Cand 1-a vazut, l-a recunoscut pe baiatul care-o insotea, il cunostea bine, lucru ce 1-a incrancenat. Daca el nutrea ca Dumnezeu sa-i dea asa o femeie de nevasta, atunci el, Todut, care nu se considera mai prejos de el, considera ca este obligat sa lupte pentru ea, este obligat s-o cucereasca…
Din acel moment, pentru Todut, toate problemele au devenit… una. Recucerirea fetei. O dorea, o venera, simtea ca-i nebun dupa ea. Nu mai putea accepta gandul ca nu e a lui… il mai sacaiau cuvintele spuse de un profesor al lui, ca: “femeia accepta barbatul” si nu invers cum “cred” toti barbatii. Si cum nu era tare sigur ca lucrul acesta i se va intampla si lui, s-a decis ca trebuie sa lupte s-o cucereasca….
Cum colegului ia spus ca pleaca, Todut, ca sa fie parolist, a plecat… la internatul liceului, unde a dormit in seara urmatoare….
Fara sa-i dea de stire in vreun fel, intra in casa nevasta lui Todut, care-si terminase cursurile. S-au bucurat copilareste de revedere si fiecare a inceput sa-i depene celuilalt, intamplarile petrecute in intervalul ce-a trecut.
– Mi-i ierta Todut ca abia am ajuns si ti-am si adus de lucru, dar…
– Ce mi-ai adus? Despre ce-i vorba?
– La cursurile la care am participat, era prezenta si diriginta lui Ionuc, fiul nostru. In acest an, dansa avand inspectie de grad, isi doreste foarte mult niste activitati mai ample, printre care si cateva “lectii deschise”, la orele de dirigentie. Sfera de interes a elevilor chestionati, in acest sens, elevi din clasa ei, au optat pentru clasele sponsorizate prin ; programul PHARE, clase care din cate stiu sunt in domeniul mineritului…
– In acest caz. eu ca tatal lui Ionuc….
– De ce esti uracios? Pe noi nu vrei sa ne ajuti?
– Draga iti poti imagina cat timp imi ia acest lucru?
– In speta ea s-a gandit mai mult la problemele sociale, la oarecare istoric si evident la solidaritatea specifica bransei. Dupa parerea ta, la cine-ar trebui sa se adreseze pentru acest lucru?
– De ce eu trebuie sa-i gasesc lectorii?
– Am crezut ca, avand copil in clasa ei, cunoscand povestile ce astazi se vehiculeaza pe marginea profesiei voastre, se va gasi CINEVA care sa poata da raspunsurile competente. Se pare ca am gresit apeland la tine.
– Hai, si tu! Nu mai intelegi o gluma?
– De inteles o inteleg, dar probabil oboseala din mine n-a sesizat-o!
– Bine, doamna, Primesc! Ce trebuie pregatit?
– Cred ca cel mai bun lucru ar fi sa-i dai un telefon.
– Ca bine zici. Todut telefona Elvirei, diriginta baiatului, care l-a pus in tema, cu dorintele ei pentru ora aceea.
Intr-adevar se profila o adevarata disertatie pe marginea profilului economic miner. Dar, vorba Mareei, cine sa-1 faca daca nu un profesionist in materie! Si asa Todut se vazu obligat sa prezinte o adevarata teza. Elvira ia mai precizat cateva lucruri necesare de stiut in desfasurarea orei si la data fixata, sa se prezinte sa-si tina disertatia. Credea ca ragazul de timp. va fi mai mare, dar Elvirei ii trebuia pe saptamana viitoare. Asa ca… vrand nevrand…
S-a hotarat sa fie dupa amiaza, pe la orele 16. Sala era plina de elevi, parinti si multe cadre didactice, care doreau sa invete din experienta didactica a Elvirei. in sala se mai gasea si Mara, care cu aceasta ocazie i-a facut o surpriza lui Todut, dar si emotii suplimentare.
Elvira si-a inceput ora, dupa desfasuratorul propus, dupa care i-a dat cuvantul lui Todut, pentru sustinerea materialului respectiv.
– Stimate doamne, stimati domni si dragi elevi! Am primit acest semn de pretuire, din partea distinsei profesoare – diriginta a acestei clase, convins fiind ca ma voi adresa doar elevilor, intitulandu-mi aceasta prelegere chiar: LAS TIE MOSTENIRE. Ce las intr-adevar mostenire voua, o sa deduceti singuri, dupa ce veti fi convinsi ca MINERITUL, este o foarte importanta ramura economica, cu implicatii deosebite in dezvoltarea societatilor, a omenirii.

Nitoi, diriginta clasei:
– Doamna profesoara, imi pare rau ca va deranjez, dar sala aceasta este programata pentru aceasta ora clasei a VI-a B, care, intrand in cel de-al treilea schimb este planificata in acest spatiu! Activitatea dumneavoastra va trebui replanificata, stiind criza de spatiu din scoala noastra, si nu numai…
Foarte bulversati, socati chiar, atat Todut cat si intreaga asistenta, au parasit scoala. Todut si sotia lui, fiind surescitati, enervati chiar, s-au hotarat sa se mai plimbe putin, sa mai ia ceva aer dupa dusul acela rece. Dupa plimbare, au intrat in curtea casei pe poarta din gradina si s-au asezat la masuta lor. Enervarea nu le-a trecut inca, povestile legandu-se cam greu. Posibil ca nici ei nu se tare concentrau la spusele celuilalt. Fiecare se lasa prada propriilor sale ganduri. Usa casei, dinspre gradina era deschisa, cu jaluzelele lasate. in starea de indiferenta si apatie in care se aflau, zgomotele care veneau din casa, le-a acutizat simturile… Alarmat, Todut sari in picioare, gandind ca-1 prada hotii… ii facu un semn discret Mareei si amandoi se apropiasera de jaluzelele lasate.
Atunci simtira un soc, de parca cineva i-a lovit in moalele capului… Felicia, fetita lor din clasa a VIIl-a, era cu un baiat, cu Liviu. Se straduiau sa se dezbrace unul pe altul… Todut avea senzatia ca-i cade cerul in cap. Cu toate acestea, statea imobil si privea acea scena incredibila pentru el si conceptiile Iui…
Tinerii erau atat de preocupati de aceasta intima indeletnicire, incat nici nu-si dadeau seama ca au si spectatori… si ce spectatori!!!!….
Pentru Todut situatia devenea de neindurat in momentul in care, Felicia incepea sa-si traga chilotii jos, in fata lui Liviu…
Dupa ce Todut a smuls jaluzelele, Liviu fugi, dandu-si cu calcaiele-n fund, iar Felicia s-a pus pe plans, un plans ciudat, care nu era de rusine, de resemnare, era mai curand un plans acuzator, de suparare, ceea ce a avut darul sa-1 scoata din minti pe Todut.
– Auzi, fata tatii! Dupa ce-ti prezinti farmecele si curul “domnului Liviu”, mai ai si tupeu de curva?!
– Voi, parintii nu stiti nimic si nici nu intelegeti ceva si va mai si bagati nasul in treburile tinerilor!…
Todut sari pe Felicia sa-i arate ce a inteles, dar Mara a impins usor umarul in calea lui, dezechilibrandu-1 si rasturnandu-se pe pat. Dandu-si seama ca in starea de nervi ce-o avea, poate face un gest necugetat, s-a retras in biblioteca, fiind foarte aproape de-a face un infarct…
Te duci sa educi, sa luminezi copiii altora si ai tai se rostogolesc pe treptele societatii, in mocirla…
Seara, in dormitor, Mara a inceput sa rada… Todut, fiind foarte surescitat, nu putea intelege in nici un fel aceasta detasare a Mareei, atat fata de evenimentele petrecute in acea zi, cat si lipsa ei de consideratie fata de el, de familia lor… Cum oare putea sa rada, cand fata lor a facut, ce a facut?!
– Mara, nu te supara, dar explica-mi si mie ce este de ras in ceea ce am facut sau am vazut astazi ?
– Vanitatea, vanitatea Feliciei… Todut, asta-i de ras…
– Ce-i cu vanitatea asta?!
– Pai, sa-ti spun… Ionel s-a certat azi cu Felicia… Stii si tu ca erau prieteni buni… Cauzele certei lor nu le cunosc, dar i-a “aruncat” o vorba fetei noastre.
– Ce vorba?!
– Cum ca Felicia nu ar avea atractie fizica… Mai exact spus, ca n-ar fi “o tipa sexi”. Acest lucru, dorinta ei de “testare” era de neimaginat si pentru acest lucru ea a optat pentru Liviu ca “martor si cobai”. Felicia mi-a spus ca farmecul ei asupra lui Liviu in momentul surprinderii, era deosebit… in concluzie Ionel a dorit s-o jigneasca si ea e hotarata sa i-o “coaca” pe aceasta tema…
– Mara, tu esti constienta ca, in cazul Feliciei, lucrurile au ajuns prea departe, mult prea departe?!

Apoi sa vezi locuri unde si-au chinuit dansii viata, folosind mijloacele de lucru ce se vad, ruinandu-si sanatatea, scurtandu-si viata nepermis de mult.
in toate statisticile se consemneaza scurtimea vietii minerilor dar, vazand aceste locuri unde ei isi consumau zilele vietii, ale tineretii lor, unde de fapt li-se scurgeau vietile, se putea crede ca erau bucurosi ca scapau cu mai putin chin de aceasta corvoada neostoita.
