De ziua lui, am fost si eu invitat la Aurel. “Schimba prefixul”, implinea 50 de ani si-a zis ca o mai face odata lata, c-apoi cine stie ce-o mai fi? Cadoul n-a fost asa greu de ales, m-am descurcat usor. Ma deranja faptul ca am uitat sa-l intreb cine mai vine, ca sa nu patesc ce am mai patit la o nunta cand m-am intalnit cu tot cartierul, iar la alta nu am intalnit nici un cunoscut, dar absolut nici unul. Mi-am zis sa-i fac si eu o surpriza sa-l iau pe Andrei cu mine. Acest tip, Andrei, caruia toti ii ziceau “minerul” sau ceva asemanator, lucra de fapt pe un santier de constructii, ca mecanic de utilaj terasier sau asa ceva. Era un tip foarte sociabil, trecut prin multe, destul de destept si totodata imprevizibil. Aurel “si-a luat” pamantul parintilor inapoi si voia sa se retraga la tara. La varsta asta, cu ceea ce a mai adunat, cu ce puteri mai are, cu ceea ce mai stie din carti, doreste sa-si faca o ferma. Are el asa, o idee fixa…si vrea sa si-o puna in aplicare. Fiecaruia ne vine odata vremea sa ne demonstram noua insine de ce suntem in stare, de ce suntem capabili. Incertitudinile fiind spulberate, a venit vremea ideii, sa fie infaptuita…Pentru aceasta idee, zicea el, avea nevoie de un specialist. Nu a specificat ce fel de specialist, dar mi-am dat seama ca unui intelectual “de meserie” nu i-ar strica o cunostinta cu un om cu picioarele pe pamant, care toata ziua se izbeste de realitatile lumii, bune sau rele, dar care-i mereu pe “faza” si e bine informat. Casa, sau ceea ce-si dorea Aurel sa construiasca, i-ar fi putut-o defini sau cel putin schita Andrei, care nu stiu daca a lucrat vreodata in mina, dar la constructii se pricepea de minune. In plus as fi avut si eu “omul meu” la aceasta petrecere, si implicit, si Aurel. Deci, am vorbit cu Andrei iar el a fost de acord, urmand sa ne intalnim inainte de-a pleca la Aurel, la mine acasa. Asteptand, ma gandeam la el. Eram vechi prieteni. Eu m-am nascut aici, in acest municipiu de pe Somes, el era venit dintr-o localitate miniera. De fapt, el zicea ca taica-sau lucrase in mina, dar despre el multe lucruri nu prea stiu… Oricum, noi ne intelegeam bine si ne completam reciproc. Ce m-a atras la el era faptul ca, de fiecare data cand ma insotea undeva, era plin de surprize si ii fascina pe toti din preajma. La o aniversare, una din perechi a venit insotita de copilul lor. Un prichindel simpatic.