March 27th, 2009 | Scriitor:

Vasile a preluat comanda si s-au apucat sa deretice prin incaperi. Au scos la soare saltelele de pe cele 10 paturi, pernele, s-au apucat sa taie crengi de brad cu care au acoperit peretii camerelor. Femeile au adunat in acest scop menta salbatica, au aerisit bine, incat acum se mai putea respira. Casa era acum mai primitoare.
Seara, dupa ce au asezat saltelele la locul lor, sub cearsafuri, sub perne fiecare si-a pus ierburi de camp frumos mirositoare: in afara de menta, romanita, femeile au mai adunat si frunze de fragi, flori de soc si multe alte plante capabile sa inlature mirosul greu cu care i-a intampinat cabana pe noii sai oaspeti.
La cina s-au multumit cu hrana rece, dupa care cu totii au dormit care pe unde a putut, fiind franti de oboseala dupa programul administrativ. Toata noaptea au dormit neintorsi pana cand in zori a inceput concertul din frunzis, care le-a dat desteptarea.
Cand au sosit aici, pensionarii cabanei erau obositi si flamanzi, de aceea nu si-au dat seama ca de fapt acest adapost nu are curent electric. Cei ce si-au adus resouri, acum le ascundeau in fundul rucsacului. Aceasta situatie i-a descumpanit, ar fi vrut sa traiasca aici ca si parintii lor odinioara, dar fara curent? Fara televizor? La asta nici nu s-au gandit ca li s-ar putea intampla.
Peste zi, perechile se risipeau prin padure, pe vai, sub diferite motive: ba ca ar culege fragute, ba ca se duc sa caute ciuperci ori plante medicinale.
de fapt, fiecare barbat si-a luat nevasta la o plimbare mai lunga, prilej de dialog nestingherit, pentru ca altfel nu era posibil: ei erau cinci perechi, iar cabana avea doar trei incaperi. Acest lucru i-a facut pe unii dintre ei sa se gandeasca la intorsul mai devreme in sanul familiei.
Vazand cum stau lucrurile, dupa masa de seara Vasile a convocat un consiliu de stat major deschis, unde ne-a spus:
— Acum, dragii mei, ma bucur ca ne vedem impreuna si vom trai o experienta unica, la care santem cu totii invitati sa participam Din vazute ne cunoastem, dar nu putem sa zicem ca santem apropiati, nici macar noi, colegii de breasla. Asa ca acum a sosit timpul sa ne cunoastem si ca oameni, ca nivel de gandire, ca membri ai acestui colectiv inedit. Eu, fiind mai in varsta,
mi-as permite sa va sugerez si cateva reguli de convietuire in aceasta cabana. Cred ca v-ati dat seama cu totii ca nu vom putea dormi impreuna sot si sotie, fiindca altfel n-am avea nici o camera in care sa mancam ori pentru alte activitati. Asa ca in aceeasi camera, doamnele vor dormi in partea dreapta, iar barbatii in partea stanga. Intre noi vom avea un paravan din paturi. Tot in dormitor ne vom pastra si hainele, iar in celelalte camere vom adaposti alimentele. In fiecare zi, un barbat va face de serviciu la carat apa si lemne, iar o doamna va fi la bucatarie. De azi incolo constituim un colectiv. Toate activitatile ni le vom desfasura in colectiv. Serviciile se vor trage la sorti. Ca sa suplinim televizorul, radioul si ziarele, vom face un fel de sezatoare, la care fiecare va prezenta, dupa masa de seara, o povestire sau mai multe. Fiecare va dispune de doua ore in care ne va delecta. Asa cum faceau si batranii nostri, realizam o sezatoare, ca sa zic asa. Desigur, puteti decide asupra acestui program, ba mai mult se poate imbunatati mereu cu sugestiile fiecaruia.
— Cred ca este cea mai buna idee — confirma Tudor — si de ce sa nu o punem in practica mai ales ca acest fel de a ne petrece vacanta duce la o mai buna cunoastere intre noi. Cred ca va fi si o placere sa ascultam atatea intamplari spuse de fiecare. Deci, a conchis el, nu vom avea ,,video”, ci ,,audio”. Nu e rau nici asa.
— Atunci, Tudore, te pregateste: maine seara de la 19,30 la 21,30 te vei produce — preciza Vasile. Cele doua ore iti apartin.
— Chiar asa? De ce incepi cu mine? — se mira Tudor.
— Pai, cineva trebuie sa inceapa, iar tu ai fost primul de acord. Oricum tot tie iti venea randul.
__ Ei bine, atunci pe maine. Ma grabesc sa ma culc fiindca maine voi fi actor timp de doua ore. Bai, bai! — «si Tudor se duse.
Ceilalti au mai comentat o vreme intamplarile de peste zi, apoi se retrasera si ei spre asternuturi. Se lasa linistea peste cabana Papura.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.