Lucrarile ce le parcurgeau aveau o forma foarte neregulata daca ne gandim la o forma geometrica, cu galerii cu forme mai mult sau mai putin apropiate, informe, ce-ti aduceau aminte de forma unui caltabos, decat cu a unei lucrari miniere. Nimic din ceea ce se vedea, nu se asemana cu mineritul actual, poate doar la partea inferioara a lucrarilor, unde exista o oarecare netezire a lucrarii si aceasta cu multiple urcusuri si coborasuri.
Culorile care se “scurgeau” din tavan si pe peretii lucrarii miniere, parca doreau sa spuna ca spectrul solar, cunoscut de noi, ar fi mai sarac in cromatica decat ceea ce se prezenta aici.
Lucrarile erau “duse” din mana, prin acestea ce se vedeau s-a extras numai metalul curat, nimeni nepermitandu-si sa taie macar un colt de roca pentru usurarea accesului ori munca, intrucat era considerat un lux si in acelasi timp si o corvoada sa-ti permiti a exploata si o singura piatra in plus. De multe ori nici salariul, pentru ce-ai realizat, nu-ti venea la timp sau complet.
Todut a stabilit o directie si-au pornit cu totii catre o panta destul de abrupta, dupa ce au ocolit o stransura de apa aproape invizibila, atat era de curata. Dupa acest ocol, galeria avea o deschidere mai mare, unde au gasit un vagonet de lemn, un hont, a carui frate, probabil, se gasea la un muzeu din Munchen si dintre cei prezenti, chiar mai batrani fiind, nimeni n-a mai vazut asa ceva, cu toate ca de auzit au mai auzit, dar, nevazand nici macar o relicva a lui, au crezut ca poate si acest lucru o fi tot vreo legenda, pastrata din batrani. Tot aici, printre celelalte scule si materiale au gasit, ceia ce era considerat ca o adevarata minune, niste tronsoane de linii din lemn, linii pe care circula acel hont. Uimirea lor a fost nemasurata cand au gasit un macaz din acelasi material, din lemn. Cine sa-si imagineze ca lucruri disparute de sute de ani vor putea fi revazute de muritorii de astazi ? Au ajuns si la un loc de munca, a unor mineri din acele vremi. Nu se deosebea cu mult de ceea ce vazusera pana atunci, doar ca aici se vedea pregnant fiecare lovitura data de spit si efectul aproape nesesizabil a loviturii date. Parca pentru a-i recompensa pe cei indrazneti le-a fost dat sa gaseasca o geoda de toata frumusetea, din care Todut si ortacii lui au putut scoate niste flori de mina inimitabil de frumoase si deosebit de rare deja in peisajul miner. Una dintre ele era un cristal de Vivianit, de-o marime apreciabila. Emotiile, scoaterea florilor din geoda, drumul, peisajul de basm al lucrarilor, i-au vlaguit de puteri.
Trecusera patru ore de cand se aflau in “galeriile trecutului”, fascinati si, in acelasi timp, impresionati de parcurgerea “DRUMULUI” facut de BUNII lor inaintasi.
Toate acestea la un loc i-au epuizat, ca pe-o lamaie stoarsa, i-a “luat in primire” curentul rece si puternic, care i-a mai trezit la realitatea din zilele noastre…
Au petrecut cateva ore inimaginabil de fascinante si in acelasi timp uluitoare pentru un specialist de astazi… Nu au contenit cu admiratiile fata de tenacitatea acelor oameni, din acele vremi trecute, care faceau galeriile ca “lucru de mana” si pentru care cuvantul “tehnica” n-a existat.
Cu aceste emotii, deosebit de impresionat, Todut a ajuns acasa in acelasi timp cu Mara. S-au bucurat si fiecare ar fi dorit sa-i povesteasca celuilalt cum si-a petrecut timpul “lasat in urma”.
Fiind foarte multe de spus, Mara 1-a intrerupt pe Todut:
– Maine pleaca delegatia franceza la care eu le-am fost translatoare. Conducerea noastra da un banchet in onoarea lor, la care, imagineaza-ti, suntem invitati si noi. Nu ai dori sa ne continuam povestile la restaurantul “R.F.N.”, unde are loc banchetul?
– Cum doresti tu, Mara.
Si-au schimbat tinutele, cu cele adecvate acestei ocazii si au plecat spre restaurantul in care avea loc banchetul dat in cinstea delegatilor francezi. Dupa prezentarile de rigoare, Todut si Mara si-au continuat derularea povestilor incepute acasa, dar oprite, de interventia Mareei.
La un moment dat un ins dintre francezi a inceput sa faca un fel de rumoare. Mara, atenta, a intervenit si a explodat intr-un ras sanatos de femeie tanara. Dupa acest mic incident, Mara i-a tradus si lui Todut motivul insatisfactiei tipului respectiv.