Ori ce se defecta la acele maşini trebuia refăcut în sistemul perimat de măsură al lor, de noi cei care nici nu aveam asemenea maşini care să lucreze în acel sistem perimat de măsură. Am dobândit toate acestea, am trecut peste greutăţi insurmontabile, ca acum actualele guverne să continue acest dezastru tot cu acei oameni care au mai avut încă o dată această sarcină “de rezolvat” după încheierea războiului, să le scoată la liman industria, după falimentarea ei de cataclismul războiului. Dar ce-ţi spun eu aceste lucruri ţie care le trăieşti, le vezi şi le scrii zilnic. Scuză-mă, te rog. Poate-ar fi trebuit să vorbim despre evoluţiile şi involuţiile mineritului din această ţară. Sunt şi alte subiecte “la modă”
– Nu, mai stai puţin. Se vehiculează că-i desfiinţează pe mineri, că-s prea “colţoşi”. De ce-s aşa de colţoşi?
– Te mulţumeşte, dacă-ţi spun, că de multe ori, la susţinerea lucrărilor minere, se folosesc armături “în dinte”? Asemenea apelative arată mai mult dispreţul faţă de om, decât respectul care trebuie să ne caracterizeze. Un asemenea mod de abordare a problemelor cataloghează doar oamenii superficiali şi nicidecum pe cei care-i interesează într-adevăr ceva despre semenii săi.
– Dacă aşa zici tu…
– De fapt poate ar fi trebuit să-ţi spun altceva. Să-ţi spun că în această specialitate de miner, sunt nişte posibilităţi specifice de rezolvare ale problemelor şi incidentelor ivite în timpul derulării lucrului în mină, mai cu seamă când acestea nu se pot prevedea. Între acele forme sau tipuri de rezolvări şi modul de abordare a respectivei situaţii de urgenţă, există o oarecare relaţie. Modalităţile de intervenţie şi înlăturare imediată a problemelor ivite, nu de puţine ori aduc profituri bune, dar se întâmplă uneori că îţi aduc doar porecle, reproşuri şi nu de puţine ori, poţi deveni victima unor accidente, încercând înlăturarea evenimentului respectiv. Această asociere de fapte specifice profilului, poate nu-i cea mai potrivită, ea semănând cu bancul acela: “câţi oameni se tem de-o puşcă goală”. În mină puşca aceea goală există întotdeauna ca un pericol potenţial, ca o “sabie a lui Damocles” reală şi fără măcar să beneficiezi de vre-o avertizare. Tensiunea insuportabilă care se creează în unele momente ale lucrului din mină, te poate duce la paroxism. Aceasta-i una dintre cauzele pentru care nu oricine poate lucra în subteran, apoi mai este frica, umezeala şi întunericul, aerul rarefiat şi altele. Această tensiunea psihică permanentă, te copleşeşte. Tot valorile psihice înalt tensionate se explică, oarecum, prin acele “descărcări” verbale şi chiar bătăi între mineri. Aici totul se plăteşte pe loc. Mina n-a acceptat şi nu acceptă eşalonări. Dar “aprecierea” aceea de colţoşi vine de la o altă situaţie care bineînţeles că şi ea este specifică şi tot în minerit îşi are sursa. Un lucru rar ce se întâmplă la alte profesii, aici este la ordinea zilei.