Tag-Archive for » carti on line «

April 25th, 2009 | Scriitor:

Zic eu: mare lucru
Clubul nostru epigramistic
18 mai,

chiar dacă el este pentru mulţi un aşa zis paralel cu Cenaclul Scriitorilor, Baia Mare, dar nu se pot compara nici activităţile, nici loialitatea dar nici volumul de muncă şi de angajament depus de membrii Cenaclului epigramistic “Spinul” în comparaţia cu celălalt (afirmaţiile acestea se fac deoarece toţi suntem şi membrii Cenaclului Scriitorilor). Productivitatea cenaclierilor, popularizarea lucrărilor lor prin ziarul “Graiul Maramureşului”, participarea la destul de multe concursuri şi în principal popularizarea epigramelor în întreaga ţară prin revista “Epigrama”. Apoi publicarea, cam din doi în doi ani, a unei lucrări de sinteză a muncii depuse de cenaclieri, premiile obţinute cu diferite concursuri dovedesc afirmaţia din deschiderea acestui material că: Este un lucru deosebit acest cenaclu, este un cenaclu de muncă. Nu doresc să trec cu scrisul fără a aminti relaţiile exemplare şi de conduită a fiecărui membru al acestui Club deschis epigramei băimărene.
Poate că toate aceste lucruri trebuiau pomenite la aniversarea a doi ani de existenţă a Cenaclului, dar n-a fost posibil, după câte ştiţi deoarece procesul verbal “încheiat” cu acea ocazie număra trei pagini la două rânduri, nu se făcea să dormim aici.
Ora trecută eram prezenţi şapte membri ai cenaclului, mi-am amintit cu acea ocazie de:”cifra şapte la români” care la noi tinde să se cramponeze deocamdată doar la prezenţă. Ar fi benefic dacă membrii cenaclului ar creşte ca număr, dar pe de altă parte s-ar schimba mult tipurile de relaţii existente şi chiar atmosfera aceasta de creaţie, atât de mult lăudată, s-ar modifica. Dar nimeni nu poate ţine timpul în loc şi de aceia chiar dacă v-a suferi acest tip de model de prietenie, legea firii se impune.
Cei şapte au fost: Doamna Medan, Domnul Bud, Domnul Filip, Domnul Micle, Domnul Mihai, Domnul Şiman şi cred că eram şi eu. A fost o şedinţă liniştită în care s-au citit lucruri frumoase de către toţi participanţii mai puţin eu. S-a “făcut” cumulul epigramelor ce urmau a fi duse la ziar, ocazie cu care, a reieşit că unii dintre redactorii “Graiului” se implică mai mult în publicarea epigramelor noastre, alţii “le uită” de la o zi la alta. Consultarea a fost de bun augur, deoarece a reieşit că priza ce-a mai bună o are Domnul Bud în sectorul acela, al ziarului, cunoscându-l pe domnul Fărcaş, apoi Domnul Micle. Fiindcă veni vorba de Domnia Sa, dânsul a citit trei epigrame, din care una a căzut sub reflectorul Domnului Mihai, prilej cu care s-au lămurit unele lucruri despre prozodie. În timpul disputei, în care nu era vorba de dreptatea cuiva, ci doar de o anumită nuanţă, mă gândeam cu tristeţe că asemenea dueluri sunt frecvente între liceeni cu ceilalţi colegi, sau cu alţi elevi la “nuanţele de limbă”, dispute care sânt atât de rare, încât nu-mi mai aduc aminte de când n-am mai auzit asemenea dueluri. Domnul Jurcă la cenaclul scriitorilor a afirmat că în cadrul Europei unite, prima limbă care v-a dispare va fi limba română. Încep să cred şi eu acest lucru acum când elevii nu mai citesc şi copiază referatele gata făcute de pe internet, mai mult acelaş lucru, se întâmplă şi cu subiectele de examen etc. Apropo de Jurcă. Nu i-ar sta rău aici, împreună cu noi epigramiştii, mai ales că scaune avem destule, dar de adus este mai greu, şi sunt sigur că numai Domnul Mihai o poate face. Sânt convins că prezenţa lui Jurcă ar fi în folosul “Spinoşilor”.
Ca un adevărat preşedinte, Domnul Şiman, la invitaţia revistei Epigrama, ne-a cerut un Curriculum Vitae, lucrări pe care nu le-a făcut nimeni din inconvenienţă. Ca şi cum ar discuta sau scrie milioanelor de oameni, Domnii, din dragostea lor neţărmurită pentru noi, ne-au rugat să trecem şi anul în care am decedat, şi lipsa aceasta de consideraţie a produs ilaritate. Dacă ai decedat n-ai cum scrie epigrame şi dacă această “cerinţă” nu este o crasă lipsă de respect, atunci se pare că acei care au cerut asemenea formular, nu trebuie să-şi scrie anul decesului, noi suntem mulţumiţi cu anul ….demisiei din acea funcţie. Noi am fost conştienţi că a fost o scăpare, dar acest afront devine impardonabil între oameni care numai prin scris se cunosc şi bănuiesc că se respectă, altfel…S-a trecut la alte lucruri mai omeneşti, mai de viaţă. Domnul Micle este viitorul
român care v-a cuceri Canada. Pentru a ne înştiinţa când şi cum va face acest lucru, a solicitat adrese scrise sau electronice, de la cei care avem, pentru a putea transmite gândurile sale celor rămaşi aici. Sunt sigur că n-a citit poezia lui Mitică Rusu, IMIGRANTUL, ca să-şi facă o părere, vis-à-vis de ale celorlalţi. Aşa cum ne-a obişnuit deja Domnul Şiman, ne-a mai prezentat nişte epigrame, apoi Doamna Medan, ca să încheie Domnul Bud şi Domnul Filip. Cum s-ar spune “curge” apă la moara epigramiştilor. Au fost reiterate cererile pentru cele 40 de epigrame care vor sălăşui în noul volum colectiv de epigrame al Clubului Spinul.
Apoi am trecut la discuţii mai amicale, lăudându-ne fiecare cu bolile pe care le are şi reacţia acestora la bulversatele vremuri şi a ciclurilor barice cu care ne copleşeşte această primăvară. Încă o zi frumoasă pentru membrii “cenaclului Spinul”, se încheie fructuos.

Categori - citeste on line: cronica sedintelor  | Tags: ,  | Comments off
April 24th, 2009 | Scriitor:

Motto:
În grădina omului modest, în loc de ierburi, cresc orhidee.
Un gând profund din straturile interioare ale sufletului nostru ne îndeamnă să aducem un omagiu celui care prin pasiunea vieţii sale a reuşit să lase urme indelebile în literatura din nordul ţării.
Acum 80 de ani a venit pe lume în comuna Bujoru din Judeţul Teleorman un copil care radia în jur lumină, blândeţe, iubire şi înţelepciune. Acest copil nu este altul decât scriitorul, criticul literar şi epigramistul de azi, Ion M. Mihai, care după terminarea claselor primare în comuna natală întră ca bursier la prestigiosul liceu “Ion Marinescu” din Giurgiu pe care l-a absolvit cu rezultate excepţionale, în anul 1949. După un nebănuit accident biografic, în 1952 se înscrie la Facultatea de Utilaj Petrolier din cadrul Institutului de Petrol şi Gaze, din Bucureşti. În 1954, se transferă la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca la Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini. În iunie 1957 obţine diploma de inginer mecanic. În perioada 1960-’63 a urmat, la fără frecvenţă, cursurile Facultăţii de Ingineri Economişti din cadrul Înstitutului Politehnic Bucureşti.
După terminarea facultăţii, prinde rădăcini în solul fertil al Maramureşului şi este angajat la Combinatul Chimico-Metalurgic de Metale Neferoase şi Rare din Baia Mare, unde a lucrat ca şef de secţie şi de serviciu până la pensionarea sa în 1988.
Ion M. Mihai deşi a ales o carieră tehnică, devenind inginer mecanic, iar apoi şi inginer economist, nu şi-a abandonat niciodată pasiunea pentru literatură, care a rămas o vocaţie, un substitut al vieţii sale. Încă din liceu, citea reviste umoristice ca:”Veselia”; “Papagalul”; “Piţigoiul” etc. şi încerca să scrie epigrame, însă timpurile grele care au urmat, solicitarea intensă a atribuţiilor de serviciu l-au făcut să neglijeze viaţa literară, dar fără s-o abandoneze.
După pensionare, când constrângerile politice au dispărut şi-a reluat, cu pasiune activitatea literară. A început să scrie şi să publice în tot mai multe cotidiene, precum şi în presa literară. Astfel, printre altele, a publicat eseuri, recenzii, cronici de cărţi etc. Semnătura sa poate fi întâlnită în reviste de prestigiu precum: “Tribuna”; “Familia”; “Poesis”;“Contemporanul”; ”Astra” ; “Art Panorama”; “Cetatea –Cluj”; “Luceafărul”; “Arheus”; “Nord Literar” etc. În presa locală a fost prezent cu diferite reportaje, eseuri istorice, pamflete, epigrame etc. A scris prefeţe pentru mai multe cărţi de poezie şi proză ale unor autori maramureşeni. A publicat două cărţi: “Scriitori din Maramureş”– analize şi interpretări, Editura LIMES, Cluj-Napoca 2003 (364 pag.) şi “Lecturi sublimate” Ed. DACIA Cluj-Napoca 2005 (300 pag.).
Aproape trei decenii a frecventat cu asiduitate cenaclurile literare, a parcurs cu nesaţ paginile revistelor de specialitate, fiind deosebit de receptiv la fenomenul literar contemporan.
Omul pe care astăzi îl omagiem, este modest, discret, cu bun simţ şi plin de har. Este un cerebral, un spirit analitic care caută să nu-i scape nimic din contextul analizat şi care se exprimă într-un limbaj sobru, clar, echilibrat ce refuză invectiva. Din postura ce şi-a asumat-o în acest domeniu, este un constructor de scări verticale ce aspiră spre sublim, căutând să indentifice şi să impună valori nu să le submineze.
La venerabila vârstă de 80 de ani colegul nostru de la “Spinul”, desfăşoară o intensă activitate ca preşedinte al “Asociaţiei ecologice CER SENIN” din Baia Mare, publicând numeroase materiale pe teme ecologice în presa locală ori în reviste de resort ca: ”Perspective”: PRO NATURA etc. Importante contribuţii aduce ca secretar al “Asociaţiei Scriitorilor Baia Mare”, şi ca redactor al prestigioasei reviste “Nord Literar” din Baia Mare, în care publică în mod curent eseuri critice.
Ion M. Mihai este membru al Asociaţiei Epigramiştilor din România şi al Clubului “Spinul”, publică epigrame în presa locală, la revista “Spinul”, EPIGRAMA etc. Pentru multiplele realizări în plan ştiinţific, social şi literar, colegii de la clubul “Spinul” din Baia Mare urează sărbătoritului multă sănătate, împlinirea tuturor aspiraţiilor sale literare şi un călduros “LA MULŢI ANI”!
Nistor I. Bud
Secretarul Clubului SPINUL

Visul
Ca să scape de plictis,
El transformă totu-n vis
Şi visând aşa, într-una,
Parcă doarme întotdeauna.

Surpriză
Crezând că-i fante şi-i dotat,
Mereu norocul stă să-l prindă,
Dar azi e tare supărat
Că s-a văzut şi în oglindă.

Păcatul originar
Când a muşcat din măr, Adam,
Cules de Eva de pe ram,
El nu ştia că-n legi stă scris
Că tot ce-i bun e interzis.
Ion M. Mihai

Categori - citeste on line: biografie epigramist  | Tags: , ,  | Comments off
April 24th, 2009 | Scriitor:

Au vorbit frumos şi din suflet fiecare. Domnul ing. Micle i-a dedicat un poem pe felicitarea de aniversare de circa patru pagini, în care aduce elogii activităţii depuse de Domnul Bud care este un om pe care viaţa necazurile şi boala nu l-au învins şi astăzi ne bucurăm de prezenţa lui şi a muncii sale intelectuale şi culturale pe o arie şi de un volum înmpresionant. De fapt, cam toate articolele despre AURUL VERDE din publicaţiile Maramureşului el le-a scris, cînd după ce s-au făcut diferite publicaţii cu suplimente de lectură, reviste şi din capitală şi de aiurea au dorit să-i publice materialele pertinente pe acest sector dat şi epigramele, semnalele de alarmă sau note, informaţii asupra volumelor scoase de sub tipar şi dacă pe acestea le cunoaştem, în ultimul timp, Domnia sa lucrează şi este în curs de tipărire, o carte de referinţă despre personalităţile silvice ale Romîniei, carte în care vom vedea şi alte fiinţe preţuite de poporul nostru. În final, la un pahar de tărie, alune şi cozonac de casă, l-am felicitat fiecare şi de ce să n-o spun şi cu oarecare invidie cu gândul la piramida de realizări ridicată de Domnul ing. Bud care de la nivelul Domniei Sale este şi utilă, dar şi instructivă pentru ori cine iubeşte omul şi natura. Nu se putea să n-am şi eu invidia mea personală. Mă uitam la sărbătoritul nostru care, aşa cum spune şi cântecul, îşi sărbătorea primăverile, pe când eu, an de an îmi sărbătoresc…toamnele. Bogat şi deosebit de frumos a fost portretul făcut de Domnul Ion M. Mihai în ziarul local din 20 martie despre această aniversare a zilei de naştere a Domnului Bud, unde îi reconsideră toată viaţa şi activitatea dânsului, activitate întradevăr de invidiat. Un lucru specific domniei sale, este că ori cu ce fel de activitate cu care a avut tangenţă, a abordat-o cu deosebită atenţie şi seriozitate, ducând-o pe valenţe neîncercate de alţii. Aici se pot enumera toate realizările Domniei Sale: viaţa de familie, cariera, şi scrisul care noi îl vedem doar sub formă de cărţi, articole, eseuri, dar dânsul are multe proiecte făcute sau în care a îndrumat pe alţii, care sunt nişte cărămizi fantastice pentru acei care şi le-au dorit.N-am putut să-i urăm mai multe dacât ceea ce ne dorim fiecare: sănătate, succese şi nu ne-am supăra nici dacă am avea bani. Ca o veritabilă matroană doamna Găinariu ne-a oferit cunoştinţele domniei sale în organizare şi desfăşurarea unor asemenea momente, trecând prin ele şi cu ele într-o undă de melancolie specifică oamenilor care pot supraveţui şi prin propriile lor amintiri. LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE DOMNULE ING. BUD NISTOR îţi urează şi cu această epistolă cenaclul la a cărui înfiinţare ai contribuit. Aşa cum se întâmplă în momentele în care ne simţim bine, ne-am gândit şi la cei în suferinţă şi s-au mai vorbit de necazurile lui Şiman dar şi de lovitura dată de soartă colegului nostru BAICU CAPUL, artistul, pictorul, de fapt profesorul de sport din Baia Sprie, un alt valoros membru al cenaclului care a avut neşansa să i se amputeze un picior.
Am rămas înţeleşi ca pe 29 martie să ne mai vedem atunci precis că vom hotărî tot ce azi nu s-a putut, sau încă n-am avut elementele necesare pentru a putea rezolva ceva. Să nu uitaţi că şi Şiman are aniversarea tot în primăvară. Recitind articolul am văzut că numele Domnului Filip este doar pomenit. M-am gîndit cum de s-a întâmplat acest lucru? Rememorând întreaga adunare am constatat că dânsul puncta exact când trebuia şi ce trebuia, caz în care lucrurile par normale, intrinseci. Cam aşa a arătat “Şedinţa noastră” şi ne-am bucurat că nu ne-a deranjat nimeni “dezbaterile”, de la început până la sfârşit fiind doar acei care am intrat de la început
Prima epigramă a lui Rocneanu, publicată în EPIGRAMA din Septembrie-noiembrie 2005

Categori - citeste on line: cronica sedintelor  | Tags: ,  | Comments